Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: „Exista ceva Dincolo?”
Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri „lumile nevazute” care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.
Ce este calatoria astrala?
Calatoria astrala era folosita înainte de glaciatiune de catre populatiile umane lemuriene si atlante.
Conditiile planetare de atunci permiteau oamenilor sa desfasoare adaptari complexe la realitatea pamânteana si sa-si cunoasca toate puterile pe care le puteau manifesta pe Pamânt.
Astfel de conditii se refereau în primul rând la un nivel foarte mare al vibratiei medii planetare – de pâna la 400 – 500% (comparativ cu ceea ce se cunoaste azi, în preajma glaciatiunii, chiar mult mai înalte, înspre timpurile stravechi).
În al doilea rând, astfel de conditii se refereau la o dinamica a functiilor corporale care permiteau un trai mult mai simplu:
a) Hranirea si întretinerea generala a corpului: prin osmoza, energizare si autostabilizare vibrationala individuala. In acest fel se mentinea vibratia corporala la nivele optime desfasurarii vietii curente.
b) Materializarea proiectiilor mentale era mult mai usor de realizat în acele conditii.
Aceasta era facilitata de cunoasterea întregii fenomenologii galactice la incidenta cu planeta, aplicatiile de înalta tinuta calitativa si morala, ca activitate de cea mai mare importanta pe care oamenii o derulau permanent.
Înainte de a detalia cele scrise anterior este de pecizat ca o astfel de calatorie nu are un scop bine constientizat în perioadele planetare de joasa vibratie, când, pâna si corpurile vietuitoarelor îsi restrâng mult activitatile energetice, determinând spiritele sa lupte efectiv pentru supravietuire în medii destul de ostile, comparativ cu viata de dinainte. De aceea exista mecanisme automate.
Planeta si steaua care o guverneaza desfasoara mecanisme automate care sustin viata si desfasurarea fortelor spirituale ale tuturor vietatilor planetare.
Când se instaleaza oboseala, adica scaderea vibratiei individuale, calatoria astrala devine o stare natural-fiziologica. Atunci corpul astral se detaseaza automat de restul sistemului corporal, creându-se o autostabilizare vibrationala. Astfel, corpurile îsi recupereaza vibratia.
Corpurile devin apte sa sustina spiritul sa-si desfasoare în continuare activitatile cu care el este obisnuit.
Starea de somn, se instaleaza de regula pentru toate vietuitoarele planetare prin formarea unui mecanism de conditionare naturala: lasarea noptii – pentru unele vietuitoare, sosirea diminetii – pentru altele, în functie de sarcinile de destin specifice treptei de evolutie pe care o parcurg ca spirite întrupate.
În etapa contemporana, de joasa vibratie medie planetara se delimiteaza notiunea de somn de cea de calatorie astrala în sine.
Calatoria astrala ramâne ca notiune constientizata. Calatoria astrala a spiritului se produce prin detasarea corpului astral de restul sistemului corporal. Totusi spiritul nu se detaseaza total.
El ramâne legat printr-o structura aflata în prelungirea unui plex central, structura care, popular, poarta numirea de cordon.
Omul, fiinta cu mai multe corpuri
Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet.
Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit?
Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale.
Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul.
Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica.
Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral.
In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric – denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.
In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om.
Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata.
Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis.
In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti oameni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.
Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile.
Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral.
Universul astral si lumile sale
Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele.
Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie.
Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara…
In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea „Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta.
Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila.
Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.
In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal.
Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri.
Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza.
Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal.
Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.
Pasi spre cealalta lume…
Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de „clarviziune calatoare” dar intr-un sens incomplet si nelamurit. 
Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu.
Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie.
Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de „usi” care dau spre lumile planului astral.
Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic.
Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, „Journeys Out of the Body”, lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu.
Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari.
Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente.
Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta.
Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural.
In general, s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.
In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul.
In primul rand, omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului.
In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat.
Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului „cordon de argint” o legatura de lumina argintie care palpaie usor.
Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins „intre lumi” cum se zice popular.
Vânatorii de vise
Discutând despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul ca, în lumea contemporana calatoria astrala (ca activitate constienta) a ramas conditionata de o pregatire speciala, destinata constientizarii scopului sau de cercetare.
Însa calatoria astrala devine, chiar în aceste conditii, pentru orice calator (cercetator) astral, si somn profund în care are loc recuperarea vibratiei personale.
Lumea intuitiva de dupa glaciatiune era împartita în societati retrase si societati deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent daca ele erau sau nu morale pentru desfasurarea vietii si creatiei umane.
Deoarece, la asemenea nivele foarte joase de vibratie, multe spirite nu au înca experienta de manifestare de înalta calitate: o astfel de înaltare se capata încet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri în aceasta zona a universului.
În societatile retrase, organizate si îndrumate (coordonate) de oameni stravechi, buni cunoscatori ai oamenilor si ai manifestarilor, precum si ai intuitiilor umane, calatoria astrala era deschisa oricui avea înclinatia naturala de a o folosi, indiferent daca era coordonator, învatator sau maestru al unor meserii în asezarile locale.
Fiecare om putea sa practice calatoria astrala si oferea rezultatele cercetarilor proprii dupa puterile de manifestare proprii, dar toti oamenii erau încurajati sa-si pastreze intuitiile, viziunile si încredintarile aparute spontan înca din primii ani de viata, continuând de-a lungul vietii sa foloseasca metode de cercetare mentala sau astrala, sau sa foloseasca rezultatele celor întreprinse de cercetatorii consacrati astfel ai asezarii lor.
Practic, toata viata comunitatilor umane se desfasura pe principiile unor astfel de cautari si aplicatii.
În lumea deschisa, locul îndrumatorilor stravechi (în prima parte a vremurilor, dupa glaciatiune, toate comunitatile umane s-au refacut sub îndrumarea unor spirite stravechi) a fost luat treptat de spirite întrupate din rândurile unor grupuri special venite pentru a învata sa coordoneze comunitati umane. Dar ele nu au înca formata experienta de acest fel în aglomeratii spirituale planetare, având numai experienta de traire în propriile lor grupuri spirituale.
Cei care au ajuns astfel conducatori de societati au fost (si sunt) spirite puternice în propriul lor grup, remarcându-se în decursul evolutiilor ca lideri pe diferite nivele, si experimentând astfel diverse feluri de coordonari, în diferite feluri de trairi ale evolutiilor lor.
Treptat ele însa învata, din propriile lor uriase greseli, din egoismele formate în timpul evolutiilor lungi sub forma de tot felul de vietuitoare inconstiente de lumea exterioara perceptiilor lor, cum sa-si deturneze atentia si lucrarile de tot felul de la scopuri înguste – de turma, de grup propriu, de casta, de individ rupt de semenii sai – catre idealuri extinse, ajutorari oferite unor segmente populationale din ce în ce mai largi, cu teluri mai înalte, cu misiuni mai cuprinzatoare…
În zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitiva) cei care au fost primii mostenitori ai procedeelor stravechi au fost babilonienii.
Ei au folosit calatoria astrala în cercetare, pentru realizarea unor procedee înaintate de creatie materiala manuala, punând bazele creatiei comunitare în lumea lor.
Au încurajat fiecare mebru al comunitatilor locale sa-si desfasoare priceperea, talentul, cunoasterile – preluate din familie sau intuite din vietile anterioare puternic lucrative (chiar daca ele fusesera în plan mental).
Primele practici constiente prin care s-a încercat influentarea de la distanta a oamenilor, în cadrul contactelor politice locale, au aparut în sânul societatii babiloniene si au fost îndreptate catre îmbunarea oamenilor, catre linistirea sufletelor (corpurilor lor astrale) în relatiile dintre formatiunile statale nou formate; catre deturnarea intentiilor lor negative spre gasirea unor cai amiabile în relatiile inter-statale.
Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe cai intuitive, ajutate de întelegerea unor informatii mostenite de la generatiile anterioare: inscriptii pe suport solid (piatra), constructii (fresce) sau piele prelucrata, papirus etc. sau mosteniri prea putin întelese, transmise pe cale orala.
Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad înaintat de echilibru social, astfel încât asemenea practici superioare au decazut în moralitatea lor, devenind perverse, imorale.
S-a ajuns astfel în epoca primelor dinastii egiptene, în care asemenea practici perverse au devenit meseria de baza a preotilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea în starea undelor cerebrale numita acum „alfa” – stare în care se poate influenta de la distanta participantii la discutii, în acelasi timp cu sustinerea unor protectii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde în activitatea sa de perceptiile intuitive ale omului.
Calatoria astrala a început sa fie folosita si si-a dezvoltat noi valente, din ce în ce mai complexe si mai perverse în acelasi timp.
Practic, perversul „lucrator” se afla în stare de lucru asupra participantilor la discutii, dar ascuns în spatele unor asemenea protectii (perdele energetice de aceeasi vibratie ca si aceea a mediului înconjurator, care nu lasau detectarea unei activitati în spatele lor).
Influentarea practicata la început în sensul diminuarii vibratiei participantilor, care se manifestau prin oboseala, scaderea concentrarii si chiar enervarea lor, ducând la conflictele dorite de preotii egipteni, a fost ulterior adâncita prin atacarea cordoanelor astrale ale conducatorilor popoarelor „dusmane” sau ale descendentilor lor, distrugerea treptata a corpurilor plapânde ale descendentilor proaspat nascuti, slabind vitalitatea neamului de conducator.
O asemenea înfaptuire avea loc si la oamenii maturi, în momentul trecerii de la trezie la somn, atunci când corpul astral se detaseaza si deruleaza cordonul de stabilizare al legaturii cu restul sistemului corporal.
În popor asemenea operatori se numeau „vânatorii de vise” sau „vânatorii de visatori„.
Povestea lor este lunga si ampla.
Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea mostenire.
Religia, societatile secrete, mai mult sau mai putin desecretizate azi, au folosit si folosesc si în prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create în mileniile trecute.
Referitor la unele fapte descrise în Biblie, în Vechiul Testament, nu e cazul unei amagiri cu încredintarea ca Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lasa sa iasa evreii din mijlocul lui, nici cu ideea ca Moise a fost un simplu cioban care a vazut un stâlp de foc pe o pajiste, în timp ce îsi crestea oile…
Este bine a se citi cu atentie Biblia; se va întelege clar ca Moise a fost crescut ca un urmas de tron egiptean, ceea ce însemna pentru acele timpuri o învatatura uriasa în directia celor de mai sus.
https://www.youtube.com/watch?v=xUr3BmKT1go
Cunoscând bine „tainele” preotesti (inclusiv astronomie, geografie, specificitati ale functionarilor climatice si fenomenologii locale) Moise a dascalit preotii iudei, mai mult sau mai putin inocenti si, împreuna, si-au unit puterile pentru a-i invinge – într-o lupta mental-astrala extrem de dura – si pentru a-si recupera libertatea.
Ar fi bine sa se înteleaga acest lucru doar si pentru a salva de la macelul înfiorator din fiecare an bietii miei, al caror sânge a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parca Dumnezeu nu ar fi stiut cine erau iudei si cine erau cei de alt neam; dar atunci când lucrurile erau realizate de începatori – cum erau atunci preotii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine în lupta astrala care nu putea sa dea gres în acel moment.
Religia a fost impusa treptat popoarelor prin influente sau cu biciul, desi este bine sa se recunoasca faptul ca fiecare forma de religie în parte împarte darul de mostenire spirituala pe care îl poarta, din practica îndelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter stiintific pur, pe care îl poarta, care este azi descoperit, de la cei care au lasat mostenire inocenta sau au încercat sa mladieze legatura dintre popor si religie, atunci când devierile erau prea mari pentru ca oamenii sa mai ajunga sa creada în forte coordonatoare dumnezeiesti, de buna credinta – chiar daca sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.
De aici au rezultat mai multe si trebuiesc discutate: influentele colosale pe care asemenea practici le-au avut de-a lungul mileniilor, protectiile care s-au format de-a lungul timpurilor, ca forme de aparare pentru cei care s-au aflat în mijlocul unor asemenea practici imorale etc.
