Despre marii inventatori ai lumii putem spune ca se cunosc in general marile lor inventii, dar lumea stie mai putin despre inventiile lor bizare, care au fost trecute cu vederea, chiar daca unele dintre ele sunt extrem de interesante azi.
Barca telecomandata a lui Tesla
Toata lumea este de acord ca Nikola Tesla a fost unul dintre cei mai straluciti inventatori ai tuturor timpurilor. Si chiar daca inventiile lui au fost cele din domeniul electricitatii, el a fost si un pionier al telecomenzilor (comenzi la distanta) prin unde radio, intr-o vreme cand publicul considera asa ceva de-a dreptul o vrajitorie. Astfel, la o intalnire din Madison Square Garden din 1898, Tesla si-a prezentat ultima sa creatie: o mica barca telecomandata prin radio.
Oficial ambarcatiunea era numita „teleautomaton”, ceva ce noi azi numim uzual, in cazul masinariilor de tot felul, „telecomandate”. Teleautomatonul lui Tesla era o prezentare a brevetului sau intitulat „metoda si aparat pentru controlul mecanismului de miscare a ambarcatiunilor si vehiculelor”. Ambarcatiunea avea o carma mica, un motoras si doua mici antene. Lumea a fost uluita. In ciuda eforturilor lui Tesla de a explica stiintific inventia sa, lumea a fost convinsa ca Tesla misca ambarcatiunea prin… telepatie!
Tesla a vazut si posibilitatea de a-si folosi inventia ca arma. Planuia sa construiasca un submarin telecomandat pentru a vinde patentul Armatei. Dupa cum singur marturisea, oficialii de la Washington „au izbucnit in hohote de ras” atunci cand Tesla a prezentat ideea unui vehicul armat telecomandat prin radio. Ironia sortii a facut ca inventia acestui genial inventator, care a murit uitat si sarac, sa fie azi folosita pe scara larga, fie ca e vorba de aplicatiile militare sau de cele din industria gadgeturilor (avioane, elicoptere, quadcoptere, masini, ambarcatiuni).
Leonardo si arcul lui urias
Leonardo da Vinci este recunoscut pentru inventiile lui fabuloase care din pacate au ramas la nivelul desenelor si planurilor impecabile. Vizionar a fost si in domeniul razboiului, el desenand planurile pentru un tanc, un elicopter si alte masinarii, printre care si o bizara si uriasa harbaleta. Aceasta pare a fi si singura lui inventie practica, deoarece celelalte masinarii de razboi aveau sa fie concepute si realizate doar peste cateva secole.
Desenul uriasei harbalete prevedea sase roti care sa asigure mobilitatea acesteia (similare afeturilor de tun din razboaiele secolului al XX-lea). Se folosea lemnul pentru constructia arcului pentru a conferi armei flexibilitate si greutate redusa. Se pare ca singurul motiv pentru care aceasta masinarie avea 25 de metri lungime era doar efectul psihologic asupra inamicului. Leonardo era convins ca intimidarea adversarului era o componenta vitala a bizarului sau prototip, in sensul in care aparitia acestei harbalete uriase trebuia mai mult sa sperie decat sa ucida. Un proiect inutil care a fost inlocuit de vehiculele blindate dotate cu mitraliere grele.
Graham Bell si detectorul de metale
La vremea respectiva, inventia a parut bizara desi azi, instrumentele detectoare de metale sunt larg raspandite. Desi Bell este recunoscut pentru inventia telefonului (parerile sunt impartite, numele lui Antonio Meucci fiind cel mai des folosit drept inventatorul, in 1854, a ceea ce el numea telettrofono), inventia detectorului de metale a venit in urma unui fapt divers spectaculos: pe 2 iulie 1881, presedintele american James Garfield a fost impuscat intr-o incercare de asasinare.
O multime de experti au fost chemati pentru a gasi glontul ramas in corpul presedintelui. Si cum descoperirea glontului intarzia si pericolul de septicemie era tot mai serios, Bell a avut ideea de a descoperi glontul rapid cu un aparat electromagnetic pe care il construise de curand. Ideea era ca un camp electromagnetic creat de aparat este modificat de prezenta unui metal, fenomenul fiind semnalat de un sunet specific.
Ideea era buna, numai ca atunci cand a fost adus langa corpul lui Garfield, aparatul a reactionat pe toata suprafata „scanata”. Nu era bine construit? Nu, era ceva mai serios de care Bell nu avea cunostinta: istoricii de azi au cazut de acord ca „nefunctionarea” aparatului lui Bell s-a datorat arcurilor de otel din salteaua pe care era asezat presedintele (o inventie recenta a acelor ani) care au interferat cu detectorul.
Inotatoarele lui Benjamin Franklin
Savantul este cunoscut pentru o multime de realizari, in cele mai diverse domenii, dar prima lui inventie s-a inregistrat pe cand el avea 11 ani. Franklin se spune ca era un inotator pasionat si cauta ceva ce i-ar fi putut imbunatatii performantele. Asa ca a conceput niste inotatoare realizate din lemn pe care le-a atasat de maini, nu de picioare, cum sunt cele folosite de scafandrii zilelor noastre. Aratau, dupa propria-i marturisire „precum paleta de vopsele ale unui pictor”, aveau 25 cm lungime pe 15 cm latime si gauri pentru degete mari.
O inventie care nu era destinata marelui public, cat mai ales sa-i sporeasca lui viteza de inaintare in apa. Cu toate acestea, dupa cum marturisea inventatorul, inotatoarele ii oboseau peste masura incheieturile mainilor. Culmea, Franklin a construit niste innotatoare si pentru picioare, dar a renuntat la ele pentru ca nu i s-au aparut eficiente. Ironia este ca azi, ele exista in bagajul oricarui scufundator si sunt interzise in concursurile de natatie tocmai pentru eficienta lor sporita!
Copiatorul lui Watt
Pe vremea cand nu existau copiatorele pe care aproape oricine le are in casa, James Watt a avut ideea copiatorului portabil de documente. Sigur, Watt este legat de o inventie care a revolutionat lumea, motorul cu aburi, o inventie care a fost „motorul” a ceea ce azi cunoastem sub numele de „revolutia industriala”. James Watt si-a petrecut toata viata cu inventiile, chiar daca, asemenea altor inventatori, n-a avut si un simt al afacerilor. A trait mai tot timpul in datorii si in cautarea permanenta de finantatori pentru inventiile lui.
In 1780 el a inventat un aparat care putea sa copieze documente prin presarea lor pe o fasie subtire de hartie. Ceea ce rezulta era o copie „in oglinda”. Aparatul era simplu, portabil, cu un principiu care sta la baza copiatoarelor moderne de azi. Comercial a fost considerat un succes, fiindca Watt a reusit sa vanda 600 de unitati in primul an. Azi succesul pare rizibil, cand vanzarile se numara cu milioanele, dar copiatorul lui Watt a fost si primul lui succes de piata, care i-a transformat viata, reusind sa castige primii bani din inventia lui.
Pianul electric al lui Nernst
A fost considerata de la inceput o bizarerie. Walther Nernst era un om serios, cunoscut pentru studiile sale din domeniul chimiei, ca sa nu mai vorbim despre a treia lege a termodinamicii pentru care a obtinut Premiul Nobel pentru Chimie in 1920. Si cu toate acestea, in 1930, considerand ca poate face si altceva in viata decat chimie, s-a asociat cu doua cunoscute companii, Bechstein si Siemens, pentru a crea nici mai mult nici mai putin decat Neo-Bechstein-Flugel, altfel zis, pianul electric. Pianul nu avea cutie de rezonanta, corzile erau foarte subtiri si mai exista un ciocanel pentru a crea sunetele. Astfel pianul digital denumit Neo-Bechstein venea exact in momentul in care radioul exploda in toata lumea. Pianul digital avea integrat un radio receptor si un recorder, cele trei componente putand fi operate impreuna sau individual.
Evident, desi era vorba de o tehnologie noua, revolutionara, pianul Neo-Bechstein era mai ieftin decat un pian clasic si in plus sunetul nu era deloc pe placul pianistilor profesionisti. Asa ca pianul lui Nernst a creat mari probleme financiare firmei Bechstein, vanzarile fiind un esec. Si asta in ciuda faptului ca principiul inventiei sta la baza chitarelor electrice de azi.
