Lacul Baikal, situat in sud-estul Siberiei, flancat de paduri si munti cu inaltimi maxime cuprinse intre 1.665 si 2.300 de metri, reprezinta cea mai mare bogatie naturala a acestei zone si o mare provocare pentru turistii amatori de peisaje spectaculare „sculptate” de mediul hibernal pe suprafata inghetata a lacului si pe tarmurile sale. Baikalul se intinde intr-o arcuire usoara dinspre sud-vest spre nord-vestul Siberiei pe o distanta de 636 de kilometri, având o latime cuprinsa intre 25 si 80 de kilometri.
Se situeaza pe locul 8 in topul marilor lacuri de pe glob, cu o suprafata de 31.600 kilometri patrati, apropiata de cea a Belgiei si Olandei. Se distanteaza insa de cele mai mari lacuri prin adâncimile sale care ating in diverse zone, pe mari suprafete, peste 1.600 de metri, adâncimi specifice marilor si oceanelor. Localnicii au supranumit lacul Cel mai mare ocean cu apa dulce (i se mai spune si Marea cea Sfânta) volumul apei fiind de 23.000 kilometri cubi. Este alimentat de 330 de cursuri de apa, cele mai importante fiind Salenga, Barguziv si Angara Superioara. Este presarat cu 22 de insule dintre care doar una, Olhon, care este si cea mai mare – 700 kilometri patrati – este locuita.
Apa este neobisnuit de limpede – se pot vedea detalii de pe fundul lacului pâna la o adâncime de 3-4 metri – si pura, cu un continut foarte mic de substante organice. Malurile, in cea mai mare parte, sunt abrupte, stâncoase, cu flancurile crestate, dincolo de care se intind paduri cu arbori falnici, parcuri silvice si rezervatii. In timpul iernii, care dureaza 6 luni, sunt acoperite de cascade de gheata, de formatiuni bizare, infricosatoare sau blânde; peisaje deosebit de atractive pentru turistii care se deplaseaza pe suprafata lacului cu sanii trase de câini sau cu ATV-uri.
Temperaturile care in sezonul rece pot cobora sub -25 grade Celsius nu au impiedicat dezvoltarea unei faune si flore diverse si bogate. Peste 1.800 de specii traiesc in lac, aproximativ 75% dintre acestea, endemice, neregasindu-se in alte parti ale lumii. Dupa un periplu pe gheata, turistii se reintorc, cu aparatele foto si video incarcate de imagini fantastice, in hoteluri, sau in case de odihna unde ii asteapta nelipsita votca si meniuri specifice, in special pe baza de somon, sturioni si mai cu seama de omuli, care traiesc exclusiv in Baikal, una dintre cele mai gustoase specii din lume. Localnicii – in unele sate, cei mai multi dintre acestia traiesc exclusiv din pescuitul omulului – consuma acesti pesti in stare cruda, putin sarati, pe care ii prind cu undita la copca sau cu navoade introduse in apa dupa ce decupeaza gheata cu drujbele. O mare provocare o reprezinta scufundarea in apa glaciara dupa iesirea din saunele instalate in cabanele de pe tarm, care, dincolo de senzatiile tari, contrastante, de valurile de adrenalina care ii cotropesc, fortifica organismul.
Baikalul si satele aflate pe tarmurile sale au facut obiectul a numeroase documentare, unul dintre cele mai vii, mai spectaculoase, denumit Scufundatorii nebuni din Baikal, fiind realizat de o echipa de reporteri ai postului de televiziune Arte-France.
Revista Magazin
