In luna mai 2015, subiectul cel mai fierbinte în ufologie a fost cel despre doua diapozitive color care au fost expuse în cadrul unei manifestari de mare anvergura, în Mexico City, pe 5 mai, în prezenta a numerosi ufologi de renume. Diapozitivele arata „un organism neobisnuit într-o cutie de sticla”. Creatura are un corp mic, subtire si un cap mare, deci s-a zis ca ar putea sa fie un extraterestru… Expertii au stabilit ca filmul Kodachrome a fost expus în 1947, deci s-a dedus ca poate reprezinta un omulet din OZN-ul prabusit în acel an la Roswell, în statul New Mexico.
Custodele actual al imaginilor este Adam Dew, fost jurnalist de sport. El afirma ca piesele au fost gasite în 1998, în Sedona, Arizona, în podul unei case care urma sa fie refacuta, într-o cutie care continea 400 de slide-uri vechi. Cutia se pare ca apartinuse fostului proprietar, geologul petrolist Bernerd Ray si sotiei sale Hilda Blair Ray, fost avocat si pilot amator. Cuplul a calatorit foarte mult si fotografiile lor includ imagini de celebritati, cum ar fi Bing Crosby, Clark Gable si generalul Eisenhower, la evenimente publice, la sfârsitul anilor 1940. Bernerd a fost si un presedinte al Societatii de Arheologie din Texas-ul de vest si, în aceasta calitate, putea sa fi vizitat New Mexico în 1947. Diapozitivele au intrat în atentia ufologilor si a expertilor în septembrie 2013, iar de atunci au dat nastere la numeroase discutii.
Creatura, judecând dupa imaginile de rezolutie scazuta care au circulat înainte de 5 mai, pare a fi între 36-40 cm în lungime si are capul mult mai mare decât s-ar potrivi trunchiului. Mai erau si „unele caracteristici neobisnuite”. Scepticii au subliniat ca acestea ar putea apartine, la fel de bine, unui copil cu hidrocefalie sau unei mumii dintre cele aflate în muzeele din America de Nord si Europa.
Noi investigatii ale cazului Roswell
Ufologul Stanton Friedman, unul dintre principalii investigatori ai cazului Roswell, invitat la prezentarea imaginilor, a declarat ca va urmari spectacolul de la o distanta de siguranta, pentru ca „nu vreau sa se interpreteze ca aduc un plus de legitimitate prin prezenta mea în Mexico City”. Robert Hastings a mers mai departe, spunând ca povestea cu diapozitivele este „susceptibila sa devina unul dintre cei mai jenanti pasi gresiti, de-a lungul unui efort, lung de sapte decenii, depus de ufologi pentru a aduna si publica date care indica realitatea fenomenului OZN si natura probabil extraterestra a acestuia”. S-a mai remarcat si faptul ca pe 5 mai 2015 sunt exact 20 de ani de la lansarea, la Londra, a filmului, contrafacut, cu „autopsia unui extraterestru”.
Dupa prezentare, deci începând din 6 mai, s-au dezlantuit comentariile. E drept, doar între ufologi sau persoane apropiate acestora. Media importanta abia daca a mentionat evenimentul. Una dintre primele reactii au venit din partea lui John Greenewald, de la organizatia The Black Vault, dedicata dezvaluirii, cu seriozitate, a secretelor de tot felul. El ia în considerare faptul ca expertii de la Kodak au confirmat ca într-adevar diapozitivele datau de la sfârsitul anilor 1940 si nu au fost modificate. Dar dovedeste asta ceva? La dispozitia participantilor a fost pusa doar una dintre fotografii, cu o rezolutie nesatisfacatoare. Fotografia prezinta o creatura într-o cutie de sticla. La prima vedere, ambianta pare mai degraba cea a unui muzeu, nu a unei incinte menita sa gazduiasca secrete.
Dincolo de cutie se zaresc obiecte pe care le poti gasi într-un muzeu, dar si o persoana îmbracata ca orice vizitator. Capul creaturii poate sa fie al unui pui de gorila sau de maimuta. Alaturi de trup se vede un fel de card, ca cele care însotesc orice exponat de muzeu. Prin ajustarea contrastului si a luminozitatii, se putea deslusi pe card ceva ce pare a fi un text, dar acesta era complet ilizibil la rezolutia disponibila. Unii au pretins chiar ca nu ar fi un card ci doar reflectarea unei lumini aflata deasupra capului. Aceasta ipoteza poate fi însa înlaturata usor.

Greenewald, laolalta cu publicatia The Mirror, critica si lacomia organizatorilor. Accesul pe internet la eveniment costase 20 de dolari, iar legatura nu a fost totdeauna de calitate. Adam Dew a refuzat interviuri cu reviste care au dorit sa prezinte povestea, pe motiv ca acestea „nu ofereau nicio compensatie”. În plus, imaginile de înalta rezolutie ale presupusului extraterestru urmau sa fie vândute de abia de acum încolo, prin compania Media Dew, alaturi de un documentar despre descoperirea diapozitivelor. Si Nick Pope, cercetatorul care condusese biroul pentru anchete OZN la Ministerul britanic al Apararii, a declarat pentru Mirror Online ca a fost dezamagit. Creatura din imagine putea fi, prea bine, „un model, sau putea fi, pur si simplu, o imagine falsa, aranjata sa arate ca un diapozitiv din anii patruzeci”, a spus el. Altii, folosind browsere si retele de socializare, au gasit rapid pe net „organisme” aproape identice, cât se poate de pamântene, întarind ipoteza ca avem de-a face cu un artefact de muzeu. Peste doua zile, Greenewald revenea cu comentarii suplimentare. Notând ca istoria omenirii este plina de relicve si artefacte care arata aproape identic cu „extraterestrul” din „Cinco de Mayo”, el cerea ca cei ce au promovat diapozitivele sa vina cu argumente suplimentare, credibile, daca voiau sa mai salveze ceva din ceea ce sustin.
Richard Dolan a fost singurul ufolog implicat care a dat o declaratie, spunând ca nu este convins ca pe poze este un extraterestru, dar ca ar merita sa se mai faca investigatii suplimentare. Dolan asistase personal la prezentare, timp de peste cinci ore, a vazut din prima mâna fotografiile, „marturiile” si „dovezile” prezentate, întâlnindu-se si vorbind cu „oamenii de stiinta” implicati. Daca nici el nu era convins, cei de pe margine se întrebau în mod serios daca dovada decisiva chiar exista.
Dupa obtinerea unei versiuni de înalta rezolutie a fotografiei prezentata mai sus, câtiva specialisti au efectuat pe ea un proces de „curatare”, stabilind ca textul de pe cardul explicativ putea fi decodat, e drept, doar cu un software sofisticat si de un informatician calificat. Rezultatul? Pe card scria: „corpul mumificat al unui baiat de doi ani”.
Pe 12 mai, Tom Carey, unul dintre promotorii diapozitivelor, a dat o declaratie în numele grupului care a organizat evenimentul din Mexico City. În esenta, el sustinea ca textul pretins descifrat de pe pancarta alaturata creaturii, a fost falsificat. Adauga ca înca de acum trei ani, când el si Don Schmitt au devenit constienti de existenta diapozitivelor, si-au propus patru obiective: (1) sa autentifice vârsta si integritatea diapozitivelor, (2) sa obtina avizul profesional, antropologic si medico-legal, cu privire la corpul reprezentat pe diapozitive, (3) sa afle cât de mult posibil despre Bernerd si Hilda Blair Ray, proprietarii demult decedati ai diapozitivelor si (4) sa „citeasca” textul de pe pancarta situata lânga corp. Diapozitivele au fost prezentate unui istoric Kodak, expert în privinta Kodachrome. Folosind mai multi parametri de interogare, acesta a stabilit ca diapozitivele dateaza din perioada 1947-1949 (fabricarea si expunerea).
Extraterestru de pe Terra?
Cei mai multi antropologi americani contactati nici nu au vrut sa se uite la diapozitive când au aflat ca acestea ar avea legatura cu OZN-urile. Cei care au acceptat, au facut-o „off the record”. Ei au ajuns la concluzia ca trupul de pe slide-uri nu era al unei mumii, dar putea fi cel al unui copil deformat congenital. Antropologi canadieni si mexicani, ca si experti în anatomie criminalistica, au facut declaratii înregistrate la evenimentul din Mexico City. Ei au spus ca organismul de pe slide-uri nu era un mamifer, nu era un primat si nu era un om. Unul dintre ei, Richard Doble, dupa o examinare detaliata morfologica, a tras chiar concluzia ca fiinta de pe slide-uri nu a evoluat pe Pamânt.
S-a mai aflat ca Bernerd Ray lucrase în estul statului New Mexico si familia sa era prietena cu cea a presedintelui Dwight D. Eisenhower. În privinta pancartei, Dr. David Rudiak si Dr. Donald Burleson, specialisti în domeniu, au spus ca textul nu poate fi citit. La fel au raspuns unitatea de interpretare foto de la Pentagon în Washington, DC, ca si o companie din New York care solicita anonimatul, dar si cei de la Adobe, Inc.
Evident, acum toata lumea se întreba cum de în atâtia ani de cercetare nu s-a putut obtine ceea ce acum s-a facut în doar câteva zile? Între timp, au aparut dovezi puternice pentru a sustine ca „extraterestrul” ar fi apartinut muzeului Mesa Verde din Arizona. Potrivit unei publicatii din 1939, aici, la National Park, a fost donata mumia, într-o stare excelenta de conservare, a unui baiat de doi ani, mumie gasita în 1894 printre niste ruine. Modul de expunere si scrierea pe pancarda, asa cum se vedea pe diapozitive, era exact cea tipica acestui muzeu. Corespundeau pâna si textilele în care era învelit corpul.
Pe 14 mai, Don Schmitt, unul dintre organizatori, solicita într-un comunicat ca prietenii si colegii sa-i accepte scuzele sale sincere pentru participarea sa la acest caz, apreciind ca imaginile reprezinta o mumie si afirmând ca a actionat cu buna credinta.
Si totusi, au mai ramas si alte voci. Dr. Jose Zilch, seful Departamentului de Medicina Legala al marinei si angajat la Directia Nationala de Informatii, petrecuse doua-trei luni analizând fotografia. El continua sa sustina ca fiinta din imagini nu are glande mamare, nu are par, cotul si genunchii sunt foarte diferiti de ai unui om, antebratul are doar un singur os, nu exista un os pelvian etc. Si dimensiunile oaselor bratelor si ale picioarelor sunt foarte diferite de cele umane. Expertul se arata gata sa argumenteze oricarui doritor aceste afirmatii.
Între timp, circula o fotografie cu o mumie antica, gasita în 2012, în Egipt, care poseda trasaturi clare extraterestre… Daca o vedeti, sa stiti ca e o frumoasa lucrare photoshop…
Revista Magazin