Cercetatorii au demonstrat ca anumite temple construite in antichitate influentau gandirea umana cu ajutorul sunetelor
Rezultatele unor cercetari recente sugereaza ca, în antichitate, cei care au construit structurile monumentale descoperite în diverse locatii ca Irlanda, Malta, sudul Turciei si Peru au avut în comun o trasatura ciudata: acesti constructori stiau sa conduca si sa manipuleze sunetul pentru a produce anumite efecte senzoriale.
Începând din 2008, un studiu realizat asupra complexului de piatra, vechi de 6000 de ani, cunoscut sub numele de Hal Saflieni Hypogeum de pe insula Malta, produce niste rezultate revelatorii, scrie wakeup-world.com.
La fel ca si structurile templelor preistorice din Malta, aceasta constructie prezinta coridoare centrale si camere curbate. Dar aceasta structura este unica, deoarece este subterana, creata prin excavarea a aproximativ 2000 de tone de piatra cu ajutorul ciocanelor de roca si a uneltelor din coarne de cerb!!!!
Vocile joase în interiorul zidurilor structurii creaza ecouri stranii care reverbereaza, iar sunetele sau cuvintele rostite pot fi auzite în anumite locuri extrem de clar, la toate cele trei niveluri ale sale.
Acum, cercetatorii sugereaza ca anumite frecvente de vibratii sonore, create atunci când sunetul este emis în interiorul zidurilor, influenteaza de fapt functiile cerebrale umane ale celor aflati în respectiva zona auditiva.
“Activitatea cerebrala regionala la un anumit numar de voluntari sanatosi a fost monitorizata de electroencefalograma prin expunerea la diferite frecvente ale vibratiilor sonore”, explica experta în templul din Malta, Linda Eneix.
“Descoperirile indica ca la 110 Hz tiparele de activitate deasupra cortexului prefrontal s-au modificat brusc, rezultând într-o dezactivare relativa a centrului lingvistic si o modificare temporara a dominantei din partea stanga în partea dreapta, legata de procesarea emotionala si creativitate. Aceasta schimbare nu s-a produs la 90 Hz sau la 130 Hz.
În plus, fata de stimularea partilor creative, se pare ca o atmosfera de sunet rezonant la frecventa de 110 sau 111 Hz ar activa o zona cerebrala despre care cercetatorii bio-comportamentali cred ca are legatura cu starea de spirit, comportamentul social si cu empatia. În mod deliberat sau nu, persoanele care petrec timp în astfel de medii, se expun la vibratii care au un impact asupra gândirii lor”.
Cercetatorii de la Universitatea din Malta confirma descoperirile într-un studiu ce se afla în curs de desfasurare.
Hypogeum nu este singura locatie în care exista aceste efecte sonore ciudate.
Un studiu realizat în 1994 de catre Universitatea Princeton a descoperit ca un comportament acustic în camerele antice la locatiile megalitice cum ar fi Newgrange în Irlanda si Wayland’s Smithy în Anglia a fost caracterizat de o rezonanta sustinuta puternic sau “o unda stationara” într-o gama a frecventei între 90 Hz si 120 Hz.
“Atunci când acest lucru are loc, ceea ce auzim devine distorsionat, ciudat. Spatiul exact în care se produce acest efect variaza în functie de dimensiunile camerei si a calitatii rocii”.
Linda Eneix indica si locatia antica Gobekli Tepe, ce dateaza din 10.000 î. Hr ( http://www.ancient-wisdom.co.uk/turkeygobekli.htm).
Construita de culegatori-vânatori (sic), locatia este considerata de multi cercetatori a fi amplasata în zona de tranzitie catre prima dezvoltare a agriculturii si a cresterii animalelor domestice. Asezata pe vârful unui deal, Gobekli este alcatuita din 20 de structuri din piatra circulare, care au fost îngropate. Acele structuri prezinta stative de calcare masive, în forma de T.
“În centrul unui altar circular, un stativ de calcar «cânta» atunci când este lovit cu dosul palmei. Creat în mod evident pentru a reprezenta un om cu o curea decorata si mâinile sculptate în relief asezate în talie, acesta poarta simboluri inexplicabile în zona gâtului”.
Acum, noi descoperiri ale unui studiu arheoacustic sugereaza ca anticii din centrul ceremonial andin vechi de 3000 de ani de la Chavin de Huantar, din tinuturile centrale din Peru, practicau o arta si o stiinta fina a manipularii sunetului, în functie de arhitectura, pentru a produce efectele senzoriale dorite. Cu ajutorul formei si amplasarii arhitecturale, si a sunetelor emise de trompetele din coaja de scoica, “oracolul” de la Chavin de Huantar “vorbea” cu ascultatorii centrului antic.
”La Chavin s-au descoperit dovezi acustice pentru transmisii sonore selective între locatia monolita Lanzon si Piata circulara: un sistem de filtrare acustic arhitectural care favorizeaza frecvente sonore ale pututus-urilor (trompete din coaja de scoica) Chavin si vocea umana”, spune Miriam Kolar, conducatoarea studiului de la Universitatea Stanford.
Asadar ce înseamna toate aceste lucruri? Ce explica aceste descoperiri dispersate din punct de vedere geografic si cultural, dar totusi asemanatoare?
“Cât de curios este faptul ca astfel de structuri antice diferite, separate de atât de mult timp si spatiu, au în comun aceste trasaturi care implica o serie de cunostinte sofisticate”, spun cercetatorii. De unde le aveau sau cine le-a transmis ramane o enigma …
financiarul.ro
