Descoperiri senzationale, fenomene inexplicabile si copii supradotati

Am fost si suntem vizitati de civilizatii extraterestre. Rezultatele sunt multe fenomene inexplicabile si fiinte a caror anatomie si genetica nu o putem explica

Potrivit unor teorii, cu mii de ani în urma, planeta Pamânt a fost vizitata de civilizatii extraterestre, mult superioare celei umane. Legendele si miturile despre zeii-extra­te­restri apar în mai toate culturile lumii, pe tablitele din Me­so­potamia cu scriere cu­neiforma, pe papirusurile din Egipt, pe pergamentele din Qumran, în povestile sanscrite din India antica, în folclorul mayas si chiar în Biblie, în Cartea lui Ezechiel. Adeptii teoriilor extraterestre sustin ca vehiculele descrise în vechile scrieri seamana cu navele cosmice moderne si ca textele an­ti­ce nu relateaza nimic altceva decât întâlnirile dintre pamânteni si extraterestri. În secolul al XX-lea, au fost descoperite mai multe cranii si oseminte, despre care antropologii sustin ca apartin unor creaturi nepamântene. Este oare po­sibil ca fiintele despre care se spu­ne ca ar fi descins pe Terra, în urma cu mile­nii, sa fi lasat urme vii, mai adânci de­cât ne închipuim, sa fi lasat oare chiar mostenitori? 

Craniul misterios

În vara anului 1930, Maria, o americanca în vârsta de 15 ani, a plecat împreuna cu parintii sai în statul me­xican Chihuahua, pentru a-si vizita rudele. Satucul în care au poposit era situat în regiunea Canionului Copper, acolo unde, sub pamânt, se întind mai multe mine abandonate, pesteri si tuneluri întortocheate. Lo­calnicii, convinsi fiind ca acele locuri subterane sunt stapânite de spirite rele, nepamântene, au prevenit-o pe adolescenta sa nu se apropie de acea zona si sub nicio forma sa nu încerce sa o exploreze.

Maria însa, cu o curiozitate specifica vârstei, a ignorat avertizarile bunicilor si a pornit în incursiune. Nu departe de sat, a gasit intrarea unei vechi mine, cu un tunel lung, labirintic. Paatrunzând mai adânc într-unul din culoare, tânara a descoperit un schelet, lânga care se afla o mo­vilita. Maria a început sa sape si, curând, în fata ochilor sai s-a deschis un mormânt în care se afla un alt schelet, ce parea al unui copil, doar ca oasele erau deformate. Adolescenta a împaturit cu grija osemintele celor doua schelete, le-a asezat în cosul de nuiele si, ajungând aca­sa, le-a ascuns într-un cotlon din curtea bunicilor.

În noaptea urmatoare, satul a fost lovit de o fur­tuna teribila. Ploaia care s-a abatut peste regiune s-a transformat într-un adevarat potop. Puhoa­iele de ape au rascolit pamânturile, au smuls co­pacii din radacini si au devastat zeci de case. O ase­menea napasta nu se mai vazuse prin zona! Oamenii vorbeau cu spaima despre duhurile de sub pamânturi care îsi cereau tributul.

Speriata de ceea ce facuse, Maria s-a dus degraba în spa­tele casei. Cosul cu oasele dezgropate era ras­turnat. Cea mai mare parte a ramasitelor fusese purtata de suvoaiele de apa si în pamânt zaceau numai cele doua cranii. Fata s-a gândit ca totul se petrecuse numai din vina ei si ca oasele acelea ciudate aruncasera asupra satului un blestem. În încercarea de a alunga napasta, Maria a ascuns craniile în bagajul sau, luându-le cu ea în Statele Unite.

Anii au trecut si cele doua cranii au ramas în­gro­pate, în mare taina, în gradina Mariei din oraselul El Paso, din statul Texas. La o varsta venerabila, simtindu-si sfâr­situl aproape, Maria a destai­nuit unei prietene în­treaga poveste si a rugat-o sa pas­treze în taina enigmaticele relicve si dupa trecerea ei din viata. Asa s-a si întâmplat si, ani în sir, craniile au za­cut într-o cutie, în garajul Mariei, pâna într-o buna zi, când sotii Ray si Melanie Young, doi biologi, au des­coperit din întâm­plare cutia cu oseminte. La vederea ce­lor doua cranii, sotii Young, pasionati de fenomenul OZN, au fost convinsi ca ramasitele apartin unor fiinte ce nu sunt de pe Terra. „Unul dintre cranii, se pare de copil, nu era mare, de o forma neobisnuita, cu orbite stranii. L-am tinut în mâini,    l-am analizat si am avut, dincolo de orice ex­pli­catie rationala, sentimentul ca am intrat în contact cu ceva nepamântean”, povestea mai târziu biologul Ray Young.

Copilul stelelor

În 1999, în încercarea de a-si demonstra teoria con­form careia Pamântul ar fi fost vizitat de extraterestri, cei doi biologi au initiat un studiu amplu asupra cra­niilor, cercetare la care au participat experti în anato­mie, neurochirurgie, paleontologie si antropologie. Studiile au fost conduse de cercetatorul american Lloyd Pye, criptozoolog de renume, si au dovedit faptul ca cele doua cranii apartin mamei si copilului sau care au murit în urma cu 900 de ani, cu o posibila eroare de cel mult 40 de ani.

Medicul stomatolog Matthew Brown, care a analizat maxilarul superior al craniului copilului, a stabilit ca vârsta acestuia, la momentul mor­tii, era de aproximativ patru ani si jumatate, cel mult cinci. Cu toate acestea, volumul ca­vitatii craniene era de 1.600 de centimetri cubi, cu 400 de centimetri cubi mai mare de­cât cel al unui adult. În mod ciudat, orbitele sunt ovale, nu prea adânci, dispuse mai aproa­pe una de cealalta, cu canalul nervului optic situat mai aproape de partea de jos a orbitei decât de cea posterioara. Specialistii în neurochirurgie care au studiat craniul sustin ca asemenea ochi nu se pot mis­ca, sunt ficsi, si ca probabil erau mari, mereu des­chisi, si aveau o culoare închisa. „Se cunoaste faptul ca oamenii care sustin ca au intrat în contact cu fiinte extraterestre povestesc ca ochii acestora erau anormal de mari, larg deschisi, de culoare neagra. Se pare ca trasaturile copilului al carui craniu a fost descoperit în Mexic erau foarte asemanatoare, daca nu identice, cu cele descrise de martorii «întâlnirilor de gradul trei»”, afirma pro­fe­sorul Lloyd.

Spre surprinderea cercetatorilor, grosimea oaselor craniene ale copilului este de doua ori mai mica decât cea a unui om obisnuit, în ciuda faptului ca oasele sunt mult mai rezistente, prezentând o structura similara cu cea a smaltului dintilor. Toate aceste rezultate surprin­za­toare l-au determinat pe Lloyd Pye sa ajunga la con­cluzia ca originea craniului copilului nu este una terestra. Copilul a fost astfel denumit „star child”, co­pilul stelelor.

Scepticii sustin ca anomaliile craniului copi­lului nu sunt decât rezultatul unor boli care au mo­dificat structura oaselor craniene. S-a presupus ca, de fapt, „copilul stelelor” nu ar fi fost de origine extra­te­res­tra, ci un copil normal, de pe Terra, suferind de ­brahicefalie, sindromul capului plat, o deformare co­muna pacientilor cu sindromul Down, sau de hidro­cefalie, acumularea excesiva, anormala, de lichid ce­fa­lora­hi­dian în cavitatile creierului, care poate deter­mina modi­ficarea oaselor craniene.

În anul 2003, în urma efectuarii studiilor ADN-ului nuclear si ale celui mitocondrial, s-a ajuns la urmatoarea concluzie: „Mama «copilului stelelor» era o indianca din partile locului, absolut normala, dar tatal se pare ca nu era de origine umanoida”.

Abia în anul 2011, în urma unor minutioase analize efectuate cu echipamente de cea mai înalta tehnologie, s-a putut stabili originea osemintelor. Conform afir­matiilor profesorului Lloyd Pye, „rezultatele tes­telor ADN au confirmat supozitiile initiale: craniul copilului nu este de origine pamânteana! Ultima etapa a acestui îndelungat proces va fi recuperarea completa a genomului, pentru o verificare, dincolo de orice îndoiala partiala, ca rezultatele obtinute pâna în prezent sunt adevarate. Tatal copilului trebuie sa fi fost cel putin mutant, daca nu extraterestru!”

Discurile de piatra

Astfel de oseminte stranii, ale unor creaturi cu aspect umanoid, dar de origine nepamânteana, au fost descoperite în mai multe colturi ale lumii. În provincia Qinghai din China, în inima muntilor Bayan Har, adânc îngropate sub pamânt, au fost gasite mai multe schelete misterioase. Aspectul lor era cel putin ciudat, de o înaltime ce nu atingea mai mult de 130 de centimetri, aveau capetele mari, cu orbitele anormal de largi, cu ma­xilarele mici, fara dinti. Uimitoarea descoperire a fost facuta în 1938, de o echipa de arheologi chinezi, con­­dusa de Chi Pu Tei, un renumit profesor de la Uni­versitatea din Beijing. Initial, s-a presupus ca straniile schelete apartineau unei specii ne­cu­noscute de mai­mute, o ipoteza curând aban­donata, caci ce mai­mute îsi îngroapa mortii în pamânt?

Înaintând mai adânc în pestera-necropola, profe­sorul Chi Pu Tei si echipa sa au descoperit pe peretii tunelurilor subterane picturi intere­sante, ce înfatisau niste fiinte misterioase, care purtau pe cap casti sferice. Alaturi era schitata o harta a cosmosului în care erau reprezentate Soarele, Luna, Pamântul si alte planete, inter­conectate cu puncte de marimea unui bob de ma­zare. Pictograma parea a fi o harta si, în mod evident, fusese creata de fiinte inteligente.

Cea mai uluitoare descoperire, însa, abia acum avea sa vina!

Savantii au gasit în pamânt, pe jumatate îngro­pate, niste discuri de piatra ce aratau ca niste placi de gra­mofon. Discurile prezentau un orificiu perfect ro­tund în centru si o canelura fina, spiralata, ce pornea din mijloc catre margine. Diametrul lor era de apro­ximativ 30 de centimetri, iar pe suprafata erau încrus­tate niste semne ciudate care semanau cu hie­ro­glifele. Unul dintre discurile cel mai bine con­servate a fost esti­mat având o vârsta între 10 si 12 mii de ani, cu mult mai batrâne chiar decât piramidele din Egipt. Cerce­tatorii au sugerat ca artefactele sunt un fel de carti din piatra, cu siguranta cele mai ciudate care au fost gasite vreodata pe teritoriul Chinei. „Daca ar putea fi des­cifrate, placile ar putea oferi raspunsuri pentru marile enigme ale omenirii”, declara profesorul chinez.

De-a lungul deceniilor, multi experti filologi si ar­heologi s-au straduit sa desluseasca taina miste­rioa­selor „hieroglife”. Se pare ca abia în 1962, un alt om de stiinta chinez, doctorul în studii antice Tsum Um Niu a reusit sa decodifice mesajul de pe placile de piatra. Con­tinutul era atât de surprinzator, încât, initial, Aca­demia de Istorie Antica de la Beijing nici nu a vrut sa dea publicitatii raportul stiintific.

Într-un final, studiul a fost publicat si, conform afirmatiilor profeso­rului Tsum Um Niu, mesajul de pe placute vorbea des­pre niste fiinte care se autonumeau „dropa”. În tex­tul de pe placute se istorisea cum poporul „dropa” calatorise prin spatiu, pornind de pe o planeta îndepartata, si cum apa­ratul lor de zbor se prabusise pe Pamânt. Pa­sagerii navei si-au gasit refugiul în pesterile muntilor, dar, din nefericire pentru ei, nu au mai reusit niciodata sa construiasca o alta nava pentru a se putea întoarce aca­sa, pe planeta lor. În unele fragmente ale textului miste­rios se vorbea despre faptul ca planeta fiintelor „dro­pa” era în apropiere de steaua Sirius.

Placutele tribului „dropa” au ajuns chiar si în labo­ratoarele de la Moscova. Viaceslav Zaitev, doctor în arheologie la Universitatea din Moscova, a publicat în 1968, în revista „Sputnik”, extrase din textul placu­telor. Se pare ca savantul rus a continuat cercetarile exper­tilor chinezi, ajungând la noi rezultate, cu ade­varat uimitoare. Potrivit afirmatiilor sale, discurile, rea­lizate din granit ce continea o concentratie mare de cobalt si alte metale, erau de o duritate foarte mare. Cu sigu­ranta, niciun popor primitiv nu a avut uneltele necesare pentru a putea prelucra o asemenea roca. La testarea cu oscilograful, au fost înre­gis­trate vibratii cu un ritm surprinzator, ca si cum pla­cu­tele ar fi fost cândva încarcate electric sau ar fi avut functia de conductori electrici.

Straniu este si faptul ca legendele popoarelor izo­late din regiunea muntilor Bayan Har vorbesc despre niste fiinte mici, slabe, cu chipul de culoare galbena, care „au venit din stele, acum mult, mult timp”. Acestea aveau capete uriase, trupuri firave si erau atât de res­pingatoare ca înfatisare, încât popoarele care locu­iau în zona muntoasa au început sa le vâneze. Ciu­data descri­ere a „inva­da­to­rilor” din folclorul chi­nez cores­punde cu aspec­tul scheletelor descoperite de echipa arheologului Chi Pu Tei.

În anul 1995, spe­cia­listii chinezi în antro­po­logie au dat publicitatii ur­matoarea declaratie: „În regiunea Sichuan, care se întinde la est de muntii Ba­yan Har, au fost desco­periti 120 de oameni ce apartin unui trib necla­sificat etnologic anterior. Cel mai surprinzator as­pect al oamenilor acestui nou trib este înaltimea lor ce nu depaseste un metru, cel mai înalt având înalti­mea de 60 de centimetri. Pielea lor este de culoare galbena, cu trupul firav si un cap disproportionat de mare, cu dimensiuni peste cele normale. Ochii lor sunt foarte mari, cu irisul albastru pal, o trasatura total neobis­nuita pentru locuitorii regiunilor din Asia. Aceasta descoperire ar putea fi o noua dovada a existentei tribului de ori­gine nepamânteana ca­re, în urma cu mii de ani, a venit pe Pamânt de pe alta planeta.” Astfel s-a ridicat urmatoarea întrebare: sa fie ei oare urmasii unei civilizatii extraterestre, ce cândva a vizitat Pamântul?!

Copiii extraterestrilor

Sintagma „rapire extraterestra” descrie fenomenul prin care unii oameni, potrivit marturiilor, au fost rapiti împotriva vointei lor, în secret, de creaturi non-umane, extraterestre, si supusi unor testari complexe, fizice si psihice. Conform afirmatiilor, printre experi­men­tele la care au fost supusi s-au numarat si inseminari, în urma carora multe femei au dat nastere unor copii. 

În urma cu câtiva ani, o poveste senzationala a stâr­nit interesul cercetatorilor de fenomene OZN din în­trea­ga lume. Potrivit presei nepaleze, într-unul din ca­tunele pierdute în munti, exista un copil despre care se spune ca este jumatate om – jumatate extraterestru!

Conform articolelor publicate, doctorul Vo Singh, con­ducatorul unei expeditii stiintifice de cercetare a feno­menului OZN din regiunile muntoase greu accesibile ale Nepalului, a descoperit într-un satuc un copil în vârs­ta de aproape un an care, spre uluirea tuturor, mer­gea ca un adult si vorbea într-o limba de neînteles chiar si pentru familia sa.

Copilul a fost supus testelor si investi­gatiilor, iar profesorul Vo Singh a depistat cu stupoare, prin intermediul aparatului Röntgen, ca baietelul… nu avea inima si nici plamâni! În schimb, în cavitatea toracica se gasea un organ straniu, ale ca­rui origine si functie în medicina nu se cunosc. Mama copilului neobisnuit este o tânara bastinasa de 15 ani.

Potrivit spuselor sale, tatal copilului este „o creatura cu chip straniu, dar cu trasaturi deosebit de frumoase, care a coborât din cer si s-a întors tot acolo.” De asemenea, mai multi localnici i-au povestit doctorului Singh ca, nu de putine ori, pe timpul noptii, deasupra satucului lor se învârt aparate de zbor a caror prove­nienta nu pare a fi din spatiul terestru. Conform martu­riilor, navele se deplasau cu o viteza uluitoare, miscân­du-se în sus si în jos, haotic, însa fara sa paraseasca pe­ri­metrul asezarii. Si alte femei au sustinut ca au în­tre­tinut relatii intime cu niste fiinte necunoscute, cobo­râte din cer, dar, spre deosebire de tânara mama a copi­lului neobisnuit, ele nu ramasesera însarcinate.

Profesorul Singh le-a explicat localnicilor ca baie­telul reprezenta un fenomen unic în lume, care trebuia supus cercetarilor si investigatiilor stiintifice si a încercat sa îi convinga ca trebuie sa îi permita sa ia copilul cu el. Întreaga co­munitate a refuzat cu îndârjire propunerea, explicând ca, daca vor permite asa ceva, vor atrage asupra lor blestemele si mânia creaturilor superioare din ce­ruri.

Conform afirmatiilor lui Vla­­dimir Ajaja, doctor în stiinte fizice si fost ofiter de marina, presedintele Aca­de­miei pentru Ufologie Aplicata de la Mos­cova, „extraterestrii exista si desfasoara expe­rimente ample în domeniul in­gineriei genetice. Cu si­gu­­ranta lucreaza la crea­rea unui hibrid, a unei noi rase. Acesti hi­brizi sunt rezultatul unei încrucisari dintre ovule prelevate de la femeile de pe Pamânt si sperma­to­zoizi de la fiinte de ori­gine non-pamân­tea­na. Sunt absolut convins ca ase­menea experimen­te extraterestre au loc pes­te tot în lume, de multi ani, si ca printre noi exista deja membri ai acestei noi rase, asa cum este, poate, cazul baietelului din muntii Ne­palului”.

Copiii indigo

Peste tot în lume, exista sute de marturii conform carora fe­mei­le au fost rapite de extra­terestri, inseminate arti­ficial si apoi eliberate pentru a da nastere unor copii de tip nou, stranii. În anul 2005, în ziarul ucrainean „Reporter” era publicat un material despre doua tinere din Ivano-Frankovsk, un oras din vestul Ucrai­nei, care sustineau ca s-au întâlnit cu fiinte ex­­traterestre.

Fetele au po­vestit ca, la întoarcerea din­tr-o plimbare prin padurea din apropierea localitatii, au fost abordate de niste fiinte stranii, care le-au supus unor experimente. Dupa o astfel de marturisire, tine­rele au fost internate într-un spital de psihiatrie. Dupa internare, fiind supuse unui examen ginecologic de rutina, medicii au constatat cu stupoare ca ambele fete erau însarcinate. Surpriza medicilor a fost si mai mare când au observat ca himenul ambelor tinere era absolut intact, nede­teriorat.

Dupa noua luni, fetele au dat nastere la doi copii absolut sanatosi, dar care, în mod ciudat, semanau foarte bine între ei, ca si cum ar fi fost frati. Amân­doi copiii erau foarte inteligenti, cu un simt al auzului si al vazului extrem de dezvoltat, dotati cu capacitati paranormale de precognitie, clarviziune si telepatie. Unul dintre baieti, la doar câte­va ore dupa nastere, vazând o asistenta, a zâmbit si a întrebat-o clar, ca un copil de câtiva ani: „Tu esti mama mea?”

Conform unor teorii, copiii indigo, care se nasc cu ca­pacitati deosebite, sunt rezultatul interventiei fiin­telor extraterestre asupra rasei umane. În sustinerea aces­tei ipoteze, argumentul de baza este faptul ca ma­jo­ritatea femeilor care sustin ca au avut contacte cu fiinte non-pamântene au dat nastere unor copii dotati cu un IQ mult peste medie, extrem de talentati, cu capacitati extrasenzoriale. Astfel, oamenii de stiinta au ridicat din nou aceeasi întrebare: sa fie oare acesti copii o consecinta directa a interventiei unei civilizatii ex­traterestre, superioare celei umane, asupra rasei ome­nesti?! Este oare posibil ca ei sa fie mostenitorii civi­lizatiilor nepamântene, despre care se spune caîn urma cu milenii au vizitat Pamântul?!

In mod sigur vom afla raspunsul la aceasta intrebare in curand….

Formula As