O zi pe planeta Marte

Cum ar fi viata pe planeta Marte?

Sistemul nostru solar este format din Soare si opt planete, alaturi de satelitii lor naturali, la care se mai adauga numerosi asteroizi, comete si planete pitice. Sistemul este situat într-unul dintre bratele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (bratul Orion), iar Soarele este una dintre cele peste 200 de miliarde de stele ale acestei galaxii.

Soarele s-a aprins în urma cu 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitational al unui gigant nor molecular. Cea mai mare planeta din sistemul nostru solar este Jupiter. Cele patru planete interioare mici, Mercur, Venus, Pamântul si Marte, numite si planete telurice, sunt compuse în principal din roci si metal. Cele patru planete exterioare, numite si gigante gazoase, sunt mult mai masive decât cele terestre.

Cum ar fi sa pasim pe fiecare dintre aceste lumi care formeaza sistemul nostru solar? Cum ar fi resimtita gravitatia pe Mercur, cât ar dura o zi pe Venus sau cum ar fi vremea pe Titan? Site-ul space.com încearca sa ofere un raspuns la aceste întrebari.

Viata pe Marte

Ideea vietii pe Marte a aparut în literatura SF înca din secolul XIX, când astronomul american Percival Lowell a lansat speculatia ca retelele de canale formate în mod natural pe Planeta Rosie ar fi fost de fapt construite de martieni. Daca vom ajunge vreodata sa traim pe Marte, (organizatia olandeza non-profit Mars One deruleaza un proiect de ridicare a unei colonii permanente din 2025), care ar fi conditiile de viata pe cea de-a patra planeta de la Soare?

În 1965 sonda Mariner 4, apartinând NASA, a încheiat cu succes un prim survol al planetei Marte, iar sase ani mai târziu Uniunea Sovietica a trimis prima sonda care a asolizat pe Planeta Rosie, Mars 3. De atunci s-au înregistrat numeroase misiuni de succes pe Marte, dintre care reamintim misiunea celor patru rovere autonome amplasate de NASA la sol — Sojourner si Spirit care nu mai sunt active dar si Opportunity si Curiosity care continua explorarea acestei planete. Sonda orbitala Mars Odyssey, apartinând NASA, a cartografiat în detaliu întreaga suprafata a planetei. De altfel, NASA a anuntat ca are de gând sa trimita oameni pe Marte în jurul anului 2030 (dar daca proiectul Mars One va fi un succes, astronautii NASA nu vor fi primii oameni pe Planeta Rosie).

Deocamdata nu este foarte clar unde vor fi puse bazele viitoarei colonii de pe Marte sau unde NASA va alege sa asolizeze primii astronauti americani „dar probabil ca pe undeva la o latitudine mai mica în emisfera nordica”, a comentat pentru space.com Ashwin Vasavada, cercetator în cadrul Mars Science Laboratory.

La fel ca si pe Pamânt, pe Marte exista o succesiune a anotimpurilor din cauza înclinarii pe axa a planetei, pe de-o parte, dar si din cauza orbitei foarte eliptice pe care o desfasoara în jurul Soarelui. Astfel, emisfera sudica este înclinata în directia opusa Soarelui atunci când planeta se gaseste în cel mai îndepartat punct al orbitei ei fata de astru — rezultând niste ierni mult mai aspre decât cele din emisfera nordica. De asemenea, atunci când planeta se afla mai aproape de Soare, emisfera sudica este înclinata spre astru rezultând veri mult mai calduroase decât în emisfera nordica.

Colonistii care se vor stabili în emisfera nordica se vor bucura de aproximativ 7 luni de primavara, sase luni de vara, putin mai mult de 5 luni de toamna si doar 4 luni de iarna. Un an pe Marte este egal cu 1,88 ani terestri, iar o zi martiana dureaza putin mai mult de 24 de ore.

Temperatura medie pe Marte este de — 60 de grade Celsius, iar variatiile sunt cuprinse între—126 de grade Celsius iarna, în apropierea polilor si 20 de grade Celsius vara, în zona ecuatorului. Temperaturile pot cunoaste schimbari dramatice de la o zi la alta. Aceste variatii de temperatura stau la originea unor puternice furtuni de praf care pot acoperi întreaga planeta cu un val de particule de praf dupa doar câteva zile. Astfel de furtuni de praf ar putea afecta instalatiile electrice si instrumente electronice ale viitorilor colonisti, conform lui Vasavada.

Atmosfera martiana are doar 1% din densitatea celei terestre, conditii în care poate distruge prin frecare meteoritii foarte mici, de dimensiunea unor margele, iar colonistii vor trebui sa se fereasca de cei mai mari de atât. Din fericire, riscul de a fi lovit de un meteorit mai mare sunt foarte mici, conform cercetatorului de la NASA. De asemenea, colonistii nu au de ce sa-si faca griji prea multe în legatura cu activitatea vulcanica si cea tectonica.

„Principalul pericol pentru un astronaut aflat pe Marte este reprezentat de radiatiile cosmice”, a adaugat Ashwin Vasavada. Spre deosebire de Pamânt, Marte nu este protejat de magnetosfera si de o atmosfera densa.

Daca un colonist va dori sa-si contacteze familia sau prietenii aflati pe Pamânt va trebui sa se înarmeze cu rabdare. Un mesaj ajunge de pe Marte pe Pamânt în aproximativ 15 minute. „Poate fi destul de enervant daca încerci sa vorbesti pe Skype cu cineva”, a comentat Vasavada.

În ceea ce priveste starea vremii, pe Marte nu exista pericol de ploaie si pe cerul martian nu se aduna niciodata nori de furtuna. Colonistii ar putea observa din când în când câte un nor firav pentru ca aerul martian contine putina umezeala provenita din apa înghetata aflata la polii planetei. Cerul noptii vazut de pe Marte este mereu senin si plin de stele. Amatorii de astronomie dintre colonisti vor putea urmari cei doi sateliti naturali ai lui Marte, Deimos si Phobos, care pot rasari si apune în acelasi timp. Ziua, acesti sateliti care sunt mult mai mici decât Luna, pot eclipsa partial Soarele. Cerul zilei are o nuanta portocalie din cauza prafului de pe Marte.

La suprafata lui Marte sunt numeroase posibile „atractii turistice”. „Daca vom coloniza vreodata planeta Marte pe de-a-ntregul, exista anumite locuri care vor deveni cu siguranta parcuri naturale”, sustine Vasavada. Unul dintre aceste locuri este Olympus Mons, cel mai înalt vulcan din sistemul nostru solar, cu o altitudine de 25.000 de metri. Valles Marineris, un vast sistem de vai si canioane care se întinde pe o distanta similara celei dintre New York si Los Angeles, ar fi un alt punct de atractie.

Cu o gravitatie de doar 38% din cea terestra, colonistii vor trebui sa se adapteze la noul mediu. „Alergarea si miscarile rapide vor trebui probabil reînvatate. dar rezultatul va fi mult mai bun decât deplasarea pe Luna, spre exemplu”, ne asigura cercetatorul de la NASA.

space.com