Arheologii marini au descoperit un monolit preistoric la 40 de metri adâncime în Marea Mediterana, între Italia si Tunisia. Potrivit analizelor initiale, acest monument a fost sculptat de mâna omului în urma cu aproximativ 9.300 de ani.
În urma cu cel putin 9.300 de ani, populatiile de vânatori-culegatori din Epoca de Piatra au realizat o performanta dincolo de ceea ce expertii de astazi au crezut posibil pentru moment: au taiat cu precizie un pilon de calcar de 15 tone si l-au transportat aproape 300 de metri. Monolitul are 12 metri lungime.
Oceanografii care au studiat în 2012 fundul Marii Mediterane, situat în Canalul Sicilian dintre Tunisia si Sicilia, au gasit monolitul la 40 metri adâncime. Într-un nou studiu, publicat în Journal of Archaeological Science, cercetatorii au afirmat ca aceasta arie a devenit complet scufundata sub apa în urma cu aproximativ 9.300 ani, plus sau minus doua sute de ani. Înainte de aceasta, zona marii nu era prea adânca, având un arhipelag format din mai multe insule situate aproximativ la jumatatea drumului între insula Sicilia si coasta nord-africana.
https://www.youtube.com/watch?v=4nQuyadfBKw
Asadar, se presupune ca pilonul a fost sculptat acum cel putin 9.300 de ani. Cercetatorii au reusit sa dateze piatra din care este facut monolitul prin extragerea unor fragmente din el, descoperind ca are aceeasi compozitie si vârsta cu calcarul situat la aproximativ 300 m departare, sugerând ca a fost transportat pe aceasta distanta.
Cercetatorii sustin ca descoperirea acestui pilon scufundat poate determina oamenii de stiinta sa regândeasca ideea de „primitivism tehnologic”, pusa pe seama populatiilor de vânatori-culegatori.
„Aceasta descoperire ofera dovezile unei activitati umane semnificative din mezolitic în regiunea Canalului Sicilian”, au notat Emanuele Lodolo si Zvi Ben-Abraham în lucrarea lor.
Lodolo si Ben-Abraham au aratat ca exista mai multi factori care i-au determinat sa creada ca monolitul sau coloana de piatra a fost taiata de catre oameni si nu a fost modelata de natura. Ei noteaza ca monolitul are o forma regulata si are trei gauri cu diametre similare. Calcarul monolitului are o compozitie similara cu cea a rocilor aflate nu departe de locul unde a fost transportat, dar difera de rocile din imediata vecinatate.
„Prezenta monolitului sugereaza o activitate umana vasta în [zona],” au scris ei. „Acesta a fost taiat si extras ca o singura bucata din piatra din creasta rectilinie exterioara, situata aproximativ la 300 de m spre sud, si apoi transportata, si, eventual, ridicata. Din dimensiunea monolitului, putem presupune ca acesta cântareste aproximativ 15 tone.”
Ei nu au facut speculatii cu privire la functia monolitului dar asuma faptul ca acesta a fost gasit într-o zona importanta, situata aproximativ la jumatatea distantei dintre Sicilia si Tunisia. Sicilia a fost locuita cu circa 17.000 – 27.000 de ani în urma, pe când exista o fâsie de teren ce lega partea sa continentala.
„Descoperirea sitului scufundat în Canalul Sicilian poate extinde în mod semnificativ cunostintele noastre despre cele mai vechi civilizatii din bazinul mediteranean, si opiniile noastre asupra inovatiilor tehnologice si dezvoltarea realizate de populatia din mezolitic”, au scris autorii. „Monolitul … dintr-un singur bloc mare, necesita taierea, extractia, transportul si instalarea, care dezvaluie, fara îndoiala, abilitati tehnice importante si de mare inginerie.”
Cercetatorii au mers chiar mai departe, afirmând: „Credinta ca stramosii nostri nu aveau cunostinte, aptitudini si tehnologia pentru a exploata resursele marine sau de a construi puncte de trecere maritime, trebuie sa fie abandonata progresiv. Recentele descoperiri … au îndepartat definitiv ideea de „primitivism tehnologic”, de multe ori atribuita coloniilor de vânatori-culegatori.”
