Legendele vechi despre locuri ciudate din Romania

Muntii Romaniei sunt învaluiti nu doar în ceata, ci si în mister. Fenomene inexplicabile si legende stravechi contribuie la pastrarea elementului enigmatic care i-a fascinat dintotdeauna pe oameni. În lipsa explicatiilor stiintifice, legendele tin loc de adevar …

Misterele sacre ale Ceahlaului

Ceahlaul se numara printre cele mai misterioase masive muntoase din Romania. În primele ore ale diminetii, la rasaritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, niste jocuri de lumini.

În trecut, se spunea despre acest masiv muntos ca ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, multi sustin ca Ceahlaul ar fi strabatut de cea mai puternica axa energetica existenta pe Terra.

Satenii care îsi duc traiul de zi cu zi în asezarile de la poalele muntelui declara ca au fost martorii unor aparitii misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, gasesc pe pasunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care sustin ca ar fi opera unor fiinte supranaturale sau a unor fiinte venite de pe alte planete.

Geograful grec Strabon mentiona, si el, în lucrarile sale, muntele sacru numit Kogaion, unde se spunea ca salasluia Zalmoxis, un înalt preot al dacilor, de­venit apoi zeu.

O legenda veche povesteste cum fata lui Decebal, Dochia, s-a refugiat pentru a scapa de ro­mani undeva în Ceahlau, rugându-se lui Zalmoxis, ca­re a transformat-o în stana de piatra. Stânca Do­chiei înca mai exista si poate fi admirata de calatori.

Tot în zona Ceahlaului, trecatorii pot admira si „Altarul lui Ghedeon” numit si „Piatra lata a lui Ghedeon”.

În scrierile sale, istoricul roman Martial men­tioneaza muntele vestit din tinutul hiper­bo­ree­nilor, unde zeii din Olimp s-ar fi prezentat în fata al­tarului, pentru a încheia ju­ra­mântul de a lupta îm­po­triva ti­ta­nilor. Acest fapt este relatat si într-o legenda locala, care susti­ne ca re­giunea ce se în­tinde la poa­lele Ceahla­ului ar fi fost locuita de demult de uriasi foarte înalti si foar­te pu­ternici, dar care, în final, au fost rapusi de vo­inta divina.

Desi nu se numara prin­tre cele mai înalte vâr­furi muntoase din Romania, Ceahlaul are o ampla­sare care îi permite sa fie vazut de la kilometri departare si, în anu­mite zile, cu lumi­nozitate si vizi­bi­litate foarte buna, el poate fi zarit chiar de la malul Marii Negre. De asemenea, în fie­care an, în zona Ceahlaului au loc doua fenomene optice care nu au putut fi explicate.

La rasaritul soa­relui, în prima decada a lunii august, o holograma naturala uriasa, în forma de piramida perfecta, denu­mita de localnici „Umbra Piramidei”, este for­mata timp de o ora si jumatate de vârfurile Piatra Cio­ba­nului si Toaca.

Tot la rasarit si în aceeasi perioada, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit „Calea Cerului”.

Este un fenomen optic care consta în apa­ritia unui stâlp înalt, format dintr-o lu­mina foar­te intensa si stranie, marginit în laturi de doua benzi întunecate. Stâlpul luminos lasa impresia ca se pierde în înaltimea spatiului ceresc. Explicatia – necon­fir­mata – oferita acestor doua fe­no­mene face referire la faptul ca Ceahlaul ar fi ampla­sat exact pe una din axele energe­tice ale planetei

Vârful Toaca este, si el, o enig­ma. Acesta are forma de piramida cu ba­za patrata, care se formeaza foarte rar în con­ditii naturale.

Lungimea laturilor ba­zei piramidei reprezinta de doua ori lun­gimea piramidei lui Keops, iar unghiul pan­telor are doar 10 grade în plus fata de cel al pi­ra­midei din Egipt.

În apro­piere de Ceahlau, la apro­xi­mativ 30 de kilometri, arheologii au descoperit dovezi ale existentei culturii Cucuteni, din jurul anului 4.800 î.Hr. Unele obiecte ceramice, scoase la lumina în urma sapaturilor efectuate, cuprind reprezentari de piramide cu baza patrata.

Alte fenomene inexplicabile din zona Ceahlaului sunt reprezentate de niste fâsii luminoase, care apar pe cer sau care strabat padurile ce acopera masivul.

Uneori, în toiul noptii, pe cer apar si ploi de lumini mici, albastre, care coboara spre vârful muntos.

În localitatea Trifesti, situata la poalele Ceahlaului, în vara anului 2013, localnicii au descoperit cinci cercuri perfect rotunde, aparute peste noapte pe islaz, ca niste inele groase, cu un diametru de 20 de metri si o grosime de 50 de centimetri.

Desi specialistii de la Pro­tectia Mediului au venit la fata locului si au luat mos­tre din solul ars, fenomenul a ramas în continuare ca­talogat ca fiind inexplicabil.

Enigma stâncii care noaptea se misca singura

O legenda lo­cala spune ca stânca ar fi re­zultatul unui pa­riu între diavol si Dumnezeu.

Dra­­cul s-a falit ca poate fura o stânca sacra din Ceah­lau, pâna la rasaritul soa­re­lui, de­ve­nind ast­fel sta­pânul o­me­nirii.

Dum­ne­zeu a accep­tat pariul, si diavolul a plecat, a desprins stânca din munte, a plutit putin deasupra Masivului Ceahlau, dar rasari­tul a venit exact când piatra era dusa spre gura Bis­tri­tei.

În acel mo­ment, diavolul a scapat piatra, care a ca­zut pe pa­mânt. Oa­me­nii din zona de­clara ca ar fi vazut stânca miscându-se singura noap­tea, fie spre dreapta, fie spre stânga, pe o distanta de câtiva centimetri.

Fenomenele inexplicabile de pe Vârful Gugu

La 25 de kilometri distanta de localitatea balneo-climaterica Poiana Marului, din Caransebes, în Mun­tii Tarcului, este localizat Vârful Gugu, unul dintre locurile cele mai stranii dintre Muntii Retezat si Pa­râng, devenit celebru pentru fenomenele inexpli­cabile care au loc aici.

La anumite ore ale zilei, muntele pur si simplu dispare, fara a mai putea fi vazut.

Conform legendelor locale, zeul Zalmoxis ar fi locuit si pe acest munte, care a devenit salas sacru pentru daci, iar Decebal si-ar fi ascuns o parte din comoara aici.

Multi cautatori de comori din zona înca mai sapa în jurul muntelui, în speranta de a gasi macar o mica parte din comoara fabuloasa ascunsa de Decebal.

Locuitorii de la poalele muntelui poarta si denumirea de „gugulani”, si sunt cunoscuti pentru longevitatea lor, pe care ei o considera un rezultat al încar­caturii energetice mari a muntelui în apropierea caruia tra­iesc.

Uneori, cei care se plimba prin zona pot vedea explozii de lumina iesind chiar din munte. Unii turisti au declarat ca nu au putut dormi deloc din cauza unor energii inexplicabile pe care le-au simtit.

Alte fenomene enigmatice, frecvente în regiune, includ lumini plutitoare si fulgere globulare. Cu ceva timp în urma, disparitia unui avion a fost semnalata în zona muntelui, asa ca un grup de cercetatori a venit la fata locului sa investigheze. Dar pelicula aparatului nu a înregistrat absolut nimic din cele câteva ore bune de filmare.

Cercetatorii au fost martorii explo­ziilor luminoase petrecute în partea de vârf a ma­si­vului, au avut în mod constant senzatia ca ar fi fost ur­mariti, au avut senzatii de sufocare si s-au confruntat cu stari inexplicabile de teama.

În cartea sa, „Enig­mele mi­turilor astrale”, Victor Kernbach mentio­nea­za Vârful Gugu, considerându-l unul dintre punctele energetice importante ale Terrei.

Gradina Zmeilor 

În Podisul Somesan, la baza dealului Dumbrava, exista o zona cu un ansamblu de stânci de forme bizare.

Aria a fost declarata rezervatie naturala si poarta denumirea de „Gradina Zmeilor”. Dintre stân­cile cu forme ciudate pot fi amintite Sfinxul, Zmeul, Zmeoaica, Calugarii, Mosu’, Fata Catanii, Eva, De­getelul, Dorobantul, Capitanul si Soldatii.

Forma­tiunile geologice par a fi rezultatul actiunii aerului, supuse transformarilor cauzate de vânt, înghet-dezghet si temperatura.

La formarea structu­rilor stâncoase au mai con­tri­buit si apa, prin siroire si spa­lare, si procesele gra­vitationale de surpare si prabusire. Zona protejata cuprinde o arie de apro­ximativ doua hectare si este localizata în bazinul Almasului, din partea vestica a satului Gâlgaul Almasului, în estul jude­tului Salaj.

În lume nu exista de­cât trei locuri de acest gen, rezervatia din Ro­mâ­nia fiind unica în Eu­ropa. Conform u­nor legende lo­cale, demult, prin acele locuri ar fi trait o fata îndra­gostita de o ca­tana.

Mama fetei a blestemat-o sa se trans­­forme în stana de piatra, tânara de­ve­nind astfel una dintre for­ma­tiunile stân­coase stra­nii. Pâna în anul 1971, când în zona au avut loc niste alune­cari de teren, una din­tre stâncile din rezer­vatie chiar avea, în mod vizibil, forma u­nei tinere cu parul lung, care parea ca poar­ta în spate o donita si în mâ­na un ulcior.

Piramidele de la Sona

În satul Sona exista în to­tal opt movile. Initial, for­ma acestora era de pi­ra­mi­da, dar trecerea vre­mii le-a erodat. Movilele se întind pe doua linii pa­ra­lele, la marginea unei te­rase de un kilometru, si sunt înalte de 20-30 de metri.

Legenda lo­cala spu­­ne ca uriasii din tre­cut, ca­re au co­borât de pe Mun­tii Faga­ras, au trecut Ol­tul, si încal­ta­rile li s-au um­plut de noroi de pe fun­­­dul apei. Acolo un­de ei s-au scuturat de pamânt s-ar fi format movilele care pot fi admirate si astazi.

O alta legenda sus­tine ca oto­ma­­nii obis­nuiau sa care pa­mânt din tara lor în turba­ne, pe ca­re l-ar fi lasat la Sona, for­mându-se astfel dâm­bu­ri­le. Cercetarile arheo­logice desfasurate în zo­na au scos la iveala ceramica veche de câteva mii de ani, da­tând din perioada Hallstat si din era târzie a bronzului.

În apropiere de Sona, la marginea satului Hame­lag, exista patru piramide simi­la­re. Acestea sunt foarte erodate la vârf, nefiind prea bine contu­rate. Movile ase­manatoare mai exista si în apropierea satului Bunesti.

Acolo, arheologii au gasit dovezi ale culturii dacice si exista o legenda locala care merge si mai departe. Ea spune ca unind pe o harta Vârful Omu, sanctuarul de la Racos si zona piramidelor, aceasta din urma for­meaza vârful unui triunghi drept­unghic, care ar putea indica faptul ca mormântul lui Decebal se afla în zona.

Zalmoxis si Pestera Polovragi

Si pestera Polovragi este legata, în legende, de ze­ul suprem dac Zal­mo­xis. Surse locale sustin ca pestera i-ar fi oferit ada­post zeului, ba undeva sub ea, în adâncuri, ar e­xista si un întreg complex de coridoare secrete, care i-ar fi oferit lui Za­lmoxis acces în mai multe zone ale Daciei, inclusiv la ce­tatea Sar­mizegetusa.

În   pestera   chiar au fost  descoperite urme impri­mate în sol, despre care ana­liza stiintifica a aratat ca erau vechi de peste 2.000 de ani.

Una din­tre cele mai cu­noscute galerii ale pes­terii ada­posteste „Scau­nul lui Zalmoxis”, unde me­reu vizitatorii sunt cuprinsi de o stare de li­niste interioara de­sa­vâr­sita, si „Izvorul Spe­rantelor”, carac­te­rizat de faptul ca nu îsi modifica niciodata de­bitul, indiferent de ano­timp sau de condi­tii­le climatice.

Fiind vorba despre un adapost al marelui zeu, exista si legende care sus­tin ca dacii ar fi îngropat undeva, în pestera, comori fabuloase, care ar fi protejate de spirite stravechi.

Multi dintre cei plecati în cautarea acestor comori nu s-au mai întors niciodata, ca si cum blestemul si spiritele pazitoare ale aurului i-ar fi facut disparuti pe vecie.

Un alt lucru inexplicabil se petrece si în apro­pierea pesterii. Au existat multe cazuri în care animalele din ograda si mâncarea oamenilor de pe masa dispareau în mod enigmatic.

Acest lucru a fost pus tot pe seama spi­ritelor invocate de daci sa pazeasca comorile pesterii, care aveau intentia de a-i speria pe oameni, ca acestia sa nu se încumete sa caute aurul ascuns.