Desi Pitagora este bine cunoscut prin intermediul teoremei care ii poarta numele (patratul ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este suma patratelor celorlalte doua laturi), mai putin cunoscut este faptul ca el este este de asemeni si parintele vegetarianismului in Europa. Intr-adevar pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea, cand cuvantul „vegetarian” nu era acceptat in Europa, oamenii care preferau sa urmeze o dieta din care sa fie exclus consumul de carne erau etichetati de catre ceilalti ca „pitagoreici”.
Pitagora s-a nascut in insula greceasca Samos in jurul anului 580 i.Hr., tatal sau, Mnesarchus, era de origine feniciana si provenea din orasul levantin Tyre, iar mama sa era de origine greceasca samiana. Evenimentele din copilaria sa s-au pierdut, nefiind consemnate, dar traditia spune ca dupa studiul operelor unor mari ganditori antici ca Thales si Anaximandru, Pitagora a calatorit in Egipt si Persia, unde timp de 15 ani a aprofundat matematica, astronomia, numerologia, filozofia, religia comparata si a studiat si totodata a practicat multe dintre disciplinele spirituale din acele timpuri.
Oricum, desi a invatat multa filozofie de la egipteni si persi, filozofia si stilul sau de viata se aseamana cel mai mult cu al yoghinilor si brahmanilor din vechea Indie.
Desigur in acea vreme o mare parte a Indiei era sub stapanire persana, iar indienii calatoreau in tinuturile grecesti, adeseori ca recruti in armata persana. Schimburile de idei si totodata de bunuri intre India si Grecia era infloritor.
Asemanandu-se unora dintre inteleptii Indiei, cum este de exemplu inteleptul promotor al Ayurvedei Charaka, si Pitagora a ramas cunoscut ca fiind un intelept calator, care recomanda oamenilor dornici de transformare interioara vegetarianismul si care le vorbea totodata despre reincarnare.
Modul sau de viata se aseamana foarte mult cu cel al inteleptilor hindusi (swami). Tocmai de aceea, Pitagora poate fi considerat a fi primul intelept din Europa acelor timpuri care a actionat intocmai marilor intelepti ai Indiei, fiind pe buna dreptate considerat un ghid spiritual (guru) al grecilor. Afland la intoarcerea sa in Samos ca tara sa nativa era sub tirania lui Polykrate, Pitagora a plecat in sudul Italiei si s-a stabilit in Crotona, o colonie greaca.
Pitagora este una dintre cele mai importante personalitati din istoria culturii europene. Nu numai ca a formulat teorema care ii poarta numele, dar i se atribuie si alte descoperiri in matematica si geometrie. Pitagora a fost primul care a inteles ca armonia muzicala este determinata de proportii matematice si el a a fost primul care a conceput ideea de miscare planetara.
El a anticipat, cu doua mii de ani inainte, ideea esentiala a lui Copernic ca Pamantul este o sfera planetara care se invarte in jurul Soarelui. El este de asemeni prima persoana atestata in cultura europeana ca fondator al unei societati care se conducea dupa intelepciune de dragul intelepciunii, philosophia, termen care se spune ca a fost ulterior cenzurat.
Consumul carnii si materialismul erau subiecte tabu in fratia pitagoreica, nu numai pentru ca inteleptul Pitagora le considera ca imorale, dar si pentru ca el simtea ca aceste obiceiuri inferioare erau veritabile obstacole in atingerea theoriei (contemplarea pura). Principiul fundamental al ordinului pitagoreic era doctrina transmigratiei sufletului. In mod similar cu hindusii, Pitagora considera ca sufletul este determinat sa treaca printr-un ciclu, se pare foarte mare, de renasteri in timpul carora el trece prin multiple forme de viata, care exista pe Terra.
In grupul celor care urmau invatatura pitagoreica se punea mare accent pe valoarea spirituala a intimitatii, a meditatiei profunde si a retragerii contemplative, toate acestea fiind asemanatoare vietii spirituale monahale.
De la bun inceput femeile erau admise cu aceleasi drepturi ca si barbatii si puteau sa isi puna in valoare inzestrarile de natura spirituala prin practica meditatiei. Aceasta era in opozitie cu atitudinea generala fata de femei, care era atunci raspandita in Grecia.
Chiar si in democratica Atena femeile erau tinute intr-un gen de izolare de tip oriental. Datorat in mare parte exemplului lui Pitagora, a devenit un obicei ca femeile sa faca parte din grupurile stiintifice si filozofice, ca egale intelectuale ale barbatilor. Mai mult decat atat, nu exista nimic „calugaresc” cu privire la atitudinea lui Pitagora fata de sexualitate.
Exact asa cum invatase in lungile sale calatorii in Orient si mai ales in India, Pitagora le recomanda femeilor si barbatilor care se simteau atrasi erotic si amoros sa practice continenta amoroasa si sa isi exprime intr-un mod intelept iubirea pe care o nutreau. Pitagora insusi a fost un exemplu in acest sens.
El a fost casatorit cu geniul in matematica Theano, o femeie deosebit de inteligenta si cu o mare inclinatie catre cunoasterea spirituala. Nu numai ca societatea pitagoreica a fost ulterior un model pentru Academia lui Platon si pentru alte grupuri filozofice mai ortodoxe, dar de asemeni ea a stimulat formarea unor societati ezoterice si mistice ca de exemplu aceea a esenienilor. Ca si pitagoreicii, esenienii isi tineau lucrurile in comun, duceau o viata contemplativa, practicau o anumita forma de numerologie si erau si ei vegetarieni.
Deoarece exprimarile lui Pitagora erau invaluite in mister, multe din invataturile sale au fost reconstituite din scrieri ale urmasilor sai. Printre discipolii sai se numara cativa dintre cei mai mari ganditori ai antichitatii. Aici pot fi inclusi Empedocle din Akragas, Porfirius, Plotin si desigur Platon, a carui filozofie este rezultata din asimilarea invataturilor lui Pitagora.
Cateva dintre cele mai „platonice” teorii ale lui Platon isi au de fapt originea in invatatura lui Pitagora. De exemplu, credinta lui Platon in reincarnare si transmigrarea sufletului sunt de fapt idei pitagoreice la origine. Aceeasi origine o are si teoria formelor. Idealurile platonice, notiunea ca lumea este o reflectare a unei lumi ideale, arhetipale, si ideea ca rationamentul matematic si logic, bazat pe adevar, ne poate permite accesul la aceasta lume ideala, superioara, provin tot de la Pitagora.
Pozitia categorica a lui Pitagora impotriva macelaririi animalelor pentru hrana a fost explicata in repetate randuri de catre el, printre consecintele pe care Pitagora le enumera ca apartinand acestui obicei nefast al oamenilor fiind si aceea ca acest fapt reprobabil conducea adeseori oamenii la razboi, in opinia lui Pitagora.
Mai mult, invataturile clasice sugereaza un motiv rational pentru cosul sau cu fasole, pe care il folosea frecvent. In antichitate grecii isi alegeau candidatii politici punandu-i sa arunce un bob de fasole mai degraba decat un buletin de vot, un buletin de vot modern fiind un bilet sau o bucata de hartie, iar hartia era pretioasa in antichitate.
Deci ceea ce de fapt Pitagora transmitea urmasilor sai era mesajul „Nu intrati in politica!”, acesta fiind unul dintre sfaturile sale practice intelepte. Intrebat de un rege grec ce fel de om era un filosof, termen pe care Pitagora l-a folosit pentru prima data pentru el insusi, Pitagora a raspuns cu o parabola, sugerand prin aceasta starea de detasare spirituala pe care o manifesta o fiinta umana inteleapta. El a spus ca exista trei tipuri de oameni care participa la Jocurile olimpice: atletii care participa in competitii pentru glorie, comerciantii care isi vand produsele si spectatorii care savureaza contemplatia. Un filosof se aseamana cu spectatorul, privind cu detasare.
Desi Pitagora obisnuia sa faca un joc cu cele doua cuvinte grecesti soma (trup) si sema (mormant), aceasta nu inseamna ca el se referea la faptul ca trupul trebuie lasat sa se degradeze inainte de moarte.
Din contra, el avea o convingere asemanatoare cu cea a yoghinilor Indiei ca trupul trebuie sa fie in mod intelept mentinut in buna stare, ca trebuie ajutat sa se dezvolte si sa fie flexibil pentru a deveni un instrument cat mai eficient pentru spirit. Un trup decrepit impiedica evolutia spirituala.
Astfel ca, intocmai inteleptilor yoghini ai Indiei, Pitagora ii indemna pe pitagoreici, barbati si femei, sa aiba un program zilnic de exercitii viguroase care includea exercitii atente de modelare a trupului asemanatoare posturilor corporale (asana) cunoscute in yoga, alergarea usoara pe distante scurte, miscarea in general si exercitiile dinamice, de genul gimnasticii sau a posturilor dinamice ce erau cunoscute de el din lungile peregrinari din India. Tocmai de aceea alaturi de matematicieni si filozofi straluciti societatea pitagoreica mai cuprindea si un numar impresionant de mare de atleti, ca de exemplu faimosul Milos din Crotona, care a explicat victoriile sale la Olimpiada mai ales datorita dietei pitagoreice ce excludea consumul de carne.
Per ansamblu societatea pitagoreica era o combinatie a unui izvor de sanatate si aceea a unui rezervor de gandire spirituala inalta. Cu accentul care se punea pe contemplatie meditativa, antrenament fizic adecvat prin posturi corporale si dieta echilibrata din care era exclus consumul de carne, disciplina promovata de Pitagora si-ar gasi usor locul alaturi de invataturile celebrilor intelepti ai Indiei.
