Legendara biblioteca de metal descoperita in pestera Tayos din Ecuador
O echipa de exploratori a declarat ca au descoperit legendara biblioteca de metal si diverse alte bogatii si obiecte vechi în complexul de Pesteri Tayos din Ecuador.
Membrii acesteia au anuntat ca au gasit accidental câteva tuneluri care fusesera evident sapate artificial în trecutul îndepartat pornind din camera principala. Echipa a putut urmari unul dintre aceste tuneluri pentru 800 m, dand peste o mare camera ce continea presupusa biblioteca de aur si alte comori. Mai jos este o lista cu obiectele pe care exploratorii pretind ca le-au desoperit în aceasta camera:
1. O biblioteca ce contine mii de carti de metal. Echipa nu a putut specifica din ce fel de metal au fost facute cartile dar la o prima vedere par a fi facute din argint. Fiecare pagina contine simboluri si scrieri ciudate pe ele.
2. Placute individuale cu scrieri pe ele si simboluri ciudate ce par a fi facute din aur.
3. Cel putin o suta de statuete reprezentând insecte, animale si oameni împrastiate în toata camera.
4. Multe bare de metal ce se banuieste ca sunt din aur si/sau argint. S-au descoperit de asemena diverse jucarii pentru copii si bijuterii confectionate din aur sau argint.
5. Un mare sarcofag continând un schelet decorat cu bijuterii, unele din aur.
6. Echipa a descoperit cel putin trei usi ce ar putea conduce catre alte morminte dar intrarile sunt complet sigilate.
Pentru moment, acestia au anuntat aceste descoperiri în cadrul unei emisiune radiofonice si nu s-au mai facut alte anunturi ulterioare, astfel încât e dificil de verificat veridicitatea anuntului. Echipa declara ca are mostre însemnând cel putin o carte metalica, o placa de aur si câteva statuete mici pe care le vor oferi pentru testare unor profesionisti. Asadar în scurt timp speram sa avem un raspuns în legatura cu descoperirea anuntata.
„Îndata ce am iesit din padurea tropicala ecuadoriana si am coborât într-un labirint de pesteri subterane, cu aproape patruzeci de ani în urma, nu m-am gândit ca artefactele pe care le-am gasit acolo vor declansa o lunga controversa pe parcursul a decenii si vor fi baza mai multor best-seller-uri pentru mine.
În Cueva de los Tayos (Pestera pasarilor Guacharo), ghidul meu a fost Juan Moricz, un cautator argentinian cu care am corespondat în legatura cu informatiile sale despre un depozit secret de sculpturi animaliere din aur si placi de metal acoperite cu înscrisuri misterioase. Dupa ce am petrecut ore în sir prin tuneluri – care pareau sa fie construite în mod artificial – aplecat asupra „bibliotecii” cu mii de panouri de aur scrise, Moricz mi-a aratat un document al lui, aprobat oficial de guvernul ecuadorian, care îi dadea dreptul de proprietate asupra sistemului de tuneluri si a continutului sau. El era încântat de ce detinea!
Am asternut în curând, pe hârtie, cercetarea si concluziile mele cu privire la biblioteca Tayos, în cartea mea „Aurul Zeilor”, în care am sugerat ca pesterile au fost create de catre o civilizatie ce a disparut cu ajutorul unor fiinte extraterestre – un concept pe care îl prezentasem anterior în cartea mea, „Carele Zeilor” (un best-seller de multe milioane de copii care mi-a adus titlul de „Marele Maestru al teoriei astronautilor antici”). Timp de multi ani, povestea mea despre biblioteca cu placi de aur a fost etichetata ca „frauduloasa”, „inexacta” si „falsa” si încercarile mele ulterioare pentru acceptarea descoperirii au fost ignorate pâna astazi.
În noua mea carte, „Istoria este gresita”, care tocmai a fost lansata de New Page Books, dezvalui mai multe detalii ale expeditiei din 1968, comunicari cu diversi oameni de stiinta si experti, care nu au fost publicate anterior si dovezi ale unei legaturi între biblicul Enoh si placile de metal din Ecuador. În carte, am comparat, de asemenea, textele bibliotecii Tayos cu „Cartea lui Enoh” si cu convingerile mormonilor, care au petrecut zeci de ani în cautarea bibliotecii, sugerând ca ea contine istoria stramosilor lor.
Dupa descoperirea bibliotecii
Dupa ce, împreuna cu Moricz am iesit din pesteri, el m-a dus sa-l vad pe preotul Carlos Crespi, care avea o mare colectie de placi de metal similare si care au fost, de asemenea, acoperite cu gravuri misterioase si hieroglife ce au ramas nedescifrate pâna azi.
Unele dintre placi au un aspect vechi, finisate foarte elaborat si gravate cu hieroglife. Altele par sa fie aproape noi si facute într-un stil simplist. Cele mai multe placi sunt turnate în alama, zinc si cupru. (O nota despre metale: omul de stiinta american, profesorul Heather Lechtmann, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a dovedit într-un studiu ca oamenii precolumbieni din America de Sud au fost maestri în acoperirea metalelor cu straturi foarte subtiri de aur, în unele cazuri, de chiar 0.5 – 2 microni grosime.) O parte din colectia preotului Crespi se afla acum în Muzeul Bancii Centrale din Cuenca, Ecuador. Restauratorul-sef, José Maldonado a scris: „Nu stim nimic despre originea acestor obiecte, nici despre locul unde au fost gasite.”
În scrierile sale, Moricz spune “(Aceasta este…) o realitate arheologica care, pâna în prezent, a fost fie în întregime necunoscuta, fie, cel putin apriori, negata de catre oamenii de stiinta de prim rang. Prima calatorie serveste ca prima etapa pentru a doua parte a expeditiei prin care intentionam sa obtinem dovada ca sistemul de pesteri subterane descoperit este rezultatul activitatii stramosilor omenirii .”
Potrivit lui Moricz, sistemul de pesteri se întinde pe mii de kilometri si intrarea lui principala este situata în regiunea inaccesibila a junglei în locul în care râurile Santiago si Coangos se unesc. Moricz si eu am fost de acord ca ar trebui sa scriu despre descoperirile sale în cartea mea „Aurul Zeilor”, deschizând calea pentru propria sa carte viitoare.
Repercusiuni si… reabilitare
Întors înapoi în Elvetia, am scris manuscrisul si atunci când „Aurul Zeilor” a fost publicata, nu a trecut mult timp înainte ca furtuna de controverse sa se dezlantuie. Doi corespondenti ai revistei germane Stern au sustinut ca toata povestea a fost o minciuna desavârsita. Televiziunea germana s-a fixat pe acest subiect si chiar si avocatul lui Moricz m-a contactat, cerând un milion de dolari, chipurile, pentru ca am publicat fotografii ale pesterilor fara permisiune (ceea ce eu nu facusem).
În plus, am explicat, în continuare, alte analize ale mele asupra textelor antice, inclusiv notoriul manuscris Voynich – despre care se crede ca a fost scris în secolul XV sau XVI si care a sfidat toate tentativele de decriptare de când a fost descoperit.
Cititorii cartii „Istoria este gresita” îsi vor da seama ca istoria omenirii nu este nimic din ceea ce pretind religiile lumii.
Aceste informatii noi, obtinute prin traducerea textelor antice si cei patruzeci de ani ai mei de studiu si investigatii, nu sunt facute nici din vise, nici din fantezii, nici din iluzii. Ma astept ca „Istoria este gresita” sa zguduie din temelii societatea noastra obsedata de internet si sa uimeasca oamenii mai mult decât inventarea radioului si a televiziunii la un loc!”
