Templul Cerului din Beijing
Adevarat simbol pentru capitala tarii, Templul Cerului constituie, alaturi de Marele Zid, de armata de lut si de Palatul Interzis, una dintre cele mai stralucite dovezi ale puterii Chinei imperiale. Alcatuit dintr-un grup de constructii, excelent pastrate pâna in zilele noastre, Templul era locul celui mai mare altar pentru sacrificii religioase din tara. Era vizitat de imparatii din dinastiile Ming si Quing pentru ceremonii anuale de rugaciuni adresate Cerului pentru recolte bogate. Este considerat un templu taoist cu toate ca venerarea Cerului, mai ales de catre imparat, dateaza dinaintea taoismului.
A fost construit pe vremea imparatului Yongle, intre 1406-1420 si a fost extins in secolul al XVI-lea de imparatul Jiajing. A fost renovat in secolul al XVIII-lea sub imparatul Quianlong si intre 2005-2007 cu ocazia pregatirilor pentru Jocurile Olimpice de vara, din anul 2008. Din 1998 a fost inregistrat in patrimoniul mondial UNESCO.
Parcul Templului Cerului are o suprafata de patru ori mai mare decât cea a Orasului Interzis si locasul este inconjurat de un zid de caramida. Acesta are o forma patrata in partea sudica, simbolizând pamântul si rotunjita in partea nordica reprezentând cerul, potrivit conceptiei din China antica, dupa care Cerul este rotund si Pamântul, patrat.
Ansamblul este compus din templul exterior si templul interior si principalele constructii aflate la extremitatile axei sud-nord sunt: Terasa Rotunda, Zidul Ecoului si Palatul de Rugaciuni. Terasa Rotunda era o platforma de piatra pe trei niveluri, fiecare fiind inconjurat cu o balustrada de marmura alba si constituia centrul destinat ceremoniilor.
Acestea se desfasurau de obicei in fiecare an in ziua solstitiului de iarna. Imparatul venea inca din zorii zilei sa prezideze sarbatoarea. Se aprindeau in fata terasei lampioane rosii cu lumânari lungi iar in partea opusa erau aranjate vasele cu ofrande. In ritmul de tobe si gonguri totul era invaluit in fum de tamâie, creându-se o atmosfera incarcata de sacralitate.
Zidul Ecoului, aflat mai la nord de Terasa Rotunda, se bucura de o faima bine meritata. Daca vorbesti in dreptul sau, vocea ta se poate auzi clar, tot la zid, la o distanta de 30-40 de metri. Are o forma rotunda si inconjoara un mic palat adapostind tot felul de obiecte sfinte.
Palatul de Rugaciune este ridicat pe o platforma de piatra rotunda pe trei niveluri, ca si constructia rotunda. Templul este construit din lemn, montat fara niciun cui si rolul sau este legat de cultura agricola. Aici in fiecare vara veneau din nou imparatii inaltând rugaciuni pentru agricultura bogata. Constructia prezinta o serie de simboluri. Astfel cele patru coloane de sustinere a cladirii reprezinta cele patru anotimpuri ale anului, cele 12 coloane care sustin primul acoperis simbolizeaza cei 12 timpi in care chinezii imparteau ziua si cele 12 coloane din etajul mijlociu sunt cele 12 luni ale anului. Totalul de 24 de coloane reprezinta cele 24 de sarbatori traditionale agricole.
De mare efect si de asemenea plina de simboluri este folosirea culorilor. De obicei constructiile imperiale foloseau culoarea galbena, reprezentând puterea. Arhitectii templului au folosit culoarea albastra, culoarea cerului. De fapt consemnarile vremii arata ca ritualurile erau tinute numai când era cer senin, pentru ca rugaciunile sa ajunga unde trebuie.
In incinta templului mai exista o casa pentru orchestra, destinata instrumentistilor si dansatorilor si o alta pentru cresterea animalelor care urmau sa fie sacrificate. Initial templul avea o singura poarta principala, dar, dupa transformarea parcului in gradina publica au fost pozitionate si altele pe celelalte laturi. Parcul superb este animat de o multime care se bucura ascultând muzica, dansând sau practicând tot felul de jocuri iar sirurile de chiparosi te imbie la o odihna placuta oferindu-ti umbra si racoare.
Revista Magazin
