Exista constructii gigantice care au fost descoperite pe fundul oceanelor în mai multe locuri de pe glob si care, pentru cei mai multi oameni, au ramas aproape necunoscute.
Acestea sunt foarte asemanatoare constructiilor similare de pe uscat si, în mod surprinzator, desi sunt impresionante, referirile la ele lipsesc din manualele de istorie.
Teoriile oficiale nu reusesc sa ne ofere o explicatie convingatoare a modului în care au aparut aceste constructii, mai ales daca avem în vedere faptul ca solul pe care se afla este scufundat de cel putin 10.000 de ani, ceea ce înseamna ca civilizatia care le-a construit este cu mult mai veche.
Mai multi cercetatori sugereaza ca toate aceste constructii subacvatice gigantice ar putea reprezenta urmele legendarelor civilizatii care au populat Atlantida si Lemuria.
Drumul din Bimini
In anul 1968 a fost descoperita pe fundul Oceanului Atlantic, lânga Insulele Bimini, de catre dr. Manson Valentine (profesor al Universitatii din Yale, cunoscut si ca specialist în civilizatiile precolumbiene, activând în cadrul Muzeului de stiinte din Miami, Florida), o adevarata sosea subacvatica.
Denumita ulterior „Drumul din Bimini”(Bimini Road), aceasta „sosea” este pavata cu sute de lespezi imense de piatra ce cântaresc fiecare între 1 si 10 tone.
În anul 1971 o echipa formata din aproximativ 20 de cercetatori, printre care arheologi, biologi marini, cartografi si geologi, au realizat investigatii în zona respectiva si au analizat probe din acel sit. Scafandrii au reperat de asemenea structura unui zid de 70 de m lungime pe aproximativ 10 m latime, numit „Zidul de est”. Catre vest se poate distinge un alt zid, lung de 500 m si lat de 10 m.
Mai multe organizatii stiintifice au realizat apoi cercetari în acea zona: Universitatea din Miami (dr. Emiliani, Guinzburg), muzeul din Juarez, Mexic (Don Pablo Busch Romero), Muzeul Omului din Paris (dr. Lehmann), Laboratorul de geologie dinamica al Facultatii de stinte din Paris (Harou Tazielf), Congresul International de Arheologie Submarina etc. În final, ipoteza ca ar putea fi vorba despre o formatiune stâncoasa naturala a fost unanim respinsa.
Estimarile realizate cu metoda datarii folosind izotopul radioactiv C 14 indica o vârsta de 10.000 de ani. Cine ar fi putut înalta aceste structuri impozante într-o epoca în care se considera ca în Europa, omul era incapabil sa ridice constructii?
Profesorul Dimitri Rebikoff, specialist în cercetari subacvatice, afirma: „Suntem nevoiti sa acceptam ca, acum 10.000 de ani insulele Bahamas formau un platou imens, deasupra apelor, pe care puteau locui milioane de oameni. La aceasta concluzie ne duc numeroasele vestigii descoperite. Deocamdata nu stim absolut nimic despre aceasta civilizatie.”
Piramida de la Yonaguni
În anul 1987 a fost facuta o alta descoperire uimitoare, pe fundul Oceanului Pacific, lânga insula japoneza Yonaguni: un masiv complex piramidal, de marimea a doua terenuri de fotbal, format din asezarea suprapusa pe 5 niveluri a unor blocuri ciclopice dreptunghiulare din piatra.
Monumentul are 183 m latime si 27 m înaltime, iar pe una dintre laturi prezinta anumite orificii largi, de circa 60 cm, care reprezinta dovezi clare ale amprentei umane stravechi.
Acest complex misterios a fost descris si analizat de catre cercetatori de renume precum Graham Hancock, Masaaki Kimura sau David Wilcock, care au aratat ca se poate afirma fara niciun dubiu ca aceasta constructie nu este o formatiune naturala, ci a fost realizata în mod artificial de catre o civilizatie necunoscuta noua.
Dovezile geologice evidentiaza ca structurile subacvatice de la Yonaguni sunt scufundate de cel putin 14.000 de ani, adica din perioada topirii ghetarilor, ce a avut loc dupa ultima glaciatiune. Problema care apare este ca istoria oficiala afirma ca în acea perioada oamenii traiau în pesteri, având un nivel de civilizatie cu totul rudimentar, ceea ce ar face cu totul improbabila supozitia ca ei ar fi putut construi un asemenea urias edificiu.
Arheologii oficiali se afla astfel în imposibilitaea explicarii provenientei acestui complex megalitic. Interesant este si faptul ca piramida de la Yonaguni se afla plasata într-o zona ce a fost denumita „Triunghiul Dragonului” si care este situata pe exact aceeasi latitudine cu Triunghiul Bermudelor având si acelasi gen de proprietati magnetice (legate de scufundarea si disparitia a nenumarate nave maritime si avioane) ca si acesta.
Orase stravechi
În anul 2000, în zona Insulelor Bahamas, lânga Cuba, au fost descoperite mari blocuri de piatra si alte piramide subacvatice.
Sunt edificatoare în acest sens cercetarile realizate de arheologul rus Paulina Zelitsky. Este vorba despre un sit megalitic pe fundul oceanului, la 700 metri adâncime, lânga coastele vestice ale Cubei.
In vara anului 2001, cercetatorii s-au întors sa fotografieze ruinele cu ajutorul unui vehicul oceanic robotizat, numit ROV. Fotografiile realizate au pus în evidenta – anumite structuri ce apar – un gen de cladiri si drumuri.
Aceste structuri se diferentiaza net de ceea ce ar putea fi gasit în natura, fiind în mod clar artificiale.
A putut fi identificata si fotografiata o piramida ce are aproape 35 metri deasupra nisipului de pe fundul marii, un cub, alte structuri ce poseda unghiuri de 90 de grade, precum si suprafete perfect rotunjite. în anul 2004 echipa condusa de Paulina Zelitsky a continuat cercetarile.
A mai fost identificata o structura ce are lungimea de 400 metri si o înaltime de 40 metri, în urma cercetarii datelor sonarului, a hartilor si fotografiilor, geologul Manuel Iturralde, director de investigatii la Muzeul de Istorie Naturala din Cuba, a confirmat ca formatiunile sunt cu certitudine artificiale si a estimat ca au o vechime de cel putin 6.000 de ani.
Aceasta datare plaseaza însa acest ansamblu si pe cei care l-au construit în afara limitelor istoriei cunoscute si acceptate oficial. În anul 2001 a fost descoperit un urias oras subacvatic pe fundul Oceanului Indian, în zona Golfului Cambay, lânga India. Conform specialistilor, acest oras are o vechime de cel putin 9.000 de ani!
Recent,a fost descoperit în apropiere de orasul Alexandria (Egipt), ruinele unei asezari vechi. Conform unei unei scrieri pe o placa (stela) de granit negru este vorba de orasul Tonis.
Exploratorii germani, care au facut publica aceasta descoperire, au prezentat anul trecut în cadrul unei expozitii un numar de aproximativ 400 de artefacte ce provin din acest oras scufundat sub ape.
Piramida de cristal
Recent, exploratorii americani si francezi au facut o alta descoperire uimitoare pe fundul oceanului, la aproximativ 2000 metri adâncime, în Triunghiul Bermudelor: o piramida tetraedrica monumentala ce are o înaltime de aproape 200 metri (mai înalta decât cele din Egipt), având latura bazei de 300 metri.
Aceasta piramida fusese deja identificata cu ajutorul sonarului înca din anii ‚60, însa doar de curând unele echipe independente de scafandri francezi si americani au confirmat existenta uriasei constructii, care este partial îngropata în nisip. Observatiile au indicat faptul ca piramida este partial translucida, ca si cum ar fi din cristal.
OZN-ul din Marea Baltica
O alta descoperire tulburatoare este cea identificata pe fundul Marii Baltice în vara anului 2011. Este vorba despre un obiect misterios, având mari dimensiuni si fiind asemanator unei farfurii zburatoare.
Obiectul a fost descoperit mai întâi pe baza unei tehnologii superioare a sonarului, apoi, în iunie 2012 echipa de exploratori si scufundatori Ocean X a realizat mai multe explorari succesive ale structurii subacvatice, aducând fotografii uluitoare.
Ceea ce se afla acolo depaseste cu mult imaginatia oamenilor de stiinta contemporani.
Ansamblul constructiei din acel loc este suficient pentru a anula toate „cunostintele” si „ideile” contemporane despre civilizatiile antice si despre istoria omenirii. Aceasta se transforma într-una dintre cele mai uimitoare si socante descoperiri din istorie.
Din datele furnizate de catre echipa Ocean X s-a putut constata ca obiectul gasit pe fundul Marii Baltice este compus dintr-o placa de forma circulara, de 60 metri în diametru, ce este sprijinita pe un pilon gros de 55-57 metri grosime. în interiorul obiectului exista un fel de cavitati, ca un fel de coridoare, precum si multe ziduri drepte si netede, dispuse între ele în unghiuri drepte. în partea de sus a obiectului se afla o cupola sferica de 4 metri latime.
In mai multe interviuri radio si TV, membrii echipei de scufundare au descris suprafetele cupolei ca fiind similare cu betonul, atât în ceea ce priveste textura, cât si aspectul.
Exista de asemenea pe partea de sus a obiectului formatiuni facute la unghiuri de 90°, ca un fel de scari. Pe placa circulara mai sunt unele cercuri de piatra, dispuse simetric, care arata ca un fel de „seminee”, de culoare negru închis, ca si cum rocile respective ar fi fost arse.
A mai fost descoperit un tunel de douazeci si cinci de centimetri diametru, dar nu se stie înca unde duce ori daca exista ceva în interiorul lui.
În imaginile sonarului s-a mai putut observa înca de la început o zona de aproximativ 1.000 de metri care aparea ca un fel de urma de derapaj, sau în orice caz, o zona ce parea deranjata pe fundul marii, care ducea la obiect. Potrivit echipei de scufundare, ceea ce se vede acum acolo nu poate fi descris altfel decât ca o „pista” care este aplatizata, având obiectul la capatul ei.
Dennis Asberg, co-fondator al echipei Ocean Explorer, spunea ca „Initial s-a crezut ca era urma impactului cu un meteorit. Dar când am fost acolo si am vazut peretii aceia drepti si netezi a fost uluitor, ca într-un film de science-fiction”.
Conform opiniei generale a membrilor echipei Ocean X, nu exista nicio posibilitate ca acest misterios obiect sa fi aparut printr-un proces natural.
Cu toate acestea, în toamna anului 2012, oamenii de stiinta au oferit populatiei lumii întregi, care astepta un verdict asupra acestei descoperiri fascinante, un raspuns cu totul penibil afirmând ca structura respectiva nu este un OZN pentru ca nu este din metal si ca în realitate ar fi vorba doar despre o simpla structura geologica formata din roca.
Concluzii
Am putea sa ne asteptam ca în fata descoperirilor extraordinare la care ne-am referit mai sus, comunitatea stiintifica a arheologilor precum si mass-media sa manifeste o puternica reactie de mobilizare în vederea continuarii cercetarilor. Totusi, dincolo de interesul mai mult sau mai putin izolat al câtorva jurnalisti, reactia oficiala lipseste aproape cu desavârsire.
Iata ce scria în acest sens ziaristul american Frank Josef în revista Ancient American, în anul 1996, în legatura cu descoperirile subacvatice din zona Yonaguni, Japonia:
„Una dintre cele mai mari descoperiri din istoria arheologiei a fost facuta lânga Japonia. Acolo, raspândite la o adâncime impresionanta (311 metri), pe fundul oceanului, sunt foarte bine conservate ramasitele unui oras antic. Au fost descoperite strazi lungi, bulevarde mari, scari magnifice, blocuri enorme din piatra perfect taiate si îmbinate între ele – totul dispus plin de armonie într-o arhitectura cum nu s-a mai vazut. Nimic din toate acestea nu a fost însa mentionat în vreuna dintre publicatiile arheologice ale altor tari, exceptând Japonia si sporadic SUA. Ne-am fi imaginat ca o asemenea descoperire uluitoare sa reprezinte cea mai senzationala stire la care un arheolog se poate astepta. In schimb, voalul tacerii a acoperit toate acestea. De ce? Cum poate sa persiste aceasta neglijare îngrozitoare a unei descoperiri de o asemenea magnitudine? Cu riscul de a fi acuzat de paranoia, nu pot decât sa concluzionez ca suntem dominati de o cât se poate de reala conspiratie a cenzurii informatiilor.”
Mai categoric si într-un sens mai larg, scriitorul Robert Charroux afirma în lucrarea sa, „Cartea stapânilor lumii” ca: „Istoria autentica a civilizatiei este interzisa. Conjuratii puternice vegheaza asupra strictei mentineri a unei versiuni alterate, care este singura ce are autorizatia de a fi exprimata.”
