Civilizatii uitate de vreme: aborigenii din Australia

Pamântul este absolut crucial pentru popoarele aborigene, el aflându-se în centrul vietii lor cul­turale si spirituale. Înainte de invazia Aus­tra­liei de catre britanici, cele mai multe dintre ele se sta­­bilisera de-a lungul coastelor continentului, în co­mu­nitati pe jumatate sedentare, care traiau din agricul­tura, pescuit si din cresterea vitelor. Aborigenii care se aflau în interiorul tinuturilor si în desert traiau din vâ­natoare si din cules, practicând o tehnica a arderii so­lului, pentru a încuraja cresterea plantelor preferate de catre animalele pe care ei le vânau. De asemenea, a­veau si niste tehnici foarte evoluate pen­tru a gasi apa.

În prezent, mai mult de jumatate din­tre aborigeni traiesc în orase, de cele mai mul­te ori la periferii, în conditii în­gro­zi­toare. Multi altii sunt angajati ca agri­cultori pe terenurile ce le-au fost luate cu forta. Foarte putini mai sunt cei care – mai ales în partea de nord a con­ti­nen­tului – au reusit sa ramâna pe pa­mân­tu­rile lor ancestrale, continuând sa practice vânatoarea si culesul, devotati ritua­lu­rilor spirituale, între care la loc de frunte se afla cultul stramosilor si al mortilor.

Spiritele strabunilor

Aborigenii încearca sa traiasca în armonie cu natura. Un lucru tot mai greu, pe masura ce civilizatia si industria le patrund tot mai masiv în viata. Banii si bunurile de consum îi atrag mai ales pe tineri. Multi dintre ei pleaca în orasele mari si îsi pierd valorile culturale.

Credinta ca dincolo de lumea fizica exista o viata populata de mai multe feluri de fiinte spi­ri­tuale este o certitudine generala la aborigenii aus­tralieni. Un fel de paradis, numit „Timpul Vise­lor”, perioada în care au fost create toate formele na­turale ale Universului, diferitele spirite ale naturii si spiritele elementelor. Este locul unde ajungem cu totii dupa moartea noastra fizica, asteptati si îndrumati de stra­mosi. Spiritele stramosilor îsi au locuinta în cer, în timp ce celelalte spirite, ale plantelor si naturii, exista pretu­tindeni. „Tintookies”, de exemplu, traiesc în tufisuri, „Tintuppa” în plante, iar „Mimi” în gaurile din stânci. Abo­rigenii stiu sa-l activeze pe Djang, energia spiri­tuala a „Timpului Viselor” (un fel de paradis cosmic), practicând ceremoniile învatate de la stramosi si in­trând, astfel, în contact cu lumea de dincolo. Ei cred ca prin intermediul spiritului mortilor pot sa patrunda în „Timpul Viselor”, care este etern.

Legatura cu stramosii o fac wirinunii (un fel de vin­de­catori si magi, în acelasi timp), care primesc darul de a comunica prin perceptii extrasenzoriale, putând astfel sa-si întinda nivelul de constiinta la dimensiunea astrala („Dowie” – corpul astral). Fenomenul cere o lun­ga initiere, pentru a spori sensibilitatea la in­­flu­en­tele psihice. Un initiat trebuie sa fi experimentat obli­­gatoriu o moarte rituala si sa fi cunoscut transformarea  care i-a urmat. În timpul acestei experiente de ex­pan­siu­ne a constiintei, care se petrece în transa, o mare can­titate de energie iese din corpul fizic al vra­ciului vin­decator, pentru a se converti mai apoi în unde de energie, un fel de aripi, folosite pentru a ajuta corpul astral ce s-a de­tasat de corpul fizic sa calatoreasca spre dimensiunea spirituala. (O experienta extrem de apro­piata de aceea a unei morti clinice aparente.) În acest stadiu, doar un fir astral foarte subtire îl mai lea­ga pe vraci de corpul ramas pe pamânt. Prin acest pro­­cedeu, vracii wirinun pot accede la planul astral, ajun­gând în lumea celor care si-au parasit corpul fizic, dar nu si spi­ritul, care la aborigeni este nemuritor. Ast­fel se tese o legatura directa între viata de zi cu zi a pa­mân­tenilor si faimosul „Timp al Viselor”, o legatura esen­tiala pentru viata si armonia tribului. Un wirinun este în masura sa comunice cu persoane dragi sau cu rude disparute si sa întâlneasca chiar stramosi, pentru a putea, mai apoi, sa afle raspunsuri la între­ba­rile celor vii, mesaje be­ne­fi­ce, în legatura cu re­col­ta, cu vre­­mea, cu sana­ta­tea, pro­ble­­me­le de zi cu zi ale co­mu­­ni­tatii.

Pictura australiana rupestra.

Pentru ca nu cunosteau scrisul, aborigenii îsi exprimau ritualurile prin picturi.

O alta metoda des fo­lo­sita pentru a intra în con­tact cu lumea spiri­telor consta în capaci­ta­tea vracilor de a per­cepe vibra­tiile lumii înconju­ra­toa­re, un soi de receptor care cap­teaza semnalele subtile emise de orice fiinta sau obiect. Gratie acestei meto­de, obsinuta printr-un labo­rios ritual, wirinunii pot sa marturiseasca ce au va­zut în lumea spiri­telor.

Exista numerosi a­bo­ri­geni, mai ales prin­tre cei în vârsta, care au, în mod natural, un „simt” al su­fletului asa de dez­voltat, încât, fara sa ia­sa din corpul fizic, sunt capabili sa vada, sa au­da, sa simta si sa atinga informatii apartinând lumii de din­co­lo.

Stiinta lumii spiri­telor este primordiala pentru aborigeni. Ei vor sa stie cum arata viata de dupa moarte, sa cunoasca în detaliu marele plan trasat de catre „Baiame” (crea­torul) si de catre stra­mosi, singurii care pot sa le furnize­ze infor­matii despre trecut, pre­zent si viitor. E de ne­cre­zut cum niste oa­meni aproape sal­ba­tici, care traiesc în colibe si îsi picteaza corpul în diferite culori, dispre­tu­iesc con­for­tul vietii, orientându-si efor­tu­rile catre ceva mult mai vast decât sim­pla si tre­ca­toarea lor exis­tenta, aici, pe „Tya” (Pa­mânt). Nicaieri în lume nu exis­ta un cult al mortilor atât de „prag­ma­tic” ca la abo­ri­geni. Ritua­lu­­rile lor nu repre­zin­ta doar o sim­pla tra­ditie, ci un mod de a exista, prin îndemnuri pri­mite din lumea de din­co­lo.

Muntele sfânt Uluru

Cultul mortilor si ritualul comunicarii cu lumea de dincolo atrage mii de turisti, dornici sa se împar­taseas­ca si ei dintr-o asemenea initiere spiri­tua­la. Cele mai cautate locuri sunt niste po­di­suri înal­te, cu formatiuni colinare, ca niste spinari de elefant, care ies din pa­mântul rosu: Uluru si Kata Tjuta. Numita si Ol­gas, Kata Tjuta se ridica spre rasarit, la o înaltime de 546 de metri peste ori­zont. Niste formatiuni tugu­iate de piatra, al ca­ror nume, tradus din lim­ba abori­ge­nilor, înseamna „locul cu multe cape­te”, fiindca se crede ca aco­lo au trait cândva stramosii plecati în lu­mea de din­colo. Lo­cul acesta este sacru pentru aborigeni. Le­gile tradi­tio­nale sunt secrete, fiind cunos­cute doar de adevaratii pastra­tori ai sti­intei stra­vechi.

În ce priveste Uluru, se spune despre el ca este o bijuterie a Terrei. Pentru abori­geni, el este la fel de sfânt ca Templul din Ie­rusalim pentru evrei, sau precum Kaaba pen­tru mahomedani. Conform unei legen­de, pe Uluru a început facerea lumii. Ulu­ru este un loc de pelerinaj pentru oameni de toate culturile, care vin sa traiasca ex­pe­rien­te mistice. Asezat pe o intersectie a unor axe majore ale grilei magnetice a pamântului, la fel ca si marile piramide ale Egiptului, Uluru emana ener­gie telu­rica, pe care cei care ajung acolo spun ca o simt ca pe un magnetism care le da putere si le creeaza optimism. Uluru este un loc cu pesteri linistite, lacuri si cas­­cade for­mate pe stânci. Le­gendele „Timpului vise­lor” din cul­tura abori­ge­ni­lor îsi dau întâlnire acolo, con­fe­rind lo­cu­lui un farmec i­nex­­­pri­ma­bil si rangul de sorginte a stravechii mito­lo­gii.

Biblia lui Aranda (marele zeu)

Misionarul britanic Carl Strehlow a venit în Australia în anul 1894,    oferindu-le localnicilor spri­jin împotriva atacurilor fermierilor albi. La ­ cererea vracilor-vindecatori (wirinun), brita­nicul urma sa le pastreze comorile spirituale pen­tru tim­pul viitor, ce se anunta tot mai greu. Din materialul  urias pe care l-a avut la dispozitie (tra­ditie ora­la), Strehlow a alcatuit în cele din urma asa-nu­mita „Biblie Aranda”, precum si un dictio­nar al lim­­bii aborigenilor. Îndemnurile din Biblie erau exprimate în cuvinte simple:

* Legile de baza ale vietii vor fi pastrate si pen­­tru generatiile viitoare, numai daca oamenii vor trai în armonie cu natura.

* Cântatul, dansul, povestitul activeaza ener­gia vietii.

* Toti oamenii sunt responsabili pentru ca regu­lile de aur ale vietii si valorile spirituale sa trea­ca de la o generatie la alta.

* Parintii aborigeni nu vad în copiii lor un bun per­­sonal. Nu se simt raspunzatori pentru carac­terul si personalitatea lor. Familia copilului este în­trea­ga comunitate, în care fiecare are aceiasi parinti: puterea stramosilor si cultul Pamântului-mama.

formula-as.ro