In 2007 Ministerul Apararii al Marii Britanii anuntase ca va desecretiza si va pune la dispozitia publicului toate documentele privind fenomenele aeriene neidentificate aflate în posesia sa.
Primul motiv era ca ministerul britanic voia sa scape de valul de scrisori si cereri, formulate în virtutea legii libertatii de informare, val în care subiectul cel mai solicitat fusese cel privind OZN-urile. Un alt motiv era ca britanicii nu voiau sa se lase mai prejos de francezii care facusera acelasi lucru cu un an mai devreme.
Timp de cinci ani, începând din 2008, aceste documente au fost eliberate pe transe, depuse apoi la Arhivele Nationale. Unele dintre fisierele desecretizate cuprindeau cazuri clare si închise.
De pilda, un martor a vazut un obiect aerian cu lumini verzi si rosii, care se îndreapta în directia Aeroportului Gatwick… Era limpede ca vazuse un avion. Alte dosare detaliau însa cazuri mai greu de explicat, cum ar fi povestea unui martor care a vazut o nava de tip farfurie, plina de lumini si de marimea unui teren de fotbal.
Într-un alt exemplu, un grup de straini s-au oprit si au urmarit un OZN care a plutit si s-a miscat apoi în zigzag peste Tamisa.
Pe 20 iunie 2013, oficialii ministerului au anuntat ca operatia de desecretizare si de publicare a fost terminata, implicând în total 209 fisiere, cu aproximativ 52.000 de pagini. Ei au subliniat ca astfel toate datele OZN de care dispunea armata au fost revelate marelui public.
Iata însa ca pe 23 septembrie 2014 publicatia Daily Star anunta ca, pâna la sfârsitul anului 2014, guvernul va declasifica si va depune la Arhivele Nationale alte 18 fisiere OZN, iar publicul va avea acces la aceste documente în jurul lunii septembrie 2015.
Nick Pope, un fost oficial al Ministerului Apararii, care a fost aici, timp de trei ani, seful biroului care se ocupa de rapoartele OZN, a declarat acum: „Este o situatie extrem de jenanta pentru Ministerul Apararii, care îsi va sui astfel în cap entuziastii OZN”.
El a adaugat: „Atunci când guvernul a declarat ca a facut publice toate fisierele sale de OZN-uri, teoreticienii conspiratiei au sutinut ca nu au fost facute publice toate documentele si iata ca au avut dreptate. (…) Cele 18 dosare includ unele observatii radar ale RAF (Royal Air Force) si documete ale specialistilor de la ultra-secretoasa Directie de Informatii Militare, astfel încât ne putem înca astepta la câteva revelatii fascinante”.
Publicatia Daily Star aprecia ca teoreticienii conspiratiei, ufologii si fanii civilizatiilor extraterestre se vor calca pe picioare sa puna mâna pe aceste fisiere noi.
Actiunea privind cele 18 fisiere suplimentare a fost precipitata de cererea depusa, cu o luna mai devreme, de catre cercetatorul britanic Andy Russell. Acesta cerea, în virtutea legii libertatii de informare (Freedom of Information Act) din Marea Britanie, sa se spuna daca exista documente intitulate: „Politica OZN”, din perioadele 1971-1976 si 1996-2000, ca si alte trei documente, care acopera perioadele iulie-decembrie 2000, decembrie 2000-martie 2004 si martie 2004 si daca da, mai întreba daca acestea sunt în continuare „clasificate”.
Dosare tinute sub obroc
Investigatia care a urmat, a scos la iveala dosarele cele noi, contrazicând astfel pretentia Ministerului Apararii conform careia toate fisierele sale de OZN-uri au fost desecretizate si facute publice. Si ufologul Robert Hastings, dar si alti ufologi, se întrebau, în iunie 2013, daca Ministerul britanic al apararii a desecretizat chiar toate dosarele OZN si daca nu cumva cele care aveau o semnificatie mai grava pentru aparare au ramas ascunse.
În privinta aceasta, Hastings a solicitat atunci si opinia lui Nick Pope, care a precizat ca: „Legea libertatii de informare contine exceptii de mare anvergura, care acopera domenii precum apararea, securitatea si informatiile”, deci multe documente sensibile OZN pot ramâne secrete în continuare, tot asa cum multe documente facute acum disponibile au fost deja „considerate a fi neclasificate” înainte de difuzarea lor.
Pope a adaugat ca examinarea atenta a materialului deja facut disponibil arata ca o multime de documente au fost „redactate” sau retinute în totalitate. Si aici nu sunt incluse mai multe fisiere interesante, documente, fotografii si filme despre care Ministerul Apararii spune ca au fost „pierdute” sau „distruse din greseala”.
În guvern, accesul la informatii clasificate depinde de nivelul de securitate si de „necesitatea de a cunoaste” pe care le posezi. Astfel, niciodata nu poti sti cu siguranta daca ai acces la toate informatiile cu privire la un subiect deosebit, deoarece, chiar daca esti „expert” într-un anumit domeniu, nu doar ca ti se poate refuza accesul la anumite lucruri, dar pot exista zone întregi de care nici macar nu stii ca exista. Aceste lucruri trebuie deci gândite în termeni de „necunoasterea celor necunoscute”.
Deci – continua Pope – „desi o mare parte din cariera mea în Ministerul Apararii am avut un certificat de securitate Top Secret SCI si cred ca am vazut toate fisierele OZN, eu nu pot fi sigur de asta. «Nu stiu ce anume nu stiu» este un alt mod prin care aceia dintre noi care s-au ocupat cu materiale clasificate la nivel extrem caracterizeaza aceasta situatie”.
Hastings aminteste ca a investigat el însusi, la mare detaliu, incidentele OZN din decembrie 1980 de la RAF Bentwaters.
Între altele, el poate afirma cu deplina siguranta ca la interogarile secrete ale martorilor din aviatia militara americana, cu privire la aparitiile de acolo au fost prezenti si doi membri ai Ministerul Apararii, din Secretariatul DS8 al Aerului. Chiar daca aceste persoane au fost doar observatori, ei trebuie sa fi facut rapoarte catre Ministerul Apararii, iar aceste rapoarte nu au iesit la iveala pâna în prezent.
Cercetarea facuta de Hastings la Bentwaters s-a concentrat asupra evenimentelor de la aria de depozitare a armamentului (Arme Storage Area – WSA) din cadrul bazei, în primele ore din 28 decembrie 1980.
Atunci, asa cum relateaza martorii, un OZN a îndreptat una sau mai multe fascicule luminoase, ca de laser, asupra complexului de buncare. Conform surselor pe care le avea Hastings – pensionari sau fosti angajati ai US Air Force – WSA era, la acea vreme, cel mai mare depozit de arme nucleare tactice americane din Europa.
În timpul incidentelor, si locotenent colonelul Charles Halt, adjunctul comandantului bazei Bentwaters, a vazut OZN-ul si razele misterioase de la distanta, în timp ce era pe teren sa investigheze luminile inexplicabile vazute în padurea Rendlesham, aflata în apropiere. În acelasi timp, el asculta prin radio conversatia celor de la Politia de Securitate al Fortelor Aeriene de la WSA, care raportau surescitati ca un obiect necunoscut îndreapta din cer una sau mai multe fascicule de lumina catre buncarele de armament.
Raze luminoase suspectre
În mod sigur, Ministerul britanic al Apararii a fost interesat de un astfel de eveniment. Iar daca este asa, unde sunt documentele în care e relatat incidentul? Colonelul Halt a recunoscut public tot ce stia cu privire la acest caz, într-un show de televiziune difuzat în 1991. Deci si militarii Ministerului britanic al Apararii trebuia sa fi avut cunostinta de subiectul foarte sensibil al activitatii OZN de la WSA, cel putin la data aceea, daca nu mai devreme.
Pare firesc ca una sau mai multe structuri de informatii din Ministerul Apararii sa fi mentionat în scris dramatica recunoastere publica facuta de Halt în scris. Daca este asa, de ce aceste documente nu au ajuns sa fie declasificate?
Hastings mai afirma ca are cunostinta, din surse de încredere, de incursiunile relativ recente ale unor OZN-uri la baza Faslane (Scotia) a Marinei Regale unde se afla submarinele Trident, purtatoare de rachete nucleare, ale Marii Britanii. Sunt evenimente de care trebuia sa stie si Ministerul Apararii. Sau cel putin ar fi trebuit sa stie. Exista oare si documente referitoare la aparitiile de la aceasta baza? Cel putin pâna în prezent, ele nu au iesit la iveala, chiar daca incidentele au fost raportate în 2011.
Pe scurt, aparent Ministerul britanic al Apararii nu a fost sincer în totalitate cu cetatenii din Marea Britanie sau, în cel mai bun caz, a fost foarte neglijent în cautarile sale anterioare pentru fisierele privind incidente OZN.
Documentele nou-descoperite sugereaza ca ar putea exista si alte loturi de fisiere, înca nerecunoscute, pe aceasta tema. Speram ca recentele evolutii vor duce la eforturi reînnoite din partea cercetatorilor privind declasificarea cu adevarat cuprinzatoare a întregului volum de fisiere OZN al Ministerului Apararii.
Reamintim cititorului ca Robert Hastings s-a evidentiat, în primul rând, prin investigarea relatiilor dintre OZN-uri si armele nucleare. El invita pe oricine doreste sa vada câteva dintre documentele în acest sens, care au fost facute publice de Guvernul SUA, sa mearga la pagina sa de documente.
La 27 septembrie 2010, tot el sponsorizase o conferinta de presa în Washington DC, la care sapte veterani ai US Air Force au discutat implicarea sau cunostintele lor privind incidente în care a existat o activitate OZN la baze americane de rachete nucleare. CNN a transmis evenimentul în direct. Înregistrarea corespunzatoare se poate gasi si vizualiza pe internet.
