Intr-o mare de incertitudini, un lucru este dincolo de orice tagada: creierul este cea mai fabuloasa si mai complexa structura a corpului uman.
Comparatia creierului cu microprocesorul unui computer poate fi facuta, numai ca in privinta complexitatii, creierul nu suporta nicio comparatie. Ca sa intelegem, macar la suprafata, aceasta complexitate, am putea aminti faptul ca, de pilda, „computerul” nostru este constituit din cam 100 de miliarde de neuroni si fiecare neuron poate crea cel putin 1.000 de legaturi neuronale. In plus, neuronii pot trimite in fiecare secunda pana la 1.000 de semnale electrice, viteza cu care aceste semnale se deplaseaza fiind de 400 km/h.
Viteza noastra de reactie la un stimul electric, de care nu suntem constienti de fiecare data, de pilda atunci cand retragem mana de pe o suprafata fierbinte, trebuie inteleasa mai bine atunci cand luam in calcul faptul ca aceasta viteza uimitoare se realizeaza pe o distanta de maximum 2 metri!
Mai mult, tot ce facem in fiecare clipa a vietii noastre, de la vorbit, scris, gandit, respirat, cantat, alergat, la bataile inimii, mersul pe bicicleta sau iubire si activitate sexuala, totul se datoreaza acestor miliarde de celule nervoase interconectate si semnalelor lor electrice de mare viteza.
Creierul este, in acelasi timp, si cel mai mare devorator de energie: aproximativ 20% din energia pe care o obtinem din hrana este folosita de creier, in ciuda faptului ca el reprezinta doar 2% din greutatea totala a corpului nostru!
Cu cat au fost mai dificile incercarile de studiere in profunzime ale acestui organ misterios, cu atat creierul uman a devenit obiectul mai multor mituri si credinte false, mai vechi si mai noi.
Egiptenii, de pilda (despre care nu putem afirma ca erau mai putin inteligenti decat oamenii de azi, dimpotriva, am spune), credeau ca mintea se afla in inima omului, considerand ca este un organ neimportant.
Alcmeon din Crotone, care a trait in jurul anului 500 i.Hr., a fost primul om care a inteles, in urma a numeroase disectii, ca gandurile, senzatiile si inteligenta rezida in creier si nu in inima, cum se credea la acea vreme.
In secolul al II-lea d.Hr., Galen, un medic roman, a facut primele observatii pertinente legate de creier, ajungand la convingerea ca acesta are un rolul esential in ceea ce priveste memoria, emotia si simturile, chiar daca il atribuia umorilor.
Procentul buclucas
In ciuda progresului extraordinar, numeroase mituri exista si in ziua de azi. Iar unul dintre cele mai rizibile mituri este cel legat de faptul ca „folosim doar 10% din creier”.
Originea mitului nu se cunoaste cu exactitate, dar mai multe surse il dau ca sigur pe William James, parintele psihologiei americane, care a afirmat, in urma unui studiu prelungit efectuat pe un copil inzestrat intelectual, ca majoritatea oamenilor nu isi vor realiza potentialul mental.
Un specialist l-a citat gresit intr-o lucrare, afirmand ca nu folosim decat 10% din creier. De aici, afirmatia a fost folosita in diferite brosuri si reclame ce promiteau doritorilor sansa de a folosi partile neaccesate ale creierului, devenind astfel mai inteligenti si mai intelepti. O alta „caramida” la fundatia acestui mit ar fi fost raspunsul lui Einstein dat unui reporter atunci cand l-ar fi intrebat despre secretul inteligentei sale. Einstein ar fi raspuns ca oamenii isi folosesc doar o mica parte din potentialul creierului lor, pe cand el foloseste ceva mai mult. Nu se stie daca aceste cuvinte au fost spuse cu adevarat, dar legenda a permis raspandirea ideii.
Ulterior, aceasta legenda a fost folosita de autorii de carti de dezvoltare personala, care au promis potentialilor clienti dezvaluirea unor secrete capabile sa le permita sa foloseasca o parte mai mare din creier.
Ideea apare si in filmul Limitless (Dincolo de limite, 2011) al regizorului Neil Burger, in care un medicament-minune permite protagonistului sa-si foloseasca 100% din creier si sa beneficieze de capacitati de concentrare si memorie iesite din comun.
Luat la bani marunti, mitul procentului buclucas a fost spulberat de cercetatorii de azi, desi nu bagam mana in foc ca au dreptate pe de-a-ntregul.
Logica spune ca un organ care consuma 20% din energia produsa de organism nu poate sa fie folosit cu un atat de slab randament. Apoi, in cazul unor accidente cerebrale, sarcinile unei zone afectate sunt preluate de alte zone ale creierului. Si cercetarile realizate cu ajutorul imagisticii cerebrale (rezonanta magnetica) au aratat cum creierul e pus la treaba chiar si pentru realizarea unor operatii simple, cum ar fi strangerea pumnului.
Concluziile au fost ca avem foarte putine elemente ale creierului care sa nu fie active la un moment dat. Sa nu uitam ca, chiar si atunci cand dormim, creierul lucreaza, atat subconstientul (mereu treaz), cat si organele vitale (plaman, inima, ficat, rinichi, pancreas). Chiar daca simultan nu este folosit tot creierul, de-a lungul unei perioade de 24 de ore, oamenii activeaza toate zonele creierului, dupa cum explica profesorul Sophie Scott de la Institutul de stiinte cognitive din cadrul University College din Londra. Pana la urma, procentul poate fi adevarat, dar numai in sensul ca cercetatorii nu inteleg decat 10% din modul in care functioneaza creierul cu adevarat. Desi, chiar si asa, procentul este extrem de generos…
Mozart ne face mai destepti
Un alt mit referitor la creierul uman este acela ca muzica lui Mozart contribuie la dezvoltarea cognitiva a bebelusilor, facandu-i mai inteligenti decat ar fi fost in mod normal. Aceasta legenda a fost folosita de o companie americana, Baby Einstein, care a obtinut profituri de milioane de dolari din vanzarea de pachete speciale de carti si CD-uri destinate parintilor care isi doresc copii mai isteti.
Originile mitului se plaseaza pe la inceputul anilor ’50, cand un specialist ORL, a decretat ca pacientii cu probleme de auz si de vorbire prezinta imbunatatiri semnificative ale sanatatii atunci cand asculta muzica lui Mozart.
Apoi, un studiu realizat in anii ’90 pe un grup de studenti americani a sugerat ca persoanele care au ascultat 10 minute muzica lui Mozart inainte de un test IQ prezentau rezultate imbunatatite, obtinand, in medie, 8 puncte in plus. Mesajul a fost raspandit cu ajutorul mass-media inainte ca studii mai serioase sa poata infirma „descoperirea”.
Lupta emisferelor
Diferentele dintre cele doua emisfere ale creierului au fost exagerate atat de mult, incat in ultimii ani s-a raspandit ideea ca persoanele mai creative si mai intuitive isi folosesc mai mult partea dreapta a creierului, pe cand cele mai logice si mai aplecate spre rationalitate se bazeaza mai mult pe emisfera stanga.
De multe ori, cei ce raspandesc acest mit afirma ca oamenii ar deveni mai intelepti daca ar invata sa foloseasca la maximum potentialul ambelor emisfere. Oamenii de stiinta sunt convinsi ca mitul acesta este departe de adevar.
Oamenii difera, intr-adevar, in ceea ce priveste capacitatile cognitive, insa acest lucru nu inseamna ca isi folosesc o parte de creier „mai mult” decat pe cealalta.
Cele doua emisfere comunica prin formatiunea corpus callosum (corpul calos), fiind vorba despre o complementaritate in functionarea lor, nu de o concurenta.
In concluzie, cei care isi pun sperante in dezvoltarea tehnologiilor capabile sa patrunda „complexul labirint” al creierului uman mai au de asteptat, daca nu o viata, macar cateva milenii!
