Hannibal, dusmanul Romei

Despre acest personaj as putea vorbi o zi intreaga fara sa ma opresc. A fost unul din cei mai renumiti conducatori militari ai istoriei, nu atat prin amploarea cuceririlor, cat prin modul in care a stiut sa-si conduca armata in situatii limita, pe un teritoriu care-i era complet strain. Sa vedem de ce este inclus in galeria marilor cuceritori .

S-a nascut în nordul Africii si a fost fiul lui Hamilcar Barcas. (Barcas era o porecla care însemna Fulgerul, având în vedere slabiciunea lui pentru atacurile rapide). Din anul 237 i.Hr. îsi însoteste tatal în Spania. Participa alaturi de acesta, apoi dupa moartea lui, alaturi de Hasdrubal, la construirea imperiului colonial cartaginez din Hispania.

La moartea acetuia din urma, in 224 i.Hr devine comandantul trupelor din Spania ale cartaginezilor. Titus Livius l-a descris, cel mai bine, in a sa „Ad urbe condita”: „…nicicând n-a fost pe lume un om mai bine înzestrat cu însusiri atât de felurite – si de a asculta si de a porunci. Când înfrunta primejdiile, Hannibal era cel mai cutezator dintre toti, iar în toiul pericolelor dovedea cea mai mare chibzuinta. Nu-i isovea trupul nici un fel de truda (…) Hannibal era deopotriva de rabdator si la frig si la arsita, cumpatat la mâncare si bautura, dupa care nu jinduia niciodata (…) Multi l-au vazut adesea pe Hannibal odihnindu-se pe pamântul gol, acoperit numai cu o mantie soldateasca, în mijlocul strajerilor la posturile de veghe (…) În lupta pornea cel dintâi si iesea din încaierare cel din urma.”

Razboaiele cu Roma

Era evident ca interesele romanilor in Hispania se vor ciocni de interesele punilor (nume dat cartaginezilor de catre romani). Scanteia care a aprins razboiul a fost cucerirea Saguntului (cetate iberica aflata sub ”protectia” Romei) in 219 i.Hr.

Ceea ce urmeaza ar putea fi trecut in orice manual de tactica militara. Hannibal strabate în august 218 i.Hr., cu o armata de 50.000 de pedestri, 9.000 de cavaleri si 37 de elefanti, Muntii Pirinei, forteaza trecerea râului Rhôn în Gallia si dejoaca toate tentativele romane de a-i bara drumul.

În toamna anului 218, traverseaza în numai 15 zile, dar cu pierderi grele, culmile înzapezite ale Alpilor, patrunzând în octombrie 218, cu cei 26.000 de soldati care i-au mai ramas, în Câmpia Padului, în nordul Italiei.

Rapiditatea miscarilor i-a luat prin surprindere pe romani (acestia se pregateau sa debarce ei primii in Africa de Nord si in Hispania).

În încercarea de a-si gasi aliati, face curte oraselor grecesti din Italia. 

Celtii, plini de ura împotriva Romei, care tocmai îi alungase din Italia de Nord, i-au facilitat armatei lui Hannibal trecerea. Alaturi de el vin toti cei care erau nemultumiti de politica de cuceriri a noii puteri care se nastea in peninsula italica.

Cu acesti noi aliati si cu ce ramasese din armata sa (foarte eterogena, formata din mercenari in mare parte) înfrânge în noiembrie 218 î.Hr pe râul Ticinus armata consulului Publius Cornelius Scipio (tatal lui Scipio Africanul) si  în decembrie, înfrânge armata consulului T.Sempronius Longus pe râul Trebia.

Nu se opreste aici.

În martie 217 î.Hr. traverseaza Apeninii si patrunde în Etruria. În timpul acestor evenimente îsi pierde un ochi. Pe malul nordic al Lacului Trasimene, Hannibal surprinde si nimiceste, la 24 iunie, armata consulului Gaius Flaminius, care cade în lupta alaturi de alti 15.000 de soldati fata de numai 1.500 de soldati pierduti ai lui Hannibal.dacii si romanii

Ceea ce parea un foc de paie la inceput, devine o amenintare serioasa si la Roma se alege un dictator (masura luata numai in caz de urgenta): Fabius Maximus, numit si Cunctator (zabavnicul) datorita politici de temporizare si neangajarii in lupta deschisa.

Punii isi vad de treaba si devasteaza Italia centrala si meridionala. Rezultatul nu se lasa asteptat. Cei doi consuli nou alesi, Lucius Aemilius Paullus si Gaius Terentius Varro, formeaza o armata numeroasa si, in  august 216 î.Hr., la Cannae, în Apulia, se afla fata in fata cu Hannibal.

Ceea ce a urmat a fost una din cele mai faimoase batalii ale istoriei. Slabind centrul si oferind atacului roman iluzia unei victorii usoare, Hannibal reuseste, gratie soliditatii flancurilor si a manevrei de învaluire a cavaleriei, sa obtina completa încercuire a armatei romane, care era dubla ca efectiv.

Pe câmpul de lupta ramân între 50.000 – 60.000 de soldati romani morti, cea mai grava înfrângere militara din istoria Romei republicane. Hannibal a pierdut doar vreo 6000 de soldati ceea ce arata proportiile catastrofei pentru romani. Aceasta batalie a devenit model al bataliei de învaluire în istoria artei militare.

În urma acestei victorii, dupa ce Roma refuza orice tratative de pace, Hannibal patrunde în Campania, raliindu-si triburile samnitilor si Capua, cel mai stralucit oras al regiunii. Alte numeroase populatii italice si orase precum Nola, Neapolis si Cumae, ramân fidele aliantei romane.

În 215 î.Hr. Cumae rezista atacului cartaginez, în schimb orasele grecesti din sudul Italiei – Locri si Crotona – îsi deschid portile în fata lui Hannibal. Victoria de la Cannae este urmata de o serie de succese diplomatice de rasunetFilip al V-lea al Macedoniei încheie o alianta cu Hannibal declarând razboi Romei. Siracuza trece în tabara anti-romana. Tarentul, urmat de Metapont si de Thurioi, se alatura, în anii 213-212, punilor. Din 212-211 însa, balanta de forte începe sa se încline lent, dar inexorabil, în favoarea Romei.

„Stii sa invingi, dar nu stii sa profiti de victorie” i-a reprosat mereu fratele sau lui Hannibal.

De ce el nu a atacat Roma?

Este o intrebare la care nu vom gasi raspuns niciodata. Sunt doar presupuneri. Acesta a fost momentul decisiv al campaniei. Romanii au timp sa se reorganizeze si sa incheie alte aliante. Orasele care trecusera de partea cartaginezilor au fost cucerite, iar Capua a fost aspru pedepsita.

In 211 Hannibal era la portile Romei. Prea tarziu insa. Nu reuseste sa o cucereasca si este nevoit sa ridice asediul si sa se retraga inspre sud.

cartagina

Romanii revin in forta. Printr-o abila diplomatie, reusesc sa gaseasca, în Liga Etoliana si Pergam, aliati fideli în primul razboi macedonean (215 î.Hr. – 205 î.Hr.), obligându-l pe Filip al V-lea sa se consacre, în excusivitate, operatiunilor militare din Grecia.

În anul 210 î.Hr., un nou general roman, în vârsta de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al fortelor din Spania, eliminând pâna în 206 î.Hr. orice rezistenta punica în Peninsula.

Istoriografia romana a facut din Scipio Africanul contraponderea ideala a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pamântul italic, Hannibal apeleaza la ajutorul fratelui sau Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punica din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrala, este surprins de fortele celor doi consuli – Marcus Livius Salinator si Gaius Claudius Nero – la râul Metaurus, pierzând în batalie întreaga armata si propria-i viata (207 î.Hr.).

Redus la defensiva în sudul Italiei, Hannibal este rechemat în 203 î.Hr. în Africa, dupa victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capatul a 16 ani de lupte, Hannibal paraseste neînfrânt pamântul Italiei.

La Zama însa, în Tunisia, în ultima batalie a celui de-al doilea razboi punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de mai tanarul sau oponent, Cartagina semnând, în anul urmator, tratatul de pace.

Finalul

Ceea ce a urmat nu face cinste orasului, pe care l-a slujit, cu destoinicie, atatia ani: Cartagena. Este nevoit sa se refugieze, mai intai   la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, apoi la prietenul sau regele  Bitiniei, Prusias I.

Ura sa impotriva Romeni nu a incetat. I-a determinat pe cei doi conducatori sa declare razboi si sa lupte impotriva  a ceea ce considera el ca este noul stapan al M. Mediterane, Roma republicana. S-a sinucis in 183 i.Hr neacceptand sa fie luat prizonier de romani. In acelasi an a murit si rivalul sau Scipio Africanul. Se incheia cel mai mare cosmar al Romei.

turnulluibabel.wordpress.com