Martori credibili si martori mincinosi in privinta fenomenului OZN

In aprilie 2015, publicistul Lee Speigel publica la Huffington Press un articol despre OZN-uri observate in cursul razboiului din Vietnam (1955-1975), bazandu-se si pe marturiile unui fost ofiter de informatii Air Force, capitanul George Filer, devenit intre timp un cunoscut ufolog. Publicul rareori aude despre interactiunile dintre personalul militar si aeronavele inexplicabile – mai ales in timp de razboi. Dar, pe masura ce timpul trece, observatiile OZN, blocate de birocratie, incep sa vada lumina zilei. Armata a fost tot timpul interesata de OZN-uri – spune Filer – „deoarece acestea aveau capacitati mult peste tot ceea ce am avut noi, si voiam sa aflam care era tehnologia pe care o foloseau si – sincer – cui ii apartineau”.

 O intalnire apropiata, in 1968, a implicat echipajul unui vas de patrulare american; militarii au raportat ca sunt urmariti de doua nave circulare luminoase, in zona demilitarizata care separa Vietnamul de Nord de cel de Sud. Echipajul aflat la bordul unui al doilea vas de patrulare a raportat mai tarziu ca au vazut OZN-uri deasupra primului vas si un flash de lumina, urmat de o explozie care a distrus nava.

 Filer, in perioada in care a fost in Vietnam, a avut o autorizare TOP SECRET si a dat informari zilnice generalului George S. Brown, comandant adjunct pentru operatiile aeriene din Vietnam. Uneori, in aceste informari, apareau si incidente OZN. Filer a descris un raport tipic pe care l-ar fi primit si pe care l-ar fi inclus in informarile sale catre Brown: Esti intr-un avion care zboara cu aproximativ 800 de kilometri pe ora; apare langa tine un OZN, se roteste de cateva ori in jurul aeronavei, dupa care pleaca cu o viteza de trei ori mai mare decat a celor mai rapide avioane pe care le avem in Air Force. Unele rapoarte spuneau chiar ca in aeronavele neidentificate au vazut piloti.

Extraterestri sau elicoptere inamice?

 Filer a completat: „As fi spus acest lucru in mod neoficial. Oamenii iti relateaza o multime de lucruri pe care nu le dau in scris, sau nu-si semneaza numele. In domeniul acesta al OZN-urilor, daca erai prea interesat, iti puteai ruina cariera. Asa a fost intotdeauna si acest lucru este adevarat si astazi, chiar si cu pilotii de pe liniile comerciale. Am auzit, de asemenea, de la oameni care au luptat in Afganistan, ca au vazut OZN-uri; iar presa iraniana contine, destul de regulat, rapoarte OZN”.

 In 1973, la cinci ani dupa incidentul cu vasele de patrulare, in timpul unei conferinte de presa, generalul George Brown – acum sef al Statului Major al US Air Force – a fost intrebat despre pozitia fortelor aeriene fata de OZN-uri. El a declarat: „Nu stiu daca aceasta poveste a fost vreodata spusa sau nu. Ele nu s-au numit OZN-uri, dar le spuneam elicoptere inamice. Si numai pe timp de noapte si au fost observate numai in anumite locuri. Ele au fost vazute in jurul zonei demilitarizate, la inceputul verii anului 1968. Si acest lucru a dus la o mica lupta. In cursul acesteia, a fost lovit un distrugator australian si nu am gasit niciun inamic; atunci cand au fost toate rezolvate, am descoperit ca eram doar noi. S-a tras mult si nu era niciun dusman implicat acolo, dar noi am reactionat intotdeauna. Acelasi lucru s-a mai intamplat si in 1969, totdeauna dupa lasarea intunericului, in zona muntoasa Pleiku”.

 Cele de mai sus sunt informatii provenind din surse cat de cat demne de incredere. Dar ufologia colcaie si de „dezvaluirea” unor date senzationale si tenebroase, puse in circulatie de niste denuntatori” (whistleblowers) dubiosi. Nick Pope a scris, in vara anului 2015 un articol menit sa contureze portretul acestora, articol din care rezumam mai jos cateva idei.

 Sunt denuntatori care vor spune ca au lucrat pe o nava extraterestra in Aria 51, altul a fost implicat intr-un schimb de focuri cu extraterestrii, sau a salvat un nepamantean si a fost capabil sa-l trimita inapoi acasa. Mai sunt si cei care au mers la un schimb de experienta pe o planeta extraterestra. Apoi, exista si interviurile date intr-o camera de hotel, cu spatele la lumina, astfel incat sa-si ascunda identitatea. Si sa nu-l uitam pe denuntatorul care a fost asasinat de catre guvern… Ufologia este deci plina de denuntatori, nu-i asa? Gresit – spune Pope – ufologia este plina doar de falsi denuntatori.

 La prima vedere, unii ar putea spune ca e o judecata prea aspra. Ne putem gandi la scurgerile de documente OZN guvernamentale, scurgeri care au ajuns la marele public, in parte prin filme documentare sau prin conferinte OZN, in care au aparut unii dintre acesti „denuntatori”. Cu siguranta – spun multi – o buna parte din ceea ce stim despre OZN-uri vine de la diversi denuntatori curajosi, care au luat decizia de a incalca juramintele lor de a mentine secretul, considerand ca au o responsabilitate morala mai mare fata de adevar. Aceasta suna frumos in teorie – spune Pope – dar adevarul este oarecum diferit, ceea ce este usor de demonstrat cu un pic de gandire critica.

 Sa ne intreabam ce se intampla, in afara domeniului ufologiei, atunci cand oamenii dezvaluie informatii clasificate extrem de sensibile. Nu e vorba de tradatorii care transmit informatii clasificate unei puteri straine, ci de oamenii care au facut publice astfel de informatii, invocand dreptul publicului de a cunoaste.

 Unele nume sunt binecunoscute: fostul angajat CIA Edward Snowden si specialistul in informatii militare din armata SUA Bradley Manning sunt doua exemple. In Marea Britanie, exista cazurile fostului ofiter MI5 David Shayler si al fostului angajat al MI6 Richard Tomlinson. Mai sunt si altii. Ce a facut guvernul in toate aceste cazuri? I-a urmarit pe cei implicati, in mod proactiv, agresiv si necrutator, folosind toate resursele disponibile. Nu a incercat sa-i omoare, dar a folosit impotriva lor intreaga putere a sistemului de justitie penala (politie, procurori, instante etc.) de care era capabil. Asta este ceea ce se intampla, in viata reala, cu oamenii care dezvaluie informatii clasificate. Ne putem deci intreba de ce nu se intampla acelasi lucru si cu „denuntatorii” din sfera ufologiei? De ce ar lasa guvernul in pace astfel de oameni?

 Raspunsul este evident. Asa-numitii denuntatori din zona ufologiei nu dezvaluie de fapt informatiile clasificate. Ei inventeaza povesti. Daca oricare dintre aceste persoane ar fi prezentat informatii cu adevarat clasificate ea ar fi fost arestata intr-o clipa. Pope spune ca stie asta nu din cauza timpului petrecut cu proiectului OZN al Ministerului Apararii al Marii Britanii, ci din cauza unui loc de munca pe care l-a avut mai inainte, in cadrul Directiei de Securitate a Apararii, unde a avut tangenta cu cazuri care intrau sub incidenta Legii Secretelor Oficiale. Acest fapt, combinat cu cei 21 de ani petrecuti intr-un minister in care secretul informatiilor este la ordinea zilei, l-au invatat o multime de lucruri despre realitatea modului in care sunt tratate acuzatiile de incalcare a securitatii.

 In plus, chiar daca „denuntatorul” ar da publicitatii documente reale, nu este deloc sigur ca el aduce mai multa lumina in respectivul domeniu. Astfel de judecati nu le poate face, in mod corect, decat proprietarul informatiilor – de obicei expertul pe subiect. Este un semn de aroganta si de ignoranta cand altcineva, vazand niste documente, decide sa le faca publice fara sa stie povestea completa.

Informatii secrete ascunse publicului

 Oameni ca Edward Ruppelt, Dr. J. Allen Hynek, Dr. John Alexander, Charles Halt, John Burroughs, Jim Penniston, Pope insusi, dar si alt personal verificabil, guvernamental si militar, care au vorbit despre OZN-uri nu sunt denuntatori. Martori cum ar fi Halt, Penniston, Burroughs, militari implicati in faimosul caz din padurea Rendlesham, in 1980, au descris pur si simplu ceea ce au vazut si experimentat, cu exceptia acelor detalii despre care cineva le-a cerut in mod expres sa nu vorbeasca, pentru a nu dezvalui informatii clasificate. Pope a colaborat cu acestia la scrierea cartii „Encounter in Rendlesham Forest”. Apoi manuscrisul a fost prezentat Ministerelor Apararii, al Regatului Unit si al SUA, pentru ca tratau cu totii cu seriozitate juramintele de pastrare a secretului. Cand Charles Halt a fost intrebat cu privire la aspectele nucleare, el a refuzat sa comenteze; el nici nu a confirmat nici nu a negat prezenta armelor nucleare in orice locatie speciala si in orice moment special. Si altii, care poate nu au fost martori, dar care au investigat fenomenul OZN pentru guvern, vor lua in serios juramintele privind secretul si nu vor face publice informatii clasificate fara o autorizare adecvata. Si niciunul dintre acestia nu va fi un „denuntator”.

 Cu totul alta este situatia – spune Pope – cu acele persoane din zona ufologiei care pretind sa aiba cunostinte din interiorul unor proiecte guvernamentale secrete OZN. Ei fac proclamatii fantastice, dar imposibil de verificat, despre vaste baze subterane, targuri secrete intre presedinti si extraterestri, baze de pe Luna, colonii de pe Marte si multe altele. Aceste persoane au certitudini absolute despre OZN-uri, extraterestri, etc. Ei va vor oferi detalii, pe capitole si paragrafe, de la sistemele de propulsie ale OZN-urilor si agenda extraterestrilor pe Pamant, pana la geografia diferitelor planete.

 La cele de mai sus trebuie sa adaugam si modul in care multi ufologi, situati la cele doua capete ale „spectrului de credinta” (credinciosii OZN devotati si „demistificatorii” ireductibili) sunt absolut siguri de adevarata natura a fenomenului OZN. Intrucat – spune Pope – aceia care au investigat si studiat cu adevarat misterul OZN, inclusiv pentru guvern, sunt mult mai putin siguri privind toate aceste lucruri!

sursa: Revista Magazin