Istoria Universului (V)

PTEROZAURIENII

Cu 125 de milioane de ani în urma, deplasarea lenta a continentelor duce la despartirea acestora din partile de nord si sud ale Pangeei  – Laurasia si Gondwana – ceea ce duce la cresterea nivelului marilor si la aparitia unor noi mari si linii de coasta. Acolo unde odinioara se gaseau doar întinderi de uscat, au aparut acum tarmuri stâncoase populate de reptile zburatoare numite pterozaurieni.

istoria universului (V)
PTEROZAURIENII

Pterozaurienii existau deja de 100 de milioane de ani, iar unele specii evoluasera înspre forme uriase. O anvergura a aripilor de 6 metri reprezenta un lucru comun, dar exista o specie care le facea pe celelalte sa paleasca prin comparatie cu ea. Vorbim de un gigant care atingea o anvergura a aripilor de 12 metri. Cu un corp mai mare decât al unui om, acesta era regele de necontestat al vazduhurilor. Tot acum apar si primele marsupiale, care se hraneau cu resturile ramase în cuiburile abandonate de dinozauri.

SFÂRSITUL DINOZAURILOR

În urma cu 65 de milioane de ani un meteorit cu diametrul de doar 16 kilometri pune capat pe neasteptate perioadei de dominatie a dinozaurilor. Meteoritul a lovit Golful Mexic cu o forta de 10 miliarde de ori mai mare decât cea a bombei atomice folosite la Hiroshima. La 5000 de kilometri spre nord efectele urmeaza sa fie puternic resimtite. Lumina generata de impactul meteoritului cu Terra scade în intensitate, dar unda de soc urmeaza sa ajunga în zona. Suflul exploziei îsi face simtita prezenta si, în final, o ploaie cu roca topita începe sa cada din cerul întunecat.

Din cauza schimbarilor climatice catastrofale care au urmat, 60% dintre formele de viata au disparut. A durat milioane de ani pâna planeta si-a revenit, iar când s-a întâmplat asta dinozaurii disparusera pentru totdeauna.

PASARILE

Ne aflam într-o perioada geologica numita eocen, când Terra îsi revenise din dezastrul provocat de impactul cu acel meteorit. Foarte multe schimbari s-au produs fata de perioada dinozaurilor. Temperaturile sunt mai ridicate, iar padurile tropicale s-au dezvoltat pe fiecare continent. Pradatorii de top sunt acum descendentii directi ai dinozaurilor, pasarile. Exista o mare varietate de pasari în acest habitat nou aparut si straniu si cea mai mare dintre acestea cântarea 450 de kilograme de muschi si pene si avea înaltimea unui om ajuns la maturitate.

istoria universului (V)

MAMIFERELE

De la timidele începuturi, mamiferele sunt acum pregatite sa preia controlul planetei. Pe parcursul a 40 de milioane de ani, mamiferele au prosperat încetul cu încetul, devenind cele mai masive, mai spectaculoase si mai de temut animale de pe planeta. Indiferent de clima si habitat, mamiferele s-au adaptat la respectivele conditii de trai. Aceasta capacitate de adaptare a reprezentat marele lor atu. Au atins dimensiuni enorme. Unele au evoluat, devenind ucigasi feroce, asemenea faimoaselor feline cu colti-spada si chiar si-au revendicat drepturile de stapânire a marilor si oceanelor.

În continuare, în urma cu aproximativ 6-7 milioane de ani, gasim primul stramos al omului care nu este si ruda straveche a vreunei alte creaturi care traieste în prezent pe Terra.

Puteti vedea în film diverse fosile. Printre acestea:  Toumai. Este cel mai vechi hominian cunoscut (Sahelanthropus tchadensis) si dateaza dintr-o perioada cuprinsa între acum 6 si 7 milioane de ani. Orrorin are o vechime aproximativa de 6 milioane de ani si era, foarte probabil, biped. Ardepithecus a trait în urma cu 5,8 – 4,4 milioane de ani. Kenyanthropus a trait în urma cu 3,5 de milioane de ani. Celebra Lucy este un Australopithecus Afarensis vechi de 3.2 milioane de ani. Australopithecus Africanus a trait în urma cu 2.5 milioane de ani. Homo Habilis dateaza de acum 1.9 milioane de ani si a fost descoperit împreuna cu niste unelte. Homo Ergaster dateaza de acum 1.6 milioane de ani. Homo Erectus a trait într-un interval cuprins între 1.8 milioane si 300,000 de ani în urma.

EVA MITOCONDRIALA SI ADN-UL MITOCONDRIAL

Eva mitocondriala este stramosul comun al întregii specii umane. A trait în urma cu 150,000 de ani undeva în estul Africii si toti oamenii de pe Terra se înrudesc cu ea.

Cum putem sti aceste lucruri, desi nu exista fosile din acea perioada?

Explicatia este ca în plus fata de ADN-ul continut de genele fiecaruia dintre noi (ADN-ul nuclear), fiecare mama transmite copiilor sai sectiuni din propriul ADN, sectiuni stocate în interiorul mitocondriilor din celulele corpului uman, deci si în interiorul mitocondriilor ovulelor. De la mama la fiica si la nepoata, ADN-ul mitocondrial este un mesager peste timp. O caracteristica foarte importanta a ADN-ului mitocondrial este ca nu se recombina, modificarile sale aparând deci doar prin intermediul mutatiilor.

ADN-ul mitocondrial

Atunci când un spermatozoid fecundeaza un ovul acesta se desprinde de coada sa si lasa în urma tot materialul celular, inclusiv mitocondriile. Exceptia este reprezentata, desigur, de nucleul spermatozoidului, cel care contine toata informatia ereditara transmisa mai departe. Ceea ce rezulta de aici este faptul ca informatia genetica continuta de mitocondrii se transmite la urmasi doar pe linie materna. Aceasta observatie privind mecanismele fecundarii ovulului de catre spermatozoid a dus la nasterea unei teorii cu privire la posibila existenta a unui ADN mitocondrial primordial, provenind de la aceasta asa-numita Eva mitocondriala.

Si din moment ce fiecare dintre noi are aproximativ acelasi ADN mitocondrial,  aceasta reprezinta dovada faptului ca am avut cu toti aceeasi stra-stra-stra-stra-strabunica care a trait cu foarte mult timp în urma.

Daca e sa fim rigurosi, trebuie mentionat ca statistica arata ca are loc o mutatie la nivelul uneia dintre bazele ADN-ului mitocondrial odata la aproximativ 10.000 de ani, un fapt care nu reprezinta totusi o certitudine pentru oamenii de stiinta. Ceea ce rezulta, daca acceptam aceasta ipoteza de lucru, este faptul ca diferenta din punct de vedere al materialului genetic mitocondrial între o femeie care a trait acum 40.000 de ani si un descendent direct pe cale materna din zilele noastre ar trebui sa se situeze undeva în jurul a 4 baze mutante.

Micile diferente care exista între oameni ne permit sa estimam cu cât timp în urma a trait Eva mitocondriala! (va urma)

scientia.ro