Exoplaneta telurica GJ 1132b, considerata „geamana” planetei Venus, a fost descoperita recent de astronomii americani de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), informeaza bbc.com.
Exoplaneta respectiva, denumita GJ 1132b, este asemanatoare cu Venus prin prisma marimii sale si orbiteaza în jurul unei stele care se afla la aproximativ 39 de ani-lumina de Terra.
Datorita acestei apropieri, atmosfera sa va putea fi examinata în detaliu de urmatoarea generatie de telescoape spatiale, aflate în prezent în etapa de dezvoltare.
Pâna acum, doar atmosferele exoplanetelor de mari dimensiuni au putut fi studiate cu tehnologia actuala.
Oamenii de stiinta vor putea sa studieze si atmosferele unor exoplanete mai mici, în cautarea unor forme de viata în afara Sistemului Solar.
Întrucât GJ 1132b se afla la o distanta de 39 de ani-lumina (370 de trilioane de kilometri), este putin probabil ca oamenii din generatia actuala sa viziteze aceasta planeta cu o nava spatiala. În schimb, cercetatorii vor putea sa identifice moleculele din atmosfera ei si, astfel, sa determine fenomenele care se produc la nivelul scoartei.
GJ 1132b nu ocupa o pozitie prea buna în indexul planetelor potential locuibile. Planeta orbiteaza atât de aproape în jurul stelei sale (un an pe aceasta planeta dureaza doar 1,6 zile terestre) încât este „un cuptor prajit”, potrivit unui cercetator din echipa care a participat la acest studiu.
Din acest motiv, orice forma de apa s-ar evapora, dar atmosfera planetei ar putea contine o cantitate mare de apa. De aceea, GJ 11322b este mai degraba o „geamana” a planetei Venus decât a Terrei – desi Venus primeste de la Soare doar a 15-a parte din caldura pe care GJ 1132b o primeste de la steaua ei. Venus este o planeta fierbinte, dar nu la fel de fierbinte ca GJ 1132b.
Cu toate acestea, chiar daca sansele ca exoplaneta sa întretina viata sunt infime, astronomii sunt de parere ca GJ 1132b este utila pentru viitoarele observatii si pentru testarea unor noi dispozitive si tehnologii de monitorizare.
Studierea atmosferei unei exoplanete nu este însa o sarcina usoara.
Acest lucru se realizeaza prin analizarea luminii furnizate de o stea în momentul trecerii prin fata ei a unei planete – asa cum se vede aceasta trecere de pe Terra.
Moleculele din atmosfera exoplanetei îsi lasa amprenta chimica asupra acelei lumini care ajunge pe Terra.
Din pacate, cele mai multe planete cunoscute pentru moment sunt atât de îndepartate, încât detaliile despre atmosferele lor sunt imposibil de descifrat cu telescoapele actuale.
În plus, stelele însotitoare sunt adeseori atât de mari si stralucitoare încât stralucirea lor estompeaza aproape complet acele delicate amprente chimice ale exoplanetelor.
Ca urmare, doar exoplanetele mari – echivalente ca marime cu Neptun sau chiar mai mari – au oferit astronomilor informatii despre atmosferele lor.
Totusi, acele exoplanete gazoase uriase nu sunt la fel de interesante ca micile planete telurice, întrucât cele din urma prezinta mult mai multe sanse de a avea în atmosferele lor gaze favorabile vietii.
Observarea exoplanetei GJ 1132b a putut fi posibila deoarece steaua ei este o pitica rosie.
Astfel de stele sunt mai mici si mai reci decât Soarele. Ele sunt, de asemenea, considerabil mai întunecate, iar acest detaliu compenseaza, partial, problema cauzata de stralucirea intensa a stelelor care acopera amprentele chimice ale atmosferelor unor exoplanete.
În plus, stelele din categoria piticelor rosii sunt de 10 ori mai numeroase în galaxie decât Soarele.
Asadar, în termeni numerici, planetele din jurul lor sunt candidate perfecte pentru studii ulterioare.
„Vestea cea mai interesanta consta în aceea ca este probabil adevarat faptul ca cele mai apropiate planete potential locuibile orbiteaza în jurul unor pitice rosii”, a declarat cercetatorul Zachory Berta-Thompson, membru al echipei care a descoperit exoplaneta GJ 1132b.
„Si, daca vrem sa studiem atmosfera unei astfel de planete, va fi probabil mult mai usor sa facem asta daca planeta orbiteaza o stea mai mica, mai rece, precum pitica rosie în jurul careia orbiteaza GJ 1132b”, a adaugat acelasi savant, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), din Statele Unite ale Americii.
Telescoapele care vor putea sa efectueze aceste analize vor intra în curând în functiune.
Aceste super-observatoare de pe Terra, echipate cu antene ce au diametre de peste 40 de metri, vor începe sa functioneze în urmatorul deceniu.
Înainte de acel moment, succesorul telescopului spatial Hubble va deveni si el operational.
Telescopul statial James Webb va fi lansat în 2018. Misiunea lui va consta în studierea atmosferelor unor planete precum GJ 1132b.
Studiul cercetatorilor de la MIT a fost publicat în revista Nature.
Sursa: Mediafax