Sasii, germanii care au intemeiat primele orase ale Transilvaniei

Sasii au reusit, în câteva sute de ani, sa civilizeze o buna parte din Transilvania medievala.

Germani la origine, acestia, asa cum arata marturiile medievale, erau mestesugari si negustori priceputi, care au reprezentat o adevarata binefacere economica si culturala pentru regiunile în care s-au stabilit.

Începând cu secolul al XII-lea, în Transilvania, cucerita anterior de capeteniile ungurilor si, mai apoi, înglobata în regatul maghiar fondat dupa model germanic la începutul veacului al XI-lea, au început sa soseasca un amalgam de emigranti de neam germanic. Desi numiti în majoritatea cronicilor saxoni, acestia erau de diferite neamuri si ramuri germanice.

Unii dintre ei s-au asezat pe arcul carpatic în zona de sud-est, în timp ce altii au preferat zona de nord-est a Transilvaniei.

Noii colonisti nemti, adusi se pare prima data de regele ungur Geza al II-lea (1141-1162), trebuiau sa pazeasca trecatorile Carpatilor de neamurile invadatoare, sa colonizeze în numele regatului maghiar si sa civilizeze regiunile rurale locuite în special de valahi, slavi si neamuri turanice.

Epopeea germanilor din Transilvania, numiti sasi, a fost consemnata de numeroase izvoare istorice de-a lungul Evului Mediu. Cei care i-au cunoscut au ramas impresionati de harnicia si de priceperea lor. Totodata, sasii sunt printre cei care au contribuit decisiv la civilizarea Transilvaniei pe arcul carpatic, asa cum reiese si din cronicile timpului.

Cine sunt sasii

Asa cum arata o serie de specialisti în istoria Transilvaniei, denumirea de sasi sau saxoni, cum erau numiti în majoritatea izvoarelor scrise occidentale, nu reprezinta si denumirea unui grup etnic, ci mai degraba beneficiarii unui anumit tip de privilegii. ”Prin acest termen erau numiti în Ungaria medievala detinatorii unor privilegii de care se bucurasera initial minerii din Saxonia, privilegii pe care acestia le-au obtinut atât în Ardeal si în Szepesség (Spiš, în Slovacia), cât si în Bosnia sau Serbia, datorita faptului ca erau specialisti rari si necesari pentru exploatarea zacamintelor. Ca atare, numele de „saxon” este expresia unui statut juridic si nu un nume etnic”, scrie istoricul si profesorul Octavian Tatar în ”Sasii ardeleni si identitatea lor”.

Se presupune, însa, ca toti faceau parte din ramuri germanice. Majoritatea erau flamanzi, valoni, saxoni, turingi, bavarezi si din regiunea Moselle. Prima stire despre colonizarea tinuturilor transilvanene cu saxoni sau sasi dateaza din anul 1103, atunci când Anselm de Braz cedeaza teritoriile sale din zona muntilor Ardeni unei abatii, pentru ca urma sa plece în Ungaria împreuna cu fiii sai, ca si colonisti.

Oficial, însa, colonizarea începe în timpul regelui Geza al II-lea, asa cum reiese si din Diploma Andreanum, prin care sunt oferite privilegii sasilor. „Au fost chemati de prea-evlaviosul rege Geza, bunicul nostru”, preciza în textul acesteia regele maghiar Andrei al II-lea. Valuri de emigranti germanici au continuat sa apara pâna în secolul al XIV-lea.

Exista si o legenda referitoare la sosirea sasilor.

Legenda spune ca în secolul al XIII-lea, în orasul Hamelin, a fost o invazie de rozatoare. Singurul care a scapat orasul a fost un tânar care, cu ajutorul unui fluier fermecat, a scos toti sobolanii din oras. Oamenii au uitat sa-l rasplateasca si, în felul acesta, omul cu fluierul s-a razbunat, luând pe ritmurile melodiei sale toti copiii din oras si ducându-i în Transilvania.

Dincolo de legenda, originea sasilor este discutata si de cronicari. „Sasii îsi trag originea din Saxonia. Sunt numiti, dupa cele sapte cetati pe care le locuiesc, «Siebenbürgeri», în limba materna”, scria Papa Pius al II-lea, la sfârsitul secolului al XV-lea.

Alt cronicar, Nicolaus Olahus, spune, la fel, ca au fost adusi din Germania, dar nu de Geza, ci de Carol cel Mare, o ipoteza fantezista pentru cei mai multi specialisti.

”Sunt foarte harnici si muncitori” 

Acesti germani au colonizat înca de la începuturi zona Târnavelor, a Bistritei si zona de sud-est a arcului carpatic cu marile centre de la Sibiu si Brasov. Asa cum o arata cronicarii, cel putin în secolele XIII – XVI, sasii au fost cu adevarat un factor civilizator.

Calatorii si eruditii vremii, cei care i-au cunoscut, nu au decât cuvinte de lauda la adresa nemtilor care au facut sapte orase importante în zona Transilvaniei.

”Sunt foarte harnici, muncitori, cu foarte mare aplecare la cârmuirea oraselor, la negot si la toate artele mestesugaresti. Sunt mai atenti si dornici sa-si sporeasca zestrea casei si alte scule decât oricare alt neam din aceasta provincie si, nerâvnind deloc la al altuia, se multumesc cu al lor”, spunea Anton Verancsics, cronicar din secolul al XVI-lea, care a trait la Alba Iulia o perioada.

Totodata, calatorii straini arata ca sasii se pricep cel mai bine la negot si mestesuguri în marile lor centre urbane Sibiu, Brasov sau Bistrita. Iubesc agricultura, mai spun acestia, dar aceasta ocupatie prefera sa o faca în colaborare cu românii, mai priceputi la plugarit.

”Nu se gaseste printre ei niciun sarac, ci toti sunt negustori sau meseriasi priceputi, le place mult agricultura, totusi îsi lucreaza pamânturile cu românii si-i platesc pe acestia si pentru paza ogoarelor lor”, scria italianul Giovan Andrea Gromo.

De altfel, dupa cum se vede si din istoria Principatelor Române si din actele de cancelarie ale voievozilor, cel putin Brasovul era un centru mestesugaresc de o importanta vitala pentru regiunile învecinate.

”Nu este nicio parte a Transilvaniei mai frumoasa”

Sasii au primit numeroase privilegii economice de la regii maghiari, în mare parte pentru priceperea lor în negutatorie si mestesugarit, dar si pentru rolul pe care-l avea în zona, acela de factor civilizator, dar si de element al stapânirii maghiare.

Cu toate acestea, sasii erau autonomi. Odata cu potolirea migratiei sasilor, cele sapte cetati principale ale acestora au format o natiune. Mai precis, în 1486, la initiativa lui Matei Corvin, s-a format regiunea autonoma saseasca ce purta numele de ”Universitatea Sasilor”. Era un organism politic ce viza întreaga regiune locuita de sasi si care îngloba cele sapte scaune sasesti ale Sibiului, Seica, Mediasul si districtele Brasov si Bistrita.  

Totodata, din 1437, odata cu Unio Trium Natiorum, nobilimea maghiara a Transilvaniei, sasii si secuii formau cele trei natiuni privilegiate si cu drepturi.

Românii, desi majoritari, au împartasit soarta minoritatilor, precum evreii sau grecii, si au fost exclusi. Privilegiile întarite în mod repetat de regii maghiari, printre care regele Andrei al II-lea, în secolul al XIII-lea, care da ”Bula de Aur a sasilor”, si Matei Corvin, dar si priceperea si harnicia acestora au transformat zona în care locuiau acestia într-un adevarat corn al abundentei si o zona extrem de civilizata.

”Nu este nici o parte a Transilvaniei mai frumoasa si mai roditoare decât cea pe care locuiesc sasii”, scria cronicarul Verancsics.

Pierre Lescalopier, un calator francez de la sfârsitul secolului al XVI-lea, a ramas uimit de frumusetea Brasovului, de exemplu. ”Credeam ca sosisem la Mantova, atât este de frumos orasul, cu case pe dinafara toate vopsite în ulei, cu biserici frumoase, ziduri bune, pardoseala frumoasa, populatie civilizata si îndatoritoare”, scria acesta.

Totodata, singurul defect gasit sasilor de calatori era ca nu erau foarte buni la razboi. Cel putin nu în câmp deschis. La apararea cetatilor, erau, însa, bine rânduiti si foarte viteji.

Surse: Transilvania; nobili-si-artizani-o-istorie-nestiuta-a-sasilor-din-transilvania; istoria-ascunsa-a-oraselor-multiculturale-din-transilvania