Razele cosmice sunt particule cu energie mare ce intra în sistemul solar din departarile galaxiei noastre. Aceasta radiatie cosmica este formata în cea mai mare parte din protoni, electroni ori nuclee de atomi (care si-au pierdut electronii ce le orbitau în calatoria lor galactica), scrie site-ul scientia.ro.
În 1912 fizicianul Viktor Franz Hess a aratat ca intensitatea radiatiilor cosmice creste odata cu altitudinea, tragând astfel concluzia ca acestea vin din departarile spatiului cosmic. Ce se întâmpla în fapt este ca particulele cu energie mare venite din afara sistemului solar intra în coliziune cu moleculele din atmosfera, provocând reactii în urma carora pot aparea alte particule. Nu toata radiatia cosmica ajunge pe Pamânt.
Aproximativ 90% dintre razele cosmice sunt nuclee de hidrogen (protoni), 9% sunt heliu (particule alfa), iar celelalte elemente constituie 1%. Stim ca cea mai mare parte a radiatiei observate pe Pamânt are ca provenienta Soarele. Dar radiatia cosmica care are cea mai mare energie are alta origine, venind, asa cum am mai spus, din afara sistemului solar.
Care este sursa radiatiei cosmice?
Sunt mai multe posibilitati vehiculate de fizicieni în ce priveste provenienta radiatiei cosmice. Este posibil sa vina din afara galaxiei, din quasari, ori sa fie produsa în urma unor explozii care se soldeaza cu emisii de raze gama. Sunt unele opinii care sustin ca este posibil ca aceasta radiatie cosmica sa fie un efect al prezentei materiei negre ori chiar expresia unor defectiuni topologice în structura universului.
Cum detectam aceste raze cosmice?
Pentru a detecta aceste raze cosmice avem nevoie de „observatori” situati cât mai departe de suprafata Pamântului, asa cum sunt satelitii, echipati cu aparatura adecvata.
Când si de catre cine a fost descoperita radiatia cosmica de fond?
Radiatia cosmica de fond este o radiatie electromagnetica cu frecventa de 160,2 GHz ce este raspândita în tot Universul. Aceasta a fost descoperita în anul 1964 de astronomii Arno Penzias si Robert Wilson.
Radiatia cosmica de fond si Big-Bang-ul
Radiatia cosmica de fond este unul dintre argumentele principale privind credibilitatea teoriei Big Bangului si, în acelasi timp, este explicata de aceasta teorie în modul cel mai coerent (exista mai multe teorii ce justifica prezenta acestei radiatii fundamentale).
Fizicienii sunt de opinie ca imediat dupa explozia originara (Big Bang), înainte de formarea stelelor si a planetelor, Universul era foarte încins. Aflat în expansiune, Universul a devenit din ce în ce mai rece. Odata cu racirea Universului s-au format atomi stabili. Acesti atomi nu au putut absorbi toata radiatia termica existenta, iar fotonii ramasi, neabsorbiti, ratacesc prin Univers de la Big Bang si pâna astazi. Radiatia cosmica de fond a fost observata de catre astronomi ca fiind în mod uniform distribuita în toate directiile.
În spatiul gol interstelar temperatura este de numai 2,7 K (-270,30C). De unde aceasta temperatura? Tocmai radiatia cosmica de fond este de „vina” pentru acest lucru.