Memoria cosmica Akasha
Intr-unul din articolele precedente spuneam ca nu este exclus ca supercivilizatiile sa fie de mult aici, langa noi. Un argument în acest sens ar putea fi si anumite fenomene paranormale. Jocurile de calculator au familiarizat o întreaga generatie cu lumi imaginate de informaticieni. Notiuni precum „realitatea virtuala” sau „second life” sunt din ce în ce mai populare. Tot mai multi dintre noi petrec tot mai mult timp într-o lume artificiala confruntandu-se cu creaturi artificiale ori cu „avatarele” altor persoane. In viitor, printre oamenii pe care îi vom întalni în realitatea virtuala vor fi „masti”, dar si copii fidele ale unor indivizi reali, vii sau decedati, eventual celebri.
Daca esentialul din viata unui om, înfatisarea sa, gesturile, intonatia, timbrul vocii, ideile sale s.a.m.d. vor fi fost înregistrate cu fidelitate, îl vom putea vedea manifestandu-se aievea, sub forma unei dubluri, în realitatea virtuala, chiar si dupa moartea sa. Îl vom putea întalni – sa zicem – pe Einstein si sa-i punem întrebarile care ne framanta. O „baza de cunostinte”, îngloband toate frazele cunoscute pe care savantul le-a rostit sau scris în viata lui, plus un „motor inferential”, vor face (prin tehnici de tip „sistem expert”) ca dublura sa raspunda, chiar la întrebari inedite, într-o maniera apropiata de cea în care ne-ar fi raspuns si în realitate.
O supercivilizatie care ne monitorizeaza va fi fost interesata sa „recolteze” din vechime produsele intelectuale ale pamantenilor. Ea putea institui în acest scop, înca de mult, dispozitive adecvate (poate implante) pentru a înregistra viata, înfatisarea si gandurile ori creatiile tuturor oamenilor (dar cel putin a unor persoane interesante) într-o „supermemorie” de tipul realitatii virtuale. Desigur, o tehnologie cu milioane de ani mai avansata n-ar avea nevoie pentru aceasta de „cip”-uri de siliciu. Azi stim ca si banala apa, dar probabil multe alte materiale, au „memorie”. Mai mult, o astfel de supermemorie ar putea folosi drept suport chiar o alta stare de agregare a materiei decat cele cunoscute de noi, ori ar putea fi plasata într-o dimensiune paralela s.a.m.d.
Dar nu cumva avem semne – indirecte – ca o astfel de memorie chiar exista? De pilda, în apocriful numit Cartea lui Enoh, gasim: „în Cer se noteaza întocmai… tot ce se face pe Pamant si toate gandurile oamenilor. Se stiu, în fiecare zi, nedreptatile de care va faceti vinovati”. La aceasta se adauga si o amenintare grava: „pacatosii vor disparea … numele lor vor fi sterse din cartile sfinte”, ceea ce s-ar putea interpreta si în felul urmator – informatia privind oamenii lipsiti de calitati spirituale, intelectuale, dar mai ales morale, va fi stearsa din aceasta „memorie” suprapamanteana, fiind considerata fara valoare.
Unele persoane care afirma ca au suportat rapiri OZN vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta „depozite de cunostinte si inteligenta”, în care se memoreaza „tot ce este în Univers”. Dar si alte traditii vorbesc despre o astfel de „memorie”; am putea da ca un exemplu „Cronicile Akasha” cu radacini în traditia hindusa si tibetana.
Poate administratorii acestei supermemorii de tipul realitatii virtuale, în care ar fi copiati oamenii cu întreaga lor viata, au ajuns, dupa milioane de ani de evolutie, sa poata conferi fiecarei copii si o anumita autonomie, initiativa sau liber arbitru; ori poate chiar constiinta faptului ca traieste si dupa moarte. Aceste entitati ar putea deveni vizibile celor care pot intra în contact cu respectiva realitate virtuala. Asa s-ar putea interpreta multe istorii paradoxale, cum ar fi întalnirile cu stafiile unor morti. Am avea si un sprijin pentru întelegerea fenomenului de channelling. Clarvazatori precum Edgar Cayce, Arigó etc. pretindeau ca intra în legatura cu o supermemorie (Cayce vorbea chiar de „Akasha”), din care trebuie doar „sa citeasca”.
Contactele unor persoane cu o astfel de supermemorie ar explica cum de ele pot vorbi uneori în limbi nicicand învatate (xenoglosia), ar putea explica „luarea în posesiune”, „reîncarnarile”, „reamintirea” unor vieti trecute etc. Nu trebuie sa ignoram ca toate aceste fenomene – altminteri inexplicabile stiintific, deci respinse oficial – dispun totusi de numeroase marturii, unele foarte bine documentate.
Science et Vie
