Cartelurile drogurilor din America de Sud

Cartelurile drogurilor din America de Sud, cei mai mari furnizori de narcotice din lume

In perioada anilor ’80, cartelurile drogurilor care operau pe teritoriul Americii de Sud au devenit cei mai mari furnizori de narcotice, si mai ales de cocaina, din lume. Inaltarea cartelurilor a propulsat traficul de droguri la cote alarmante pe mapamond si a dus la precipitarea de mari dispute politice intre Statele Unite ale Americii si tari sud-americane precum Columbia, Bolivia si Peru. Cartelurile sud-americane isi au originile la sfarsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70, atunci cand Columbia a devenit caminul unora dintre cele mai violente si mai sofisticate organizatii traficante de droguri.

Ceea ce a inceput ca o contrabanda marunta de cocaina a inflorit in ultimii treizeci de ani intr-un imperiu multi-national al drogului. Traficantii de astazi au suficient capital sub control incat sa construiasca echipamente sofisticate de contrabanda si laboratoare ultradotate,sa isi achizitioneze insule sau submarine dotate cu tehnologie de ultima ora, de tipul celui descoperit de autoritatile columbiene in urma cu cativa ani. Traficantii columbieni de cocaina au angajat ingineri experti din Rusia si din SUA pentru a contribui la proiectarea submarinului care se pare ca a servit la transportarea in secret a mari cantitati de cocaina in Statele Unite.

Inceputurile

Totusi, telurile traficantilor au fost mult mai modeste la inceputuri. La mijlocul anilor ’70, traficantii de marijuana din America de Sud au inceput sa exporte in SUA mici cantitati de cocaina ascunse in serviete. Pe atunci, drogul putea fi procesat contra sumei de 1.500 dolari/kilogram in laboratoare ascunse in jungla si putea fi vandut pe strazile din America chiar si cu 50.000 dolari/kilogramul. La un asemenea profit, nu este greu de justificat dezvoltarea exploziva a afacerilor. Cifrele impresionante au atras in afacerea cocainei un amestec interesant de personaje. Jose Gonzalo Rodriguez Gacha, care avea radacini in comertul oarecum intunecos al smaraldelor din Columbia, fratii Ochoa, care proveneau dintr-o respectabila familie posesoare de ferme si herghelii si violentul lider Pablo Escobar, un talhar de strada care gandise afacerea criminala ce urma a fi cunoscuta sub denumirea de Cartelul Medellin, sunt unele dintre cele mai prolifice nume din frivola lume a cartelurilor sud-americane.

Cartelul Medellin

Cartelul Medellin a fost o retea organizata de contrabandisti si furnizori de droguri, originara din orasul columbian Medellin. Cartelul a operat in Columbia, Bolivia, Peru, America Centrala si Statele Unite, dar si in Canada si chiar pe teritoriul Europei in perioada anilor ’70 – ’80. A fost infiintat si condus de Pablo Escobar impreuna cu fratii Ochoa Jorge Luis, Juan David si Fabio. In timpul perioadei sale de aur, cartelul incasa zilnic mai mult de 60 milioane dolari. Suma totala de bani produsi de Medellin s-a ridicat la zeci de miliarde si, posibil, chiar la sute de miliarde de dolari pe perioada intregii sale existente, conform unor estimari.

Cartelul Medellin a dispus de grupari formate in special din americani, canadieni si europeni, organizate pentru singurul rol de a transporta incarcaturi de cocaina destinate SUA, Europa si Canada. Multe grupuri au fost depistate de catre agentii federali si informatori. Odata ce autoritatile deveneau constiente de „activitatile dubioase” ale unui grup, acesta era imediat pus sub supreavegherea Fortelor Federale de Lupta contra Narcoticelor. Se strangeau dovezi care erau prezentate Inaltei Curti, rezultand capete de acuzare, retinerei si sentinte, pentru cei condamnati. Totusi, numarul liderilor cartelurilor sud-americane luati in custodie ca rezultat al acestor operatiuni a fost foarte mic. Mai ales ne-columbieni, colaboratori ai cartelurilor, erau „fructe” ale operatiunilor. Cei mai multi columbieni luati in catare, la fel ca si cei citati la tribunale, traiau si stateau in Columbia sau isi luau zborul inainte ca acuzatiile sa se transforme in arestari. Totusi, inainte de 1993, cei mai multi, daca nu chiar toti fugarii din carteluri au fost intemnitati sau vanati si impuscati de catre Politia Nationala Columbiana, antrenata si asistata de unitati ale Delta Force si ale CIA.

Groaza extradarii

Poate cea mai mare amenintare pentru cartelurile columbiene si pentru toti traficantii din America Latina a fost adoptarea unui tratat de extradare intre Statele Unite si Columbia. Acesta i-a permis statului sud-american sa extradeze in SUA orice cetatean suspectat de trafic cu droguri si sa ii initieze acolo un proces pentru crimele sale. Aceasta a fost o problema majora pentru carteluri deoarece traficantii de droguri aveau brusc un acces foarte limitat la puterea lor locala si la influenta in SUA, iar un proces acolo, unde judecatorii nu erau cumparati, ar fi condus cel mai probabil la inchisoare. Printre sustinatorii ferventi ai tratatului de extradare s-au numarat ministrul columbian al justitiei Rodrigo Lara Bonilla, ofiterul de politie Jaime Ramirez si numerosi judecatori ai Curtii Supreme. Totusi, cartelurile au inceput sa se zvarcoleasca in prinsoare si au inceput sa exercite presiuni dure asupra acestor sustinatori impotriva cauzei lor. Atunci cand atacurile impotriva politiei au inceput sa produca pierderi majore in randul autoritatilor, reactia acestora din urma i-a fortat chiar pe unii dintre cei mai importanti lorzi ai drogurilor sa paraseasca Columbia si sa comande de la distanta membrilor eliminarea sustinatorilor-cheie ai tratatului de extradare.

Cartelurile au emis chiar si amenintari cu moartea asupra judecatorilor Curtii Supreme, cerandu-le sa renunte la tratat. Amenintarile au fost ignorate. Putin mai tarziu, 35 membri ai grupului de guerila M-19 inarmati masiv au asaltat cladirea Curtii Supreme, conducand la asedierea Palatului Justitiei in noiembrie 1985. Armata si politia au incercat sa salveze ostatecii, dar operatiunea s-a sfarsit tragic, multi dintre acestia fiind ucisi in schimburile de focuri. Unii au pretins ca in spatele atentatului se aflau chiar cartelurile, care incercau sa intimideze Curtea Suprema. Aceasta problema a continuat sa fie dezbatuta multi ani in Columbia. La 18 august 1989, cartelul Medellin l-a ucis pe candidatul la presedintie Luis Carlos Galan si a declarat „razboi total si absolut” impotriva guvernului columbian, cautand sa opreasca eventuala extradare a membrilor sai. Strategia a constat in terorizarea populatiei civile si incoltirea guvernului. Cartelul a condus sute de atacuri teroriste impotriva tintelor civile si guvernamentale. Ca masura de indimidare, cartelul a coordonat mai multe asasinate in toata tara. Escobar si asociatii sai au facut foarte clar faptul ca oricine va sta impotriva lor va fi ucis impreuna cu intreaga sa familie. Se estimeaza ca aproximativ 3.500 de oameni au fost ucisi in perioada de asasinate a cartelului Medellin, numar ce include peste 500 de ofiteri de politie.

Cutremur

Violentele exercitate in numele cartelului au condus la luarea sa directa in catare, nu numai de competitie, Cartelul Cali, cat si de propriile „influente intunecoase”, care au dus la inflorirea initiala a imperiului mafiot. Oficialii guvernamentali si militari corupti care se aflau candva pe statele de plata ale Medellinului au fost influentati (din interiorul si din afara Columbiei) spre sustinerea ridicarii Cartelului Cali si a prabusirii Cartelului Medellin la sfarsitul anilor ’80, culminand cu asasinarea lui Pablo Escobar in 1993. Multi membri ai Cartelului, inclusiv Escobar, au fost vanati si ucisi de Politia Nationala Columbiana. Odata ce majoritatea membrilor au fost ucisi sau intemnitati, Cartelul Medellin, candva cel mai puternic si mai temut din intreaga lume, a disparut.

Parte din prabusirea cartelului Medellin s-a datorat principalilor sai rivali din orasul columbian Cali, fratii Rodriguez Orejuela si Santacruz Londono. Cei din Cali erau mai subtili si mai putin „zgomotosi” decat omologii lor din Medellin. Ei si-au coordonat contrabanda ca pe o afacere sofisticata, reinvestindu-si in liniste profiturile in afaceri legitime, pe care le-au dus apoi pe culmile succesului. Cartelul Cali a inceput sa atace cartelul Medellin – si mai ales pe Pablo Escopar – pe masura ce rivalitatea lor a devenit mai violenta. Au format in cele din urma chiar organizatia criminala PEPES (Oamenii Impotriva lui Pablo Escobar), care ii vana in special casele acestuia, afacerile si locotenentii. Cartelul Cali a inceput, de asemenea, sa alimenteze politia columbiana si parchetul cu informatii privitoare la actiunile si la depozitele lui Pablo Escobar. Pana in 1993, Escobar ramasese singur si fugar pentru viata lui atunci cand politia din Columbia a reusit sa ii dea de urma.

Cartelul Cali

Cartelul Cali este, probabil, cel mai controversat si discutat sindicat al drogurilor din timpurile recente, cu sediul in orasul Cali din Columbia si cel mai mare cartel al cocainei din intreaga lume. Acest cartel este responsabil pentru mai mult de 60% din cantitatea totala de cocaina introdusa in America. Atunci cand drogurile nu sunt transportate pe calea aerului sau cu barca in SUA, ele sunt trecute pe la granita cu Mexicul. Unii cred ca este mai usor sa transfere drogurile la sol decat sa riste un transport aerian sau maritim. Cartelul Cali este implicat in industria drogurilor pe tot parcursul acesteia si in tot ceea ce ea implica. Startul cocainei este planta de coca. Cartelurile cresc sau cumpara aceasta planta de la crescatorii locali din Peru, Bolivia, Ecuador si Columbia astfel incat sa o poate rafina mai tarziu in foarte puternicul drog numit „cocaina”.

Cartelul Cali a adoptat tehnicile gruparilor teroriste prin separarea in celule, fiecare dintre acestea stiind foarte putine despre celelalte piese din angrenaj. Au angajat inadins avocati renumiti pentru a putea studia miscarile parchetului si ale procurorilor din SUA. Au inceput sa folosesca tehnologia ca pe un instrument comun in afacerea lor, angajand si antrenand ingineri de top pentru a le proiecta echipamanete de comunicatii care sa nu poata fi interceptate. Si afacerea lor a inflorit si a prosperat.Atunci cand consumul de cocaina din SUA a inceput sa scada, cartelurile sud-americane au inceput sa transporte din ce in ce mai multa in Europa si in Asia. Se crede despre liderii lor ca poseda domenii uriase in Columbia si zeci de afaceri legitime de mare succes. Liderii cartelului Cali au fost afaceristi inteligenti si au investit masiv in protectia politica. In ultimii zece ani, atat fostul presedinte columbian Ernesto Samper cat si sute de congresmeni si senatori au fost acuzati ca au acceptat finantarea campaniilor lor electorale de catre fratii Rodriguez Orejuala. Unii dintre liderii Cali au fost in cele din urma prinsi. Au fost arestati la jumatatea anilor ’90 si isi executa in prezent sentintele de zece pana la 15 ani de inchisoare. Multi experti sunt de parere ca acestia chiar au stabilit un aranjament cu guvernul columbian sa nu ii extradeze in puscariile din Statele Unite. Agentii Parchetului cred ca acestia isi conduc in continuare imperiul din celulele lor personale.

Astazi

Locotenentii mai tineri ai acestor lideri au inceput insa sa realizeze ca marile organizatii au devenit mai vulnerabile la atacurile autoritatilor americane si columbiene. Au format, ca atare, grupuri mai mici si mai usor de controlat si au inceput sa-si compartimenteze responsabilitatile. Un grup doar facea contrabanda cu droguri din Columbia in Mexic. Alt grup controla laboratoarele din jungla. Altul se preocupa de transportarea frunzelor de coca din campuri in laboratoare. Sunt cunoscute legaturi clare intre grupurile columbiene de guerilla marxista si comertul de cocaina. Guerilele protejeaza campurile si laboratoarele din Columbia in schimbul unor taxe mari pe care traficantii le achita fata de organizatie. In schimb, gruparile paramilitare columbiene de aripa dreapta sunt de asemenea banuite ca ar controla campurile, laboratoarele si unele dintre rutele de contrabanda. Situatia a fost dezastruoasa pentru Columbia – ambele parti ale unui razboi civil in plina desfasurare reusind sa faca profituri uriase de pe urma industriei de droguri, care au fost apoi transformate in armament pentru si mai multe lupte.

Parchetul si politia din Columbia cred ca exista in prezent mai mult de 300 de organizatii active care fac trafic si contrabanda pe teritoriul statului sud-american. Cocaina este transportata catre fiecare natiune industrializata a lumii, iar profiturile se mentin inca extrem de ridicate.