Thugii, secta religioasa care a ucis peste un milion de oameni

Niciun alt cult extremist nu a reusit sa ucida atât de multi oameni precum thugii din India coloniala. Doar în decursul anului 1830, membrii acestei adevarate societati secrete religioase de orientare hindusa au strangulat peste 30.000 de oameni, oferiti drept jertfe zeitei Kali. Atât de mare le-a fost impactul, încât ei sunt cei care au dat limbii engleze termenul arhicunoscut astazi de „thug”- criminal, bandit ucigas, om periculos. Pentru eradicarea lor, Imperiul Britanic de atunci a cheltuit mari sume de bani si a organizat numeroase campanii politienesti. Întreaga investitie a meritat cu totul, la urma urmei secta thugilor si-a cucerit un sumbru loc si în Cartea Recordurilor.

De unde au aparut ?

Primele mentionari despre o comunitate tribala cumva asemanatoare thugilor de mai târziu, apar într-un document persan din anul 1356. Unii istorici sustin totusi ca bizara si violenta secta ar fi aparut prin secolul XVI cu toate ca sacrificiile umane se practicau în India cu milenii în urma. Specialistii considera ca numele de thug vine din hidi, unde thag înseamna hot, tâlhar.

thugii, ucigasii zeitei Kali — Zeita Kali

Thag ar proveni direct din sanscritul sthaga, adica înselator, amagitor. Considerati pe buna dreptate unul dintre triburile ascunse ale Asiei, thugii au intrat în istorie doar când britanicii au cucerit si colonizat India. De abia atunci când autoritatile coloniale britanice au început sa primeasca nenumarate rapoarte alarmante despre o banda care ataca si ucidea calatori si pelerini, thugii au devenit o noua problema pentru Londra.

Clanul de ucigasi avea nu doar o motivatie religioasa unica, dar si un mod de organizare propriu. Statutul de membru într-o comunitate a thugilor se mostenea din tata-n fiu, iar liderii proveneau întotdeauna dintr-o line ereditara bine stabilita de-a lungul timpului. Cei care vroiau sa intre în banda de ucigasi, erau rectrutati dupa criterii bine stabilite, dar odata admis, viitorul ucigas dupa ritual se bucura de respectul si consideratia camarazilor sai într-ale crimei si jafurilor.

Câteodata, chiar si copiii calatorilor ucisi erau crutati si crescuti pentru a deveni viitori thugi.

Primele crime care au ajuns la urechile noilor autoritati coloniale, au fost tratate superficial, britanicii considerându-le mai degraba violente interetnice minore, des întâlnite de altfel într-un asemenea mozaic urias de rase, natiuni, culturi si religii diferite si uneori antagoniste, cum era India la data cuceririi sale de catre britanici.

Evenimentul care i-a socat pe englezi si a declansat în cele din urma vânatoarea de thugi, a fost descoperirea a peste 50 cadavre aruncate în mai multe fântâni secate din apropierea Gangelui. Si poate ca sumbra descoperire ar fi ramas fara urmari daca un medic militar mânat de curiozitate nu ar fi investigat modul în care oamenii au fost ucisi.

thugii, secta religioasa ce a ucis peste un milion de oameni — Thugii isi arunca victimele in fantani-desen de epoca

Examinarea cadavrelor a scos la iveala faptul ca toate victimele murisera prn sugrumare , iar ucigasii rupsesera ulterior toate încheieturile trupurilor pentru a grabi astfel procesul de descompunere, metoda care ar fi prevenit aparitia în numar mare a sacalilor, hienelor, vulturilor si altor animale necrofage a caror agitatie în zona ar fi atras atentia autoritatilor.

Naframa ucigasa

Metodologia specifica de a ucide a thugilor era învatata din frageda pruncie. Se spune ca uneori, dupa strangularea unei victime, thugii îsi aduceau copii pentru a exersa pe cadavru…

Modalitatea preferata de ucidere era prin intermediul unei naframe careia i se facea la mijloc un nod gros si dur. Naframa era pusa apoi pe gâtul victimei, astfel încât nodul sa fie asezat în dreptul traheei. Victima era apoi strangulata fara mila pâna când viata-i parasea trupul. Thugii au adoptat aceasta metoda deoarece era sigura, nu lasa urme de sânge si era înainte de toate silentioasa, actul uciderii nefiind auzit de eventualii martori.

În afara timpului, naframa aducatoare de moarte, denumita „Ramal” era purtata deasupra mijlocului fiecarui thug.Casta ucigasilor marsaluia aproape întotdeauna de-a lungul drumurilor profuite ale Indiei în cautare de victime.

Deghizati în negustori, calatori, pelerini sau chiar soldati, nu se sfiau câteodata sa pretinda ca sunt rajahi însotiti de un alai numeros. Fiecare banda de thugi era ajutata de o mica grupa de cercetasi care erau trimisi înainte pentru a sonda terenul si a aduce informatii despre numarul victimelor si avutul acestora.

Crimele în masa si macelurile asupra unor grupuri mari de oameni erau de obicei comise atunci când calatorii poposeau pentru tabere. Atunci, thugii actionau în echipe de câte trei ucigasi. Unul imobiliza victima de picioare, celalalt de brate, iar al treilea se aseza pe pieptul ei cu toata greutatea si începea sa o sugrume cu naframa. Pe baza datelor istorice, se pare ca metoda nu dadea gres, având o eficenta aproape de 100%.

Slava zeitei Kali!

În ciuda avalansei de crime atribuite pe buna dreptate thugilor, acestia urmau totusi cu sfintenie un cod etic propriu care interzicea uciderea fakirilor, muzicantilor, dansatorilor, vânzatorilor de ulei, tâmplarilor, fierarilor, celor schiloditi deja sau leprosi, purtatorilor de apa din Gange, femeilor si copiilor.

În ciuda interzicerii uciderii femeilor, thugii se vedeau deseori nevoiti sa le ia viata nevestelor calatorilor care-i însoteau pe acestia, pentru a elimina astfel un martor nedorit.

Una dintre ideile esentiale ale comunitatii thugilor viza interzicerea varsarii de sânge în timpul crimelor rituale. Potrivit credintelor thugilor, marea zeita Kali în persoana i-a învatat pe stramosii lor sa ucida prin strangulare, fara sa verse vreo picatura de sânge. Prin definitie, toate victimele thugilor erau consacrate Durgsi, imaginii terifiante a zeitei Kali, zeitate primordiala a distrugerii dar si a timpului si schimbarilor.

Fapt bizar, o mica parte din thugi erau musulmani, aspect care nu-i împiedica sa actioneze în spiritul camarazilor hindusi. Trebuie mentionat ca toti hindusii sunt adoratori ai zeitei Kali, dar nu toti adoratorii zeitei au fost thugi.

Cu exceptia baieteilor crutati în timpului unui raid, fiecare barbat nascut în sânul acestui cult, devenea un initiat în arta sacrificiilor umane. Vârsta minima pentru initiere era de 10 ani, când baieteilor le era permis sa-si priveasca tatii, unchii si bunicii în „exercitiul functiunii”. La vârsta de 18 tânarul thug trebuia sa faca prima sa crima, victima fiind consacrata evident zeitei timpului si a distrugerii.

Femeile thugilor faceau parte dintr-o secta secreta de orientare tantrica si erau adeptele ritualurilor sexuale în care se identificau cu zeita. Doctrina ritualurilor sexuale ale thugilor dicta ca cele cinci lucruri care corup sufletul omenesc, adica vinul, carnea, pestele, gesturile mistice si promiscuitatea sexuala, pot duce de fapt la eliminarea raului din fiinta omeneasca alaturi de purificarea sufletului.

Ofiterul care i-au eliminat pe thugi

În anul 1822, William Henry Sleeman, un ofiter din cadrul Corpului de Armata a Bengalului, care tocmai intrase în rândul rezervistilor si ceruse transferul în serviciu civil, a primit din partea Lordului Bentinck, guvernator general al Indiei, dificila misiune de a scapa colonia de plaga thugilor.

Vorbitor fluent a patru dialecte hindi, Sleeman fusese primul oficial britanic care confirmase suspiciunile de crima în cazul thugilor. Britanicul era perfect constient ca nu va avea o misune usoara. Era extrem de dificil sa invetighezi si sa arestezi faptasii unor crime pe scara mare, cu atât mai mult cu cât membrii unei astfel de societati secrete erau practic foarte greu de identificat si izolat între toate bandele de nelegiuiti care infestasera India rurala.

O problema în plus era reprezentata de faptul ca thugii erau îmbracati asemenea victimelor lor predilecte, negustorii, calatorii si pelerinii. Dupa cum le spunea si numele, thugii erau maestri ai înselatoriilor…

Într-un final, dupa marcarea pe harta a scenelor ultimelor crime, alaturi de mentinerea unui inventar sumar al victimelor si traseelor urmate de acestea, Sleeman a reusit sa schiteze punctul unde urma sa se produca urmatoarea crima. Când agentii si informatorii sai de la fata locului i-au confirmat prezenta în regiune a unor thugi deja cunoscuti, britanicul le-a întins o cursa clasica.

William-Henry-Sleeman — William Henry Sleeman

Sleeman si-a trimis ofiterii de teren, recrutati din populatia locala, îmbracati si echipati asemenea unor pelerini pentru a-i prinde într-o ambuscada pe thugii care se pregateau de atacurile lor obisnuite. Astfel între anii 1830-1841, forta de politie rurala condusa de Sleeman a capturat cel putin 3.700 de thugi, reusind astfel sa dea o lovitura fatala comunitatilor de asasini rituali care de atunci nu si-au mai revenit niciodata.

Din cei 3.700 de thugi, doar un numar de 50 de indivizi au fost iertati de pedepse deoarece au colaborat cu autoritatile, livrându-le acestora informatii deosebit de importante, care au dus în cele din urma la distrugerea tuturor comunitatilor.

Circa 500 de thugi au fost condamnati la spânzuratoare, iar restul au fost aruncati în închisori. Fara nicio exceptie, cei condamnati la moarte s-au îndreptat spre spânzuratori cu aceeasi detasare si lipsa de frica pe care o afisau când îsi strangulau victimele. Ultima lor dorinta era invariabil mereu aceeasi: calaul trebuia sa-i lase sa-si fixeze singuri latul de gât…

Ucigasii care au speriat Cartea Recordurilor

Procesele thugilor au scos la iveala magnitudinea crimelor înfaptuite. O banda de 20 de indivizi au recunoscut senini si mândri ca au înfaptuit peste 5.200 de asasinate. Un individ pe nume Behram, poate fi considerat cel mai mare ucigas în serie din istoria omenirii.

thugii si zeita kali — Zeita Kali stilizata

Thugul a ucis cu propriile mâini numai putin de 931 de oameni, crimele având loc între anii 1790-1830. Cu toate acestea, Behram nu a comparut niciodata în fata vreunui tribunal, deoarece a întors foaia, s-a predat singur la timp si a devenit astfel unul dintre cei mai prolifici informatori ai autoritatilor britanice. Întrebat daca a simtit vreodata mila sau regret, Behram a raspun senin ca niciun barbat care îsi face datoria si este angajat pe o cale spirituala, nu trebuie sa aiba niciun moment de retinere…

Estimarea unui numar total al victimelor thugilor variaza în functie de autor si perioada istorica, cu toate acestea, conform datelor luate în consideratie de prestigioasa Guiness Book of Records, secta thugilor a ucis peste 2.000.000 de oameni înainte sa fie desfiintata de britanici. Se pare ca pâna în anul 1870, sectele thugilor disparusera din India.

Cu toate ca ecouri ale unor crime prin strangulare au mai razbatut pâna în zilele noastre, thugii au disparut cu totul. Arar, se scriu carti despre ei, sau sunt pomeniti în filme de factura comerciala precum seria Indiana Jones.

Sfârsit anost pentru o grupare ai carei membri credea ca au la urma urmei un rol pozitiv pe lume. Înteleptii clanurilor de thugi erau convinsi ca fara „serviciul” lor la adresa societatii, furioasa zeita Kali se poate supara si distruge întreaga existenta…