Tibet, o lume plina de mister
Relatiile nazistilor cu Tibetul
Nazistii au dorit promovarea rasei pure, aryan. Pentru asta au vrut sa-i extermine pe evrei si pe tigani, ca sa ramana numai ceea ce ei credeau ca sta la baza speciei lor. De unde a venit ideea cu rasa aryana? Originile acestei rase ar fi Asia si in special Himalaya, cu multe mii de ani in urma.
In 1935, celebrul Heinrich Himmler primeste „binecuvantarea” de la Hitler pentru a infiinta Ahnenerbe, prima organizatie menita sa desluseasca unele mistere cu privire la rasa aryana. Nazistii au inceput sa scotoceasca prin multe tari, ajungand pana in Tibet. Acolo, au amplasat radiotransmitatoare si si-au facut tabere permanente. Au actionat asa deoarece credeau ca locul si oamenii de acolo ii pot invata cum sa cucereasca lumea.
Putin mai tarziu, academicianul Theodore Illion pleaca in Tibet, unde reuseste sa intre intr-o grupare de calugari care traia sub pamant, intr-un sistem de galerii. Calugarii i-au spus ca ei controleaza toata lumea prin proiectie astrala si telepatie. Lucrurile pareau fascinante, insa Illion a trebuit sa plece imediat cand a primit la cina supa cu carne de om… A ajuns cu chiu cu vai in Germania si i-a povestit Fuhrerului toata intamplarea. Hitler a trimis imediat misiuni acolo, sa caute acea gruparare. Se pare ca multe documente au incaput pe mana OSS, organizatie care avea sa devina CIA. Cine stie ce relatii au mai avut nazistii cu Tibetul?
Extraterestri din Tibet
Conform oamenilor de stiinta chinezi, civilizatia Dropa, care a trait acum 12.000 de ani, a venit din Cosmos.
O echipa de arheologi de la Universitatea din Beijing, condusa de profesorul Chi Pu Tei, descoperea in pesterile Baian Kara Ula, din muntii Himalaya, urmele unei civilizatii ciudate de pitici. Scheletele scoase atunci din micile morminte subterane aveau sa socheze intreaga planeta,civilizatia tibetana descoperita avea sa primeasca numele de Dropa, care in limba chineza inseamna „gnomi extraterestri”.
In urma cu mai bine de 12.000 de ani, in adancurile calde ale muntilor Himalaya, in apropierea granitei dintre China si Tibet, se stabilea o civilizatie misterioasa de fiinte esuate din spatiu.
Apartenenta nepamanteana a celor 138 de schelete descoperite a fost enuntata inca din 1938, cand echipa de arheologi a profesorului Chi Pu Tei scotea la iveala mormanele de oase cu cranii imense, membre fragile si de dimensiuni mici. Insa, poate ca aceasta teorie nu ar fi supravietuit prea mult timp daca nu ar fi existat o alta descoperire care sa dea peste cap ideile oamenilor de stiinta: discurile Dropa.
La intrarea in mormintele subterane nu exista nici o piatra funerara sau vreun indiciu cultural care sa ofere detalii despre ritualul funerar, in afara unor mici discuri din piatra cu diametrul de 30 de centimetri si cu gauri de 20 de milimetri in centru.
Inscriptionate cu mici hieroglife stilizate, aceste discuri perfecte sunt inca un mister pentru stiinta moderna, datorita faptului ca atunci cand sunt atinse de un impuls electromagnetic bucatile de piatra incep sa emita sunete.
Zgomotul produs de acestea seamana cu rugaciunile din timpul meditatiei calugarilor budisti, fiind extrem de ritmate. Conform cercetatorilor chinezi, „hum”-ul produs de discuri era amplificat de ecoul pesterilor si putea fi foarte bine un mesaj transmis catre cer in speranta ca o alta nava extraterestra le va auzi si ii va recupera pe naufragiatii misteriosei civilizatii.
Podisul din Tibet, un loc misterios
Considerat al treilea pol al globului pamantesc, datorita faptului ca aici se inregistreaza cele mai mari altitudini ale planetei, Podisul Tibet este un tinut plin de mister, greu accesibil din exterior, fiind inconjurat din toate partile de culmi muntoase de peste 6000 de metri.
Timp de milenii a fost ca o cetate de piatra inexpugnabila, astfel incat vechea cultura tibetana a ramas, in mare masura, neafectata de culturile din jur, iar putinele influente nu au facut decat sa o imbogateasca.
Situat la o altitudine medie de peste 4500 m, Tibetul este cel mai inalt podis din lume, desfasurandu-se pe o suprafata de peste 1,22 milioane km², avand un aspect accidentat, datorita numeroaselor lanturi muntoase care-l brazdeaza pe lungimi de sute de kilometri si cu inaltimi ce trec frecvent de 6-7000 de metri, uneori chiar 8000 de metri.
Intre aceste lanturi muntoase se desfasoara vai adanci, pe alocuri inguste, ale caror albii sunt captusite cu grohotisuri pravalite de pe povarnisurile muntilor, iar din loc in loc sunt presarate cu lacuri, multe dintre ele cu apa sarata.
Tibetul se dezvolta pe unul dintre vechile scuturi precambriene ale Terrei, puternic fragmentat de falii in urma orogenezei alpine, ceea ce provoaca numeroase cutremure cu magnitudine medie si mare. Formarea sa este legata strans de miscarea orogenetica puternica, determinata de coliziunea subcontinentului indian de continental asiatic, ce a dat nastere celui mai impunator lant muntos al Terrei: Himalaya.
Relieful este foarte variat, alternand suprafetele netede, sub forma unor sesuri ocupate de lacuri sarate, cu lanturi muntoase de peste 6000 de metri, aproape toate orientate pe directia vest-est.
Principalele culmi muntoase sunt Kuku-Shili, Baian-Kara-Ula(in nord), Alin-Tangri, Tangla (in centru) si Transhimalaya (in sud). Prin pozitia sa, Tibetul este un urias nod hidrografic, partile de est si de sud fiind brazdate de numeroase fluvii, remarcandu-se Indus, Tsangpo (Brahmaputra), Salwen, Mekong, Yangtze si Huang He.
Mesagerii Lung-Gom-Pa
Legende despre capacitatile extraordinare ale preotilor tibetani si despre performantele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora in urma unei intense pregatiri si stari de meditatie au impanzit lumea occidentala de sute de ani. Nu este un secret astazi ca in templele si manastirile din Asia, initiatii pot reusi lucruri ce ar parea imposibile pentru oamenii de rand.
In aceeasi ordine de idei, va propun sa analizam impreuna unul dintre cele mai misterioase si mai de neinteles fenomene care au iesit la lumina din prea putin cunoscuta lume a misticilor tibetani… mesagerii Lung-Gom-Pa.
Capacitatile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul multor dezbateri stiintifice, cu precadere la sfarsitul secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX, atunci cand oamenii de stiinta europeni au incercat sa rupa barierele culturale existente intre civilizatia occidentala si cea a micutului stat asiatic.
Oamenii care puteau comunica prin telepatie, care puteau levita, sau care isi puteau impinge organismul catre limite de neimaginat pentru un european, erau doar cateva dintre temele preferate de discutie ale medicilor, psihologilor sau teologilor din acea perioada. Multe dintre ele, insa, erau considerate exagerari si erau puse pe seama imaginatiei prea infierbantate a celor care pretindeau ca au vazut pe viu astfel de manifestari.
Este si cazul mesagerilor Lung-Gom-Pa, cei despre care localnicii tibetani spuneau ca se puteau aseza pe un spic de grau sau pe un ou fara a le strivi, ca se puteau aseza pe o gramada de orez fara a misca un singur graunte sau, cel mai important, ca puteau calatori zile si nopti fara oprire, intr-un ritm ce il depasea chiar si pe cel al animalelor de tractiune. La urma urmei, intr-o societate in care se punea un puternic accent pe stiintele exacte, asa cum era societatea europeana, astfel de manifestari pareau de neconceput.
Tevile din Tibet
Arheologii americani ajunsesera in zona de nord a Tibetului in cautarea osemintelor de dinozaur, insa ce au descoperit a fost dincolo de imaginatia lor.
In urma cu 12 ani, in vara anului 2002, acestia au gasit, chiar langa izvorul raului Yangtze, mai multe tevi care pareau ca ies din stanca muntelui Baigong. Aceste formatiuni ciudate nu pareau facute de mana omului.
Tot in aceasta zona muntoasa se afla si doua lacuri „indragostite”, despre care calugarii budisti spun ca ar fi fermecate – unul este cu apa dulce, iar celalalt lac este cu apa sarata. Langa aceste lacuri se afla si o piramida cu o inaltime de 50 de metri, care este in apropierea unor pesteri ale caror intrari sunt in forma de triunghi.
Cercetatorii care au intrat in aceste pesteri au povestit ca din mijlocul lor se vad mai multe tuburi care strapung stanca si se indreapta spre exterior. Pentru a vedea din ce material sunt facute aceste tuburi, s-au prelevat mai multe bucati si au fost trimise pentru teste in laborator. Rezultatul?
„Tevile” contin 30% oxid feric, amestecat cu o cantitate mare de dioxid de siliciu si oxid de calciu. Insa, interesant este faptul ca 8% din compozitie nu a putut fi identificat. Aceasta concluzie demonstreaza faptul ca aceste tuburi au fost construite din materiale inexistente sau inca nedescoperite de pe Terra.
Taine la hotarul cu cerul
Tibetul isi merita renumele de misterios. Daca norul in forma de steag de deasupra celui mai inalt munte din lume, Everestul, isi are explicatia in conditiile meteo exceptionale la altitudinea de peste 8.000 de metri, iar ciudata zapada rosie se datoreaza unei alge, prabusirea brusca a regatului Guge ramane o taina.
Istoricii nu stiu nici astazi de ce s-a distrus peste noapte o civilizatie puternica, veche de 700 de ani. Nici despre misteriosul Xiangxiong, cea mai veche civilizatie din centrul platoului, nu se stiu prea multe, doar ca Xiangxiong inseamna „tara uriasei pasari mitice roc”. La fel de tainice sunt si sacrificiile rituale, scenele de vanatoare, caii, antilopele, ori casele si oamenii reprezentati in picturile rupestre de la Rutong.
Misterul calendarului tibetan
In anul 2013, data la care a inceput Anul Sarpelui de Apa este 10 februarie, a doua zi dupa Anul Nou chinezesc.
Calendarul tibetan reprezinta un adevarat mister si a fost elaborat de experti in astrologie, iar calculele s-au bazat pe 2.000 de ani de cercetare. Concluziile acestora sunt incluse in calendarul tibetan din fiecare an, scrie China.
Calendarul a fost prima carte citita de un copil, iar parintii au consultat-o, folosind-o pentru a afla informatii despre vreme, cautand datele ideale pentru efectuarea lucrarile de araturi si de recoltare.
„Am avut cate o brosura in fiecare an. Culorile copertilor au variat, dar a existat intotdeauna un tablou referitor la araturile din primavara”, a spus Tsering Dondrup, un locuitor cu parul alb din Lhasa.
Cand el a avansat in varsta, a aflat ca anii din calendarul tibetan erau identificati in diferite culori, precum alb, negru, verde, galben si rosu. „Culoarea galbena este pentru pamant, in timp ce albastru, verde si rosu sunt pentru anii apei, lemnului si focului”.
Anul 2013 este spre exemplu „Anul sarpelui de apa”, astfel incat calendarul are o coperta albastra. Calendarele reprezinta o istorie fascinanta si sunt elemente proeminente ale culturii chineze. Calendarul tibetan ofera imaginea de ansamblu al vremii dintr-un an, fenomenele astrologice si potentialele pericole.
„Acesta arata o previziune a timpului pentru tibetani, figurandu-se perioadele de insamantare si de recoltare al culturilor, dar si bolile care pot aparea in diferitele momente ale anului”, a spus Tsetop, adjunctul sefului Institutului de astrologie din cadrul Spitalului tibetan din Lhasa.
Ce a facut Iisus in copilarie?
Potrivit Bibliei, la 12 ani Iisus era intr-un templu din Ierusalim. Apoi, la 30 de ani era botezat de catre Ioan Botezatorul.
Ce s-a intamplat in aceasta perioada cu Iisus Hristos?
In 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns in Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel putin o mie de ani. In ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre calugari. Notovich a scris si o carte intitulata „Viata secreta a lui Iisus”, plecand de la toate aceste informatii pe care le-a cules din zona. Exista si o scriere numita Bhavishya Maha Purana, in care un print al Tibetului vorbeste despre intalnirea fascinanta cu un om alb, foarte intelept, care spunea ca este nascut dintr-o virgina.
„Inmormantarea cerului”, misterul socant din Tibet
Considerat de marea majoritate cel mai bine pastrat secret al Tibetului, „inmormantarea cerului” este un ritual obisnuit pentru locuitorii zonei si socant pentru restul lumii.
In Tibet, problema cadavrelor este una acuta din cauza conditiilor geografice improprii. Este aproape imposibil pentru oricine doreste sa-si ingroape rudele. Pentru budisti, nu este obligatoriu ca trupurile celor decedati sa fie pastrate.
Trupurile trebuie sa „reintre” in natura, mai ales ca acestia cred in reincarnare. Dupa o procesiune solemna, cortegiul ajunge intr-un loc cat mai retras, de dinainte stabilit. Apoi, cel care a murit este dezbracat de haine si pus pe pamant, iar apropiatii lui vin si ii fac zeci de taieturi pe intreg corpul.
Pleaca de langa cadavru si asteapta ca „natura sa isi faca partea sa”: zeci de vulturi, atrasi de mirosul de sange, vin si isi devoreaza pur si simplu „masa”. Apoi, dupa ce vulturii si-au terminat treaba lor, familia vine si recupereaza ramasitele trupului: toate oasele sunt adunate intr-un loc si taiate marunt.
Practica „inmormantarii cerului” este considerata ca fiind un act de generozitate. Cel care a murit ofera prin „jertfa sa” mancare rudelor sau apropiatilor care au ramas in viata. Autoritatile chineze, care controleaza Tibetul, au interzis aceasta practica in anii ’60, dar au acceptat-o din nou ca fiind legala in anii ’80.
Ciuperca bogatiei
Oare cum se poate explica puterea tamaduitoare a unei ciuperci ce paraziteaza larva unui fluture? „Yartsa gunbu” in tibetana sau „Caterpillar fungus” in engleza, ciuperca mai e cunoscuta cu numele latinesc de Cordyceps sinensis.
Folosirea ei are o lunga istorie in medicina traditionala chineza si tibetana ca afrodisiac si ca tratament pentru diverse boli, de la oboseala la cancer.
Are un echilibru excelent de yin si yang intrucat este si animal, si planta, este si dulce, si calda. Patrunde in plamani si prin canalele rinichiului.
Cercetarile au dovedit ca aceste ciuperci produc multe substante farmacologic active.
In Tibet, sunt una dintre cele mai importante surse de venit in zonele rurale, contribuind cu 40 la suta la venitul familiilor locale si cu 8,5 la suta la PIB in 2004. Preturile au crescut continuu, mai ales de la sfarsitul anilor 1990. In 2008 un kilogram costa de la 2.500 de euro (calitatea inferioara) la 15.000 de euro (cea mai buna calitate determinata de marimea larvei). Productia anuala in Tibet este estimata la 100-200 tone.
jurnalul.ro