Autorii antici mentioneaza existenta a zeci de triburi getice care au trait în urma cu aproximativ doua milenii pe actualul teritoriu al României.
Peste 30 de triburi au fost identificate de istorici pe vechile teritorii ale Daciei. Cele mai multe au fost mentionate în lucrarea Geografia, a istoricului Ptolemeu, care a trait la mijlocul secolului II, dar si de catre Strabon. Lista triburilor getice care au locuit pe actualul teritoriu al României în Antichitate cuprinde urmatoarele nume: Albocensii au fost localizati în zona Banatului, iar numele localitatii Alboca provine de la numele lor. Au fost mentionati de Ptolomeu, în lucrarea sa Geografia, printre getii care locuiau în partile de sud-est ale Daciei.
Ansamensii erau un trib dacic asezat pe râul Somes. Numele lor este mentionat într-o inscriptie latina, referitoare la un sat purtând numele acestui trib: vicus Ansamensium, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
Apulii au fost un trib dacic stabilit zona Muresului mijlociu, cu centrul la Apulon, asezare cunoscuta azi sub numele de Piatra Craivii, aflata în apropiere de Alba Iulia. Apulii au fost asemanati cu Apulia, un trib vechi situat în sud-estul Italiei. Numele tribului a fost mentionat în textul antic cunoscut sub numele de Consolatio ad Liviam. În timpul lui Augustus, la o data greu de stabilit cu precizie, apulii au navalit la sud de Dunare, în Dobrogea.
Biephii (biefii) au fost un trib dacic localizat în nord – estul Banatului, amintit de Ptolemeu, în Geografia. Numele este probabil corupt din biesi. Biesii au locuit pe malurile Muresului. Sunt amintiti de Ptolemeu. Ei se învecinau la nord cu piengetii, la nord-vest cu burii, iar spre sud-vest cu sarmatii.
Burii au luptat în razboaiele daco-romane
Burii (buridavensii) au fost locuitori ai cetatii Buridava, din zona Oltenia. Sunt mentionati de Ptolemeu, dar si de Dio Cassius. Potrivit lui Dio Cassius, pe timpul primului razboi dintre Decebal si Traian, dupa ce împaratul Traian a trecut Dunarea si a cucerit cetatea Tibisco, a primit o solie de la buri. Acestia i-au înmânat o ciuperca uriasa pe care au înscris în limba latina, un binevoitor sfat, în fond o amenintare mascata, cum ca marele Cezar face rau daca va rupe pacea. Mai cuminte lucru ar face de s-ar întoarce de unde a venit si ar reinstaura relatiile de pace. Scena este înfatisata pe Columna lui Traian, care prezinta un barbat cazut de pe un catâr ce se agata de ceea ce apare a fi o ciuperca uriasa atarnata de saua sa.
Carpii (carpodacii) au fost unul din cele mai mari si importante triburi dacice. Carpii au locuit teritoriul de la la est de Carpati pâna la Nistru. „Organizati într-o puternica uniune tribala, carpii au dominat, din punct de vedere economic, politic si militar, atât unele triburi de origine dacica (dacii liberi din Muntenia), cât si populatiile „barbare” patrunse în zona extracarpatica a României, din rândul carora amintim pe sarmati. Dupa înfrângerea costobocilor de catre romani si asdingi (anii 170-172) carpii au fost nu numai cei mai puternici dintre dacii liberi, ci si cei mai periculosi dusmani ai Imperiului Roman la Dunarea de Jos. Ei au atacat în repetate rânduri imperiul fie singuri, fie în alianta cu sarmatii, gotii si alte semintii”, informeaza site-ul, mai sus amintit.
Caucoensii au fost un trib dacic, localizat de academicianul Vasile Pârvan în „regiunea de munte din Neamt si Bacau si tinutul spre apus din tara secuilor”. Caucoensii au fost vecinii de sud ai costobocilor, locuind Nordul Moldovei, inclusiv în partea carpatica si dincolo de Siret pâna la Nistru. Si ei sunt mentionati de Ptolemeu, în Geografia.
Ceiagisii este numele unui trib stabilit în sud-vestul Munteniei si sud-estul Olteniei, pe cursul inferior al Oltului). Sunt mentionati de Ptolemeu.
Cât de viteji au fost costobocii
Costobocii au fost un trib de daci liberi care au populat nordul si nord-estul Daciei. Au ramas independenti pâna la sfârsitul secolului II d.Hr., ca si alte triburi geto-dacice. Potrivit istoricilor, în anii 170 – 171, pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliati cu bastarnii si sarmatii traverseaza Dunarea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând pâna în Attica si distrugând templul Eleusis. Trecerea costobocilor prin Dobrogea este mentionata în doua epitafe descoperite la Adamclisi. Dupa respingerea lor din imperiu, romanii i-au îndemnat pe asdingi (trib germanic al vandalilor) sa îi atace pe costoboci. În urma loviturilor suferite în anii 170-172, o parte dintre costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic, iar o parte au ramas sa convietuiasca cu noii veniti de neam germanic si cu sarmatii. Nordul Moldovei a fost dominat de costoboci pâna în anul 170 când acest control a fost preluat de carpi. „Astingii (populatie germanica), sub conducerea lui Rhaos si Rhaptos, au venit sa se aseze în Dacia, în nadejdea ca vor primi ca pret al aliantei lor bani si pamânt. Fiindca nu au obtinut aceste lucruri, au lasat zalog lui Clemens (guvernatorul Daciei în anii 170 – 171) femeile si copii, punându-si în minte sa cucereasca prin arme pamânturile costobocilor. Dupa ce i-au biruit pe acestia nu au lasat nici Dacia linistita”, scrie Dio Cassius.
Despre faptele de vitejie ale costobocilor au relatat si alti autori antici: „Dupa ce s-au ghiftuit cu vin, femeile trace au savârsit o fapta îndrazneata (au avut îndrazneala sa-l ucida pe cântaretul Orfeu) si de atunci s-a statornicit obiceiul ca barbatii sa se îmbete înainte de a intra în lupta. Neamul costobocilor, cu apucaturile lui tâlharesti, a navalit pe timpul meu în Grecia, ajungând pâna la Elateia. Acolo un barbat, Mnesibulos, a strâns în juru-i o ceata de oameni si, dupa ce a omorât pe multi dintre barbari, a cazut si el în lupta”, relata Pausiana, la mijlocul secolului al II-lea.
Dacii liberi cotensii au fost considerati de istorici unul din principalele neamuri geto-dacice. Potrivit lui Vasile Pârvan, tribul putea fi localizat în estul Daciei, iar teritoriul pe care îl stapâneau era învecinat cu cel al triburilor ratacensilor, caucoensilor si biefilor.
Crobizii au fost un trib getic din Dobrogea. Sunt mentionanti de Herodot si Ptolemeu, ca fiind condusi de Isanthes. Dacii liberi este numele dat triburilor geto-dace care nu au fost înglobate în provincia romana Dacia si care au continuat sa traiasca pe teritoriul lor de bastina (sec. II – IV). Atât izvoarele literare cât si descoperirile arheologice arata ca dacii liberi au convietuit în anumite regiuni cu sarmatii di cu unele neamuri germanice, cultura lor fiind continuu influentata de civilizatia romana. „Izvoarele scrise antice consemneaza ca în repetate rânduri au avut loc conflicte armate între romani si diverse grupuri de daci liberi, în urma carora, unora dintre împarati li s-a conferit titlul onorific de Carpicus Maximus (Filip Arabul, Aurelian, Diocletian, Maximian, Constantius Chlorus, Galerius, Constantin cel Mare) sau cel de Dacicus Maximus (Maximinus, Decius, Gallien, Aurelian)”, informeaza enciclopedia-dacica.ro, citând documente istorice.
Dacii mari (dahai) a fost denumirea unui trib sau uniuni tribale dacice din nordul hotarelor provinciei romane Dacia, probabil pacificati de guvernatorul Daciei, Vettius Sabinianus Iulius Hospes.
Harpii au locuit, spun istoricii, la nord de gurile Dunarii, între Prut si Nistru, în sudul Basarabiei. Au fost mentionati de Ptolemeu, care amintea de asezarea Harpis. 
Obulensii au fost un trib getic localizat în estul Dobrogei. Tribul obulensilor este mentionat de Ptolemeu.
Oinensii au fost un trib traco-getic, localizat în Estul Moesiei inferioare, adica partea de Vest a Dobrogei Centrale. Sunt mentionati de Ptolemeu.
Ordyssii (ordenssos) au locuit în asezariile de pe malurile Argesului.
Pelii au fost un trib geto-dac, ale caror principale ocupatii erau agricultura, pescuitul si cresterea animalelor. Teritoriul lor avea capitala Pelendava, actuala Craiova.
Piengetii au locuit în zona de nord a Carpatilor si au patruns deseori în Dacia romana. „Prezenta piengetilor în aceste parti s-ar datora, potrivit istoricului Vasile Pârvan, unei miscari mai vechi de populatii, care ar fi migrat de la sud-est spre nord-vest, adica din Dacia spre muntii Slovaciei si Moraviei. Piengetii, spune Pârvan, par sa fi luat parte la razboaiele marcomanice, în timpul împaratului Marcus Aurelius”, informeaza enciclopedia-dacica.ro.
Piefigii au fost localizati de istoricul Vasile Pârvan ca locuitori din Câmpia munteana. Neamul piefigilor, sustin istoricii, este unul si acelasi cu marea uniune de triburi getice din secolele III – I i.Hr.. Începuturile ei pot fi urcate în timp pâna în vremea regelui Dromichete, când getii se afirma prin victoriile repurtate în doua rânduri asupra armatei lui Lisimah. În perioada imediat premergatoare lui Burebista, uniunea de triburi getice din mijlocul Munteniei – foarte probabil acel neam al piefigilor – reprezinta cel mai important centru economic si politic din toata Dacia, fiind unul din principalele puncte de sprijin ale lui Burebista în opera sa de unificare a tuturor geto-dacilor.
Potulatensii au populat, sustin istoricii, nordul Olteniei si dealurile din vestul Munteniei. Sunt mentionati de Ptolemeu.
Predavensii au fost un trib dacic, localizat la nord de Muresul inferior, pâna aproape de Crisuri.
Racataii (racatriaii) au locuit pe teritoriul actual al Ungariei, fiind un trib dacic
Sacii au fost un trib dacic, localizat de Vasile Pârvan în jurul orasului Sacidava, la sud de de actualul oras Cernavoda. 
Comoara din Sargetia
Sargetii au fost localizati în vestul Muresului si pe Siret, într-un teritoriu care cuprinde actuala zona a Hunedoarei. Dio Cassius a relatat ca regele Decebal a abatut apele râului Sargetia si, sapând o groapa, a ascuns o mare comoara cu obiecte de aur si argint. Dupa asigurarea tezaurului, apele au fost readuse în vechea albie. Odata cu înfrângerea si cucerirea Daciei, romanii au reusit, prin tradarea lui Bicilis, sa afle locul unde fusese ascuns tezaurul lui Decebal si sa intre astfel în posesia lui. Regiunile Hunedoara si Tara Hategului, unde sunt plasati sargetii au reprezentat unul din cele mai importante centre culturale, politice si economice ale dacilor din ultimele doua secole pâna la cucerirea romana. „Decebal abatuse râul cu ajutorul unor prizonieri si sapase acolo o groapa. Pusese în ea o multime de argint si de aur, precum si alte lucruri foarte pretioase, asezase peste ele pietre si îngramadise pamânt, iar dupa aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranta, în niste pesteri, vestminte si alte lucruri la fel. Dupa ce facu toate acestea, îi macelari, ca sa nu dea nimic pe fata”, relata Dio Cassius.
Siensii este numele tribului dacic localizat de-a lungul râurilor Ialomita si Buzau, în secolul II d.Hr..
Sucii au fost un alt trib getic care a locuit la nord de Dunare. Unii dintre suci s-au asezat la rasarit de Durostorum (Silistra) si au creat acolo un important centru politico-militar denumit Sucidava, ce se va identifica azi cu satul Izvoarele (fost Pârjoala), din judetul Constanta.
Sucidava dobrogeana este mentionata de Tabula Pentigeriana, de Itinerarium Antonini, de catre o inscriptie din vremea lui Aurelian si alte izvoare antice. Al doilea grup de suci a trecut la nord de Dunare si s-a asezat la apus de gura Oltului, în câmpia româneasca. Acolo au fondat cetatea Sucidava, localizata precis dupa inscriptii si dupa Procopius, la Celei-Corabia în jud. Olt.
Tyragetii din Dobrogea
Tyragetii au fost localizati pe malurile Nistrului (Tyras). Potrivit enciclopedia-dacica.ro, cele mai vechi stiri despre aceasta populatie se pastreaza în opera geografica a lui Strabon, din care retinem urmatoarele: „Locuitorii de pe malurile de dincolo ale Istrului sunt getii, tyragetii si bastarnii; Istrul lasa în stânga toate meleagurile getilor, tinuturile tyragetilor, bastarnilor si sarmatilor, pâna la Fluviul Tanais (Don); prima parte a întregii regiuni ce se întinde la nord, între Istru si Borysthenes (Nipru) este pustiul (stepa) getilor. Apoi vin tyragetii, iar dupa ei sarmatii iazygi”.
Tyragetii traiau în conditii vitrege, potrivit autorilor antici. „Între geti si Marea Pontica, de la Istru pâna la Tyras, se întinde pustiul getilor, care e în întregime ses si fara ape. Când Darius, fiul lui Histape, a trecut Istrul împotriva scitilor, a fost în primejdie sa piara de sete împreuna cu toata ostirea sa. Într-un târziu a înteles cum stau lucrurile si s-a retras. Mai târziu, pornind la razboi împotriva getilor si a regelui lor Dromichaites, Lisimah a trecut prin mari primejdii si, mai mult înca, a fost luat în captivitate. Dar a scapat, deoarece a întâlnit un barbar bun la suflet”, scrie Strabon.
Triburile tracice
Geto-dacii au facut parte din marea familie a tracilor, care a cuprins în istoria ei antica urmatoarele triburi: agrianii, albocensii, aletoii, ansamensii, appiarensii, apulii, apsinthioi, arsietaii, artacii, asti, ausdecensii (usdecensi), bebricii, benii, berecyntii, bessii, bettegerii, biefii, bisaltii, bistonii, bitinii, briantii, brigii, brisii, burii, caenii, carpii, carpodacii, caucoensii, ceiagisii, celegerrii, ciconii, coilaletae, corallii, corpilii, costobocii, cotensii, crestonii, crobizii, crusaeii, dacii, dantheletii, darsii (darsai), derronii, digerri, dimensii, diobessii, dioii, dolonsii (dolongi), drosii, drugerii, edonii, ge?ii (getae), harpii, hypsalti, laii, maedi, maedobithynii, moesi (mysi), mygdonii, napeii, nipsaioii (tranipsioi), obulensii, odoman?ii, odrisii, oinensii, oitensii, olizonii, paioplii, panaioii, piarensii, piefigii, piengetii, pierii, pirogerii, pliastii, potulatensii, pradavensii, ratacensii (racatensi), rondaloi, sabocii, sacii, sapeii, sargeti, satrii serdii, siensii, siginii, singi, sithonii, sucii, tagrii, terizii, thunatii, tilatii, tinii, trausii, trerii, tribalii, tyntenii, tyragetii, utii, zaielii, zbaleonii, zeranii.
