Legile nescrise ale Mafiei

Nu incercati sa cautati un manual de instructiuni cu privire la ritualurile mafiote si la cele ale grupurilor criminale. Nu veti gasi. Tot ceea ce veti descoperi sunt cateva franturi ce au scapat unor pentiti (mafioti pocaiti, colaboratori ai politiei) si pe care diferiti autori au incercat sa le exploateze, creand mituri ce poate nu se regasesc defel in realitate.

Ca mafiile isi impun propriile coduri si reguli este un adevar de necontestat.

Ca fiecare „om de onoare” trebuie sa le respecte cu strictete este iarasi un fapt cunoscut. Dar ceea ce se afla dincolo de acest zid al tacerii mafiote nu poate fi, inca patruns. Vom incerca, insa, sa va prezentam cateva dintre putinele lucruri stiute de catre autoritati, lucruri care ne vorbesc despre o societate cu reguli proprii, distincte fata de cele pe care le respecta cei mai multi dintre noi… legile nescrise ale crimei.

Omerta – Legea tacerii

„Profesorul de istorie – Elev Pepino, spune-mi cine l-a asasinat pe Iulius Cezar.
Elevul Pepino – Nu stiu nimic, nu am vazut nimic!” – anecdota siciliana.

S-a afirmat, pe buna dreptate, ca puterea Mafiei nu sta nici in armele sale, nici in abilitatea oamenilor sai si nici in deasa retea de complicitati pe are o alimenteaza, ci in respectarea cu sfintenie a legii tacerii.

„Chi tace campa” (Cine tace traieste) – este o norma atat de generala incat a devenit tipica pentru grupurile mafiote din intreaga lume.

Este de notorietate exemplul mafiotului irlandez, Frank Gusenberg, gasit impuscat in noapte de 14 februarie 1929, si care, cu ultimele puteri, raspunde intrebarilor politiei : „Impuscat? Nimeni nu m-a impuscat, sergentule!”.

Termenul de Omerta este – Cum altfel? – de origine siciliana.

Conform lingvistilor italieni, originile sale s-ar afla in latinescul Humilitas – umilinta, devenit cu timpul umirta, apoi omerta.

Codul tacerii reprezinta si astazi o forma extrema de loialitate fata de cauza mafiei.

Nu este permis sa vorbesti politiei nici macar despre cel mai inversunat inamic al tau, chiar si daca el nu este un mafiot, orice tradare fiind considerata rusinea maxima care se poate abate asupra unui „om de onoare”.

Pedeapsa este una singura, moartea, iar cei care intra in Mafie stiu ca nu mai au decat aceasta singura iesire. Din Mafie nu se demisioneaza niciodata, indiferent ce ati vazut in filme.

Un mafiot trebuie sa fie, in primul rand, umil.

El nu trebuie sa epateze prin reusitele sale financiare si nici printr-un lux exagerat. Vorbim aici, in general, de mafia clasica din Italia si Statele Unite ale Americii. Altfel, ar atrage atentia asupra sa, iar asta inseamna, totusi, o tradare.

Atunci cum s-ar putea traduce un proverb cum este acesta?

– Cu e surdu, orbu e taci, campa cent’anni ‘mpaci – Cine e surd, orb si mut, va trai sute de ani in pace.

Lucrurile au mers pana acolo incat regula omertei a fost impusa inclusiv populatiei care nu avea nimic de a face cu crima organizata. Mafia a stiut sa creeze o psihoza in randul cetatenilor, mai ales in Italia, acolo unde orice martor al unei infractiuni stie ca va fi urmarit si pedepsit pentru simplul fapt de a fi spus politiei ceea ce a vazut.

Initierea si crimele rituale

„Mafia foloseste simboluri la fel ca vrajitorii anumitor triburi africane si un sistem analog de avertismente gradate” – Norman Lewis, ziarist american.

De abia in anul 1957 a reusit politia italiana sa afle secretul ritualului de initiere al unui mafiot in randul unei organizatii criminale.

A fost, cum era de asteptat, marturia unui pentiti, Giuseppe Lupino, arestat la 10 aprilie 1957. Iata ce declara fostul mafiot: „M-au legat la ochi, dandu-mi un obiect arzand, trebuia sa il trec dintr-o mana in alta pentru a nu ma frige. Mi-au spus ca este un ritual sacru, iar apoi mi-au facut o impunsatura in degetul aratator pentru a sangera. In final, m-au pus sa jur: Jur sa nu tradez Familia si sa respect toate ordinele ce-mi vor fi date. Cine tradeaza va muri!”.

Cateva zile mai tarziu dupa aceasta confesiune, trupul lui Giuseppe Lupino a fost gasit ciuruit pe un teren viran.

O declaratie asemanatoare face si Giovanni Brusca, temutul asasin din slujba familiei Corleone:

„In 1976 am fost invitat la un banchet, undeva la tara. Am fost dus intr-o camera in care mai multi mafioti stateau tacuti in jurul unei mese pe care se aflau un pistol, un cutit si o icoana cu un sfant. M-au intrebat despre daruirea mea si despre opiniile mele cu privire la criminalitate si la crima. Cand s-au convins ca sunt „de incredere”, insusi Toto Riina a venit si mi-a intepat degetul cu un ac. Mi-a lasat sangele sa curga pe icoana, apoi i-a dat foc chiar in palmele mele. In timp ce o plimbam dintr-o mana in alta ca sa nu ma friga, Riina mi-a spus: Daca tradezi Cosa Nostra, carnea ta va arde precum acest sfant”.

Asa cum am mentionat si mai devreme, pedeapsa pentru tradare nu este decat una singura, moartea. Nu exista mila si nici targuieli. Cei care vorbeau sau care aveau de gand sa vorbeasca erau asasinati, iar in gura le era introdus un obiect: o piatra, un peste. De asemenea, cei care vazusera prea multe erau ucisi, iar ochii le erau scosi sau strapunsi.

Prin asemenea cadavre exemplare, Mafia a stiut sa creeze o teama colectiva, inradacinand in subconstientul populatiei credinta in invulnerabilitatea si atotputernicia ei. A avut intotdeauna grija ca toata lumea sa stie ce crime ii poarta amprenta si ce crime nu ii apartin. Prin astfel de metode, Mafia a ajuns acolo unde este in prezent, controland peste o treime din finantele mondiale.

Armele

„Mafia nu loveste decat atunci cand se afla in criza” – judecatorul Giovanni Falcone

Evident ca, in lumea actuala, arsenalul unei grupari de crima organizata nu este limitat decat de avansul tehnologic al industriei de armament. Si asta pentru ca banii pot cumpara orice, de la minuscule arbalete si bate de base-ball la lansatoare de rachete si chiar bombe de mare putere.

Exista insa arme asociate, eminamente, mafiei, si discutam aici, in special, de mafiile americana si italiana, acolo unde unde traditia crimei se intinde pe sute sau chiar mii de ani.

Poate cea mai cunoscuta arma a mafiei siciliene este „lupara”, pusca de vanatoare folosita initial la vanarea lupilor.

Cu teava retezata, astfel incat sa poate fi ascunsa in haina sau chiar legata de picior, departe de ochii potentialelor victime, lupara se face vinovata de cele mai multe victime din istoria mafiei italiene si chiar a celei italo-americane.

Sa nu uitam faptul ca prima victima din randul politiei in razboiul cu mafia siciliana din SUA, seriful David Hennessy, asasinat in octombrie 1890, a cazut sub focurile necrutatoare a mai multor arme de acest gen.

Tot de la lupara provine si termenul „lupara bianca”, expresie asociata cu crimele Cosei Nostra, in care cadavrul este facut disparut in mod deliberat. Cele mai multe victime ale luparei nu au mai fost descoperite niciodata.

In fapt, abia in secolul XX, autoritatile italiene au reusit sa descopere un veritabil cimitir, ascuns intr-o rapa, in care cadavrele celor ucisi de lupara fusesera acoperite cu var de-a lungul a zeci sau poate chiar sute de ani.

O alta arma asociata, prin traditie, cu mafia esta celebrul Tommy Gun, sau Thompson M1A1.

Inventata in anul 1919 de catre John T, Thompson, arma era destinata, paradoxal, trupelor de politie si cadrelor militare.

Istoria se scrie, insa, altfel, iar pistolul mitraliera Tommy Gun a devenit faimos in anii Prohibitiei, atunci cand italienii si irlandezii luptau pentru suprematie pe piata neagra a alcoolului.

Cu o putere de foc de circa 800-850 de cartuse trase pe minut, Tommy Gun putea reduce la o gramada de fier contorsionat orice masina de epoca, lipsita, evident, de blindaj. Le fel de bine putea distruge in totalitate un local, un magazin sau orice persoana chiar i-ar fi aparut in cale. Creata ca o arma a fortelor de ordine, Tommy Gun a ajuns, in final, o arma asociata cu Mafia, iar victimele ei, din nefericire, depasesc nivelul miilor.

Si daca vorbim de traditia armelor in grupurile de crima organizata, nu putem omite temuta sabie japoneza din arsenalul membrilor Yakuza.

Evident, nimeni nu se incumeta sa umble cu o astfel de sabie la brau, in miezul zilei, pe strazile aglomerate ale urbelor nipone.

Sabia samurailor sau a roninilor se face insa vinovata de un numar imens de victime, si asta deoarece multe dintre crime au loc departe de ochii lumii, in intunericul noptii.

Este de notorietate si ritualul taierii degetelor la mafiotii japonezi, efectuat tot cu arme traditionale nipone, totul spre ispasirea pacatelor si confirmarea loialitatii fata de liderii grupurilor criminale.

Vendetta

Atunci cand vorbim de o mafie cu o traditie de peste un mileniu, asa cum este cea italiana, inevitabil ne vom referi si la cultura lasata in inimile italienilor.

Sicilia a fost o colonie exploatata rand pe rand de greci, cartaginezi, romani, arabi, normanzi, germani, francezi, aragonezi, spanioli, bourboni si, mai ales, de Inchizitie.

Sicilia a devenit astfel terenul propice dezvoltarii fenomenului de banditism ca lupta impotiva asupritorilor. „Vendetta” – razbunarea si mafia erau putinele arme la indemana celor fara aparare intr-o lume in care justitia era la bunul plac al seniorului feudal. De cele mai multe ori, singura solutie a celor oprimati era fuga in munti si inrolarea in bandele inarmate care au existat dintotdeauna in Sicilia.

In urma cu un secol si jumatate, autoritatile bourbonice au decis crearea primului corp de politie, denumit Companiile Armate, tocmai pentru a face fata atacurilor repetate ale banditilor locali. Cert este, insa, ca alegerea autoritatilor a fost una neinspirata.

Majoritatea acestor primi reprezentanti ai legii era formata din criminali lipsiti de scrupule, condamnati la moarte si alti paria carora li se acorda o ultima sansa.

Inca din aceasta epoca, populatia siciliana a intors spatele oricarei forme de autoritate oficiala, resimtind litera legii ca una straina si oprimatoare.

Nu este un secret ca mafia a creat un adevarat mod de viata, in special in Sicilia, acolo unde cantecele si proverbele mafiote sunt la fel de actuale ca si acum cateva sute de ani. Deseori, folclorul sicilian autentic se intepatrunde cu cel mafiot…

Reguli de conduita si Cele 10 porunci mafiote

Atunci cand carabinierii l-au arestat pe mafiotul Salvatore Lo Piccolo, cel poreclit „Il Barone”– Baronul, la 5 noiembrie 2007, printre lucrurile acestuia a fost descoperita o lista a codurilor mafiote care i-a uimit pe oamenii legii.

Nimeni nu se gandise ca regulile mafiote au mers pana acolo incat sa se creeze chiar „10 porunci” ale membrilor Cosa Nostra:

1.Nimeni nu se poate prezenta direct unui om de onoare. Trebuie sa exista o a treia persoana care sa faca introducerea.
2.Niciodata sa nu te uiti la sotia unui prieten sau om de onoare
3.Niciodata sa nu fii vazut in compania unui politist
4.Nu trebuie sa intri in cluburi sau baruri
5.Sa fii mereu pregatit pentru a indeplini ordinele date de Cosa Nostra- chiar daca sotia ta este pe punctul de a naste
6.Trebuie sa fii intotdeauna punctual
7.Sotiile trebuie tratate cu respect
8.Atunci cand esti intrebat ceva, raspunsul nu trebuie sa contina decat adevarul
9.Nu poti lua bani care apartin unor sau uneia dintre famigliile mafiote
10. Ce fel de oameni nu pot intra in Cosa Nostra: oricine are o ruda sau un apropiat in politie, oricine nu respecta codurile morale si care are un comportament urat, oricine are o ruda care a tradat deja mafia.

Exista, evident, si reguli perimate, care se foloseau de catre mafiotii sicilieni si care astazi nu mai sunt de actualitate.

In orice perioada de timp, insa, familia si respectul aratat celor din jur au constituit o regula de baza a mafiotilor italieni.

Astfel, pana la inlocuirea vechii Mafii cu structurile Cosa Nostra ale lui Lucky Luciano in America si ale lui Luciano Leggio si Toto Riina in Italia, mafiotii vechilor principii nu trebuiau niciodata sa se implice in afaceri cu droguri, cu trafic de carne vie sau jocuri de noroc. Pare ciudat, dar orice mafiot italian devenea, in primul rand, un mare proprietar de terenuri, agricultura fiind o meserie de baza. Modul in care isi obtinea terenurile, finantele si bunurile reprezinta, insa, o alta poveste.

O alta regula, despre care nu se stie daca mai este actuala, este cea a crimelor comandate de Capo di tutti capi.

O regula nescrisa a mafiei italiene sustinea ca un „condamnat la moarte” nu poate fi ucis decat de un membru al propriei familii. Altfel, sangele varsat cerea razbunarea rudelor, iar asasinul si famiglia acestuia ar fi fost urmariti pana cand vendetta era dusa la finalizare.

Respectul reprezinta si astazi o norma de baza a sicilienilor.

Chiar si in randul oamenilor simpli nu este recomandat sa te adrezi doar cu numele respectivei persoane. De obicei, atunci cand te adresezi unui cunoscut, sau chiar unui necunoscut, trebuie sa faci acest lucru mentionand inaintea numelui meseria celui apelat (Dottore, Ingegnere, Insegnante) iar in cazul in care nu o stii trebuie sa folosesti apelativul „Don”.