Sunt într-adevar structurile din piatra de la Puma Punku atât de complicate încât civilizatia Tiwanakan sa nu le fi putut executa fara un ajutor din afara? Astazi vom privi un complex antic care a fost învaluit în mister mai mult decât oricare altul de pe Pamânt: Puma Punku, un complex din piatra care face parte dintr-un ansamblu mai mare denumit Tiwanaku.
Puma Punku, care se traduce prin „Poarta de intrare a pumei”, este cunoscut, în special, datorita pietrelor sale masive si pentru precizia extraordinara cu care acestea au fost taiate si amplasate în cadrul complexului. Este unul din acele locuri în care pietrele sunt dispuse atât de precis încât o lama de cutit nu poate fi introdusa între ele. Datorita acestor caracteristici, Puma Punku este, de multe ori, citata ca pe o dovada cum ca Pamântul a fost vizitat de extraterestri, atlanti sau de catre alte persoane mitice care, probabil, se pricep mult mai bine la pietrarie decât oamenii.
Tiwanaku se afla în Bolivia, în bazinul Titicaca, la aproximativ 10 kilometri distanta de Lacul Titicaca. Bazinul Titicaca se afla la o înaltime de 3.800 m deasupra nivelului marii. O parte din el se afla în Peru iar cealalta parte este în Bolivia si chiar pe granita dintre aceste doua tari se afla Lacul Titicaca, într-o regiune întinsa a Muntilor Anzi numita Altiplano sau „câmpia înalta”, cea mai întinsa astfel de câmpie aflata în afara muntilor Himalaya. Civilizatia Tiwanaku a precedat civilizatia incasa, iar istoria lor este cunoscuta în mare masura datorita arheologilor, deoarece nu avem dovezi scrise despre ei. Cele mai vechi marturii privind existenta acestei civilizatii în bazinul Titicaca dateaza, cu aproximatie,in jurul anului 400 î.Hr., dar se considera ca civilizatia Tiwanaku s-a dezvoltat cu adevarat în jurul anilor 500 d. Hr.
La apogeul ei, 400.000 oameni traiau în si în apropiere de regiunea Tiwanaku, centrata în jurul Puma Punku si a altor localitati importante. Comertul si agricultura au înflorit. S-a practicat agricultura pe terenuri aflate la o altitudine mare si cu ajutorul unor sisteme de irigatii aflate între ele. Datorita unei perioade de zeci de ani de seceta ce a avut loc în jurul datei de 1.000 d.Hr, orasul Tiwanaku a fost abandonat iar cultura s-a pierdut în muntii din împrejurimi. Cinci secole mai târziu, pe aceste locuri s-a dezvoltat civilizatia incasa.
Datorita complexitatii si formelor regulate ale pietrelor din componenta Puma Punku, o serie de autori au sugerat ca ele nu sunt pietre ci mai degraba o forma de beton care a fost turnat în forme. Nu avem nicio marturie cum ca o astfel de tehnologie ar fi fost cunoscuta în perioada preincasa, dar aceasta nu dovedeste ca nu ar fi putut exista. Ce poate fi dovedit, si s-a dovedit destul de usor, este ca nu s-a utilizat nicio forma de beton în cadrul Puma Punku sau oriunde în alta parte în Tiwanaku. Contrar parerii unora care sustin explicatii paranormale, geologii din zilele noastre sunt în stare sa distinga roca de beton. Analizele petrografice si chimice sunt relativ simplu de efectuat si ele chiar ne-au permis sa determinam, cu precizie, locul de unde au fost extrase rocile. Blocurile mari din Puma Punku reprezinta o gresie rosie obisnuita care a fost extrasa de la aproximativ 10 kilometri distanta. Multe dintre pietrele mai mici, inclusiv cele mai ornamentale si unele dintre pietrele prelucrate sunt din magma de andezit si ele provin de la o cariera aflata pe malul lacului Titicaca, la aproximativ 90 de kilometri distanta. Este posibil ca aceste pietre mai mici sa fi fost aduse pe apa cu ajutorul barcilor din stuf si târâte apoi pe uscat pe o distanta de 10 kilometri.
Pe unele site-uri web dedicate subiectelor paranormale se indica adesea o masa a pietrelor din Puma Punku de pâna la 440 de tone. În cadrul Puma Punku se afla, într-adevar, un bloc de piatra mult mai mare decât blocurile din piatra descoperite în alte situri Tiwanaku. Acesta face parte din Plataforma Lítica sau platforma de piatra. Estimarea acceptata în prezent cu privire la masa acestei bucati de gresie rosie este de 131 de tone. Al doilea bloc de piatra ca marime are doar 85 de tone, iar restul blocurile sunt mult mai mici. Marea majoritate a materialul de constructie utilizat la Puma Punku este format din pietre relativ mici si usor de transportat, desi multe dintre cele mai renumite sunt de tip megalitic. Valoarea absurda de 440 tone în legatura cu masa blocului de piatra amintit se datoreaza unor estimari din trecut si care au fost de mult timp corectate.
Puma Punku
Noi nu pretindem ca stim cum au fost ridicate, prelucrate si amplasate blocurile de piatra din Puma Punku, dar nu sustinem ca civilizatia Tiwanaku ar fi fost incapabila de a le realiza. Pur si simplu nu cunoastem ce instrumente si ce tehnici de constructie s-au utilizat în cadrul Puma Punku. În toata lumea exista exemple de constructii din piatra, din diferite perioade de timp si care sunt la fel de impresionante. Partenonul grec, de exemplu, a fost construit cu o mie de ani înainte de Puma Punku si înca nimeni nu a invocat interventia extraterestrilor ca fiind singura explicatie pentru frumusetea deosebita si detaliile sale decorative. În aceeasi perioada de timp, cu aproximatie, persii au construit orasul Persepolis cu al sau Palat al lui Darius ale carui detalii constructive sunt comparabile cu cele din Puma Punku. Pietrarii din India au prelucrat grotele Udayagiri care au intrari megalitice, care sunt foarte asemanatoare cu cele din Puma Punku. Civilizatia Tiwanaku a realizat un lucru magnific, dar acesta nu este neaparat superior si de neexplicat în comparatie cu ceea ce s-a descoperit în întreaga lume antica. Nu este necesar sa se sustina interventia extraterestrilor pentru a explica structurile sale din piatra.
Ciudat, daca cautati pe Internet informatii despre Puma Punku, veti gasi aproape întotdeauna mentiunea ca acesta ar fi un „port”. Cel putin aceasta este informatia ce se gaseste în paginile web dedicate subiectelor paranormale si care constituie cea mai mare sursa de informatii despre Puma Punku aflata pe Internet. De fapt, Puma Punku nu este un port si nu a fost niciodata un port. Pentru oricine s-a informat în legatura cu localizarea geografica a Puma Punku sau a vizitat aceasta zona geografica, aceasta este o afirmatie destul de bizara, având în vedere ca Puma Punku s-a aflat în mijlocul unei natiuni de 400.000 de oameni ce a practicat agricultura. În Tiwanaku nu exista constructii aflate în anumite locatii de unde acestea ar fi putut servi ca un port. Puma Punku este doar una din mai multe constructii de tip platforma în trepte care au fost excavate la Tiwanaku. Celelalte sunt Akapana, Akapana Est, Kalasasaya, Putuni si Semi-Subterranean Temple. Daca le privim de sus ele sunt, pur si simplu, niste incinte patrate împrastiate în acea zona.
Nu putem presupune ca Lacul Titicaca ar fi putut vreodata ajunge la Tiwanaku. Altiplano este o vasta câmpie aflata în panta, iar punctul în care Lacul Titicaca se varsa prin intermediul râului Río Desaguadero se afla la aproximativ 30 metri sub cota zonei Tiwanaku. Aceasta situatie a existat de la ultima era glaciara. Deoarece sedimentele de pe fundul Lacului Titicaca s-au acumulat în aproximativ 25.000 de ani, acesta este unul dintre cele mai bune locuri din care se pot obtine date privind evolutia climei pe Pamânt si datorita acestei caracteristici el a fost intens studiat. Paleohidrologia Lacului Titicaca este bine cunoscuta. În prezent, apa se afla la nivelul de preaplin al lacului. Nivelul apei a fluctuat cu aproximativ 5 metri în secolul trecut. În ultimii 4.000 ani, acesta a scazut cel mai mult cu 20 de metri în timpul perioadelor de seceta. Valoarea sa cea mai ridicata, ce a fost înregistrata vreodata, s-a aflat cu aproximativ 7 metri deasupra nivelului de preaplin si s-a produs la o distanta de mai multi kilometri departare de suburbiile si fermele din Tiwanaku.
Cele mai multe dintre sursele de informatii paranormale care se refera la Puma Punku ca la un port, afirma, de asemenea, ca tarmul antic al Lacului Titicaca este înca vizibil de pe dealurile din jur, desi acesta este înclinat la un unghi ciudat. Nivelele din trecut ale Lacului Titicaca se pot observa în prezent, ele sunt destul de evidente în Death Valley, de exemplu. Dar aceasta nu are nicio importanta pentru Lacul Titicaca. Lacul s-ar fi putut varsa pe marginea câmpiei înainte de a putea ajunge la un nivel corespunzator zonei Tiwanaku si acolo nu a existat, cu siguranta, nicio activitate tectonica în acea perioada care ar fi putut sa încline colinele sau sa modifice într-un mod misterios dealurile parasite aflate la nivelul structurilor Tiwanaku.
În cele din urma, o alta caracteristica din cadrul Puma Punku se spune ca ar fi produs uimirea arheologilor: desenele sculptate aflate acolo ar reprezenta o ruda a elefantului numita Cuvieronius si un mamifer cu copite numit toxodon. Acestea au disparut din regiune acum 15.000 de ani si, în consecinta, unii cercetatori considera ca Puma Punku dateaza din acea perioada, bazându-se numai pe aceasta presupunere. Când auziti ca un elefant ar fi fost sculptat acolo, cu siguran veti fi surprinsi pentru ca este greu de crezut ca s-ar putea face vreo greseala. Cu toate acestea, atunci când te uiti la imaginea care se pretinde ca ar reprezenta un elefant, veti fi mai putin uimiti. Arta din Tiwanaku a fost foarte stilizata, la fel de mult ca cea ce provine de la mayasi sau azteci. De fapt, imaginea prezinta capetele a doi condori care privesc unul spre celalalt iar gâturile lor se intersecteaza si constituie ceea ce unii au comparat cu coltii si urechile unui elefant. Imaginea toxodonului este cunoscuta doar din cadrul unor schite executate dupa o sculptura descoperita în anul 1934 si, deci, este un desen ce prezinta dovezi indirecte ale unei interpretari artistice asupra unui subiect necunoscut.
In concluzie, nu stim daca acest sit a fost opera unor mesteri sau il putem atribui unor forte venite de pe alte planete. Acest lucru reprezinta nu doar adevarul, dar el arata, de asemenea, concluziile stabilite de stiinta pana in acest moment si dovedeste contributia minunata pe care a adus-o civilizatia Tiwanaku pentru umanitate.