Michio Kaku, profesor de fizica teoretica la City University din New York si realizator a numeroase documentare, a comentat reusita recenta a NASA care a plasat pe orbita lui Jupiter sonda Juno de la distanta de peste jumatate de miliard de kilometri si a amintit ca fara Jupiter viata nu ar fi dispus de timpul necesar pentru a evolua spre organisme complexe, planeta noastra fiind practic protejata de distrugerea prin impactul cu comete sau asteroizi de catre gigantica planeta gazoasa care este supranumita si „aspiratorul sistemului solar” pentru ca atrage o mare parte dintre aceste corpuri ratacitoare, conform unui material publicat de CNN.
Conform celebrului astrofizician, „unii au comparat aceasta reusita a NASA cu încercarea de a introduce ata de pe Pamânt într-un ac aflat pe Luna”.
Planeta Jupiter, desi este de departe cea mai mare din întregul sistem solar, ramâne foarte putin cunoscuta, însa sonda Juno, care este dotata cu un arsenal de 9 instrumente stiintifice si a fost construita sa fie foarte rezistenta la radiatii, ne va oferi o sumedenie de noi informatii despre „regele planetelor” din sistemul nostru solar.
Sonda care a vizitat sistemul lui Jupiter înaintea lui Juno, Galileo, care a ajuns pe orbita joviana în 1995, a realizat o serie de fotografii spectaculoase ale planetei gazoase si satelitilor sai.
Detaliile surprinse în aceste fotografii au permis, printre altele, identificarea posibilei existente a unui ocean sub calota glaciara de la suprafata satelitului jovian Europa. Cu toate acestea, Galileo nu a reusit sa le ofere oamenilor de stiinta foarte multe informatii despre natura giganticei planete.
„Daca ar fi goala pe dinauntru, în interiorul lui Jupiter ar putea încapea peste 1.300 de planete Pamânt, iar cum este mai grea decât toate celelalte planete ale sistemului solar la un loc, prezenta lui Jupiter domina sistemul nostru solar. Din cauze înca necunoscute aceasta planeta este înconjurata de o centura de radiatii extraordinar de puternice, care pot distruge aparatura de la bordul unei sonde sau nave spatiale. Acest câmp de radiatii este atât de puternic încât genereaza o parte însemnata din interferentele pe care le putem auzi la radio”, conform lui Michio Kaku.
Jupiter face posibila existenta vietii pe Pamânt.
Câmpul gravitational al acestei planete este atât de puternic încât reuseste sa atraga cometele si asteroizii care ratacesc prin sistemul nostru solar.
Uriasa planeta gazoasa nu face „curatenie” doar prin „aspirarea” acestor corpuri. Ce nu atrage, ea reuseste sa arunce spre exteriorul sistemului solar prin efectul de prastie.
Daca nu ar fi existat Jupiter, Pamântul ar fi fost o planeta pe care viata nu ar fi avut timpul necesar sa evolueze, iar suprafata planetei noastre ar fi fost întesata de craterele rezultate dupa impacturi zilnice cu meteoriti sau comete.
Însa, desi chiar viata noastra depinde de existenta acestei planete, cunoastem foarte putine lucruri despre ea.
Spre exemplu, explica Dr. Kaku, astronomii au descoperit Marea Pata Rosie de pe Jupiter înca de acum câteva secole.
Aceasta este probabil cel mai mare uragan din sistemul solar însa cunoastem foarte putine lucruri despre originile sale si despre sursele sale de energie.
De asemenea, cunoastem foarte putine lucruri si despre interiorul acestei planete.
Sub straturile superioare ale atmosferei joviene, oamenii de stiinta banuiesc ca ar putea exista un vast ocean de hidrogen lichid.
Nu exista informatii despre ce ar putea exista sub acest ocean. Ar putea fi vorba de un strat format din hidrogen metalic, în stare solida de agregare, cu un nucleu teluric, o ramasita de la formarea acestei planete.
Însasi existenta lui Jupiter si implicit a tuturor celorlalte planete din sistemul nostru solar reprezinta înca un mister.
Astronomii au descoperit, cu ajutorul telescopului orbital Kepler, aproximativ 2.000 de exoplanete pe orbita unor stele mai mult sau mai putin îndepartate si multe dintre ele sunt planete gigantice gazoase, de tipul lui Jupiter.
Interesant este însa ca majoritatea acestor exoplanete gazoase gigantice se deplaseaza pe orbite foarte eliptice în jurul stelei-mama, ceea ce înseamna ca intersecteaza frecvent orbitele eventualelor exoplanete telurice din aceste sisteme solare si fie le distrug, fie le arunca în afara sistemului lor solar.
Acest lucru nu este valabil în cazul lui Jupiter. Întâmplator sau nu, Jupiter are o orbita aproape perfect circulara care împiedica intersectarea cu planetele telurice din interiorul sistemului nostru solar si implicit face viata posibila pe Pamânt.
Mai mult decât atât, multe dintre exoplanetele de tipul lui Jupiter se afla la distante foarte mici de steaua-mama (orbite similare celei a lui Mercur, cea mai apropiata planeta de Soare), pe când în cazul sistemului nostru solar Jupiter se afla la exteriorul orbitelor planetelor telurice, pe care se poate dezvolta viata, protejându-le în acelasi timp de impactul cu asteroizi si comete.
Apropierea acestor exoplanete de tipul lui Jupiter de stelele lor a fost explicata prin faptul ca aceste planete s-au format pe orbite mai îndepartate dar apoi au migrat în spirala spre steaua lor, instalându-se pe orbite apropiate.
Acest proces de migrare ar fi însemnat dezastru pentru eventualele planete telurice aflate în calea lor. Iar noi trebuie sa punem pe seama norocului faptul ca Jupiter are o orbita circulara si stabila? De ce planeta Jupiter este atât de diferita fata de alte planete gigantice gazoase observate si de ce nu migreaza spre Soare asemenea acestora?
La fel ca si misiunea Galileo dinaintea sa, sonda Juno îsi va încheia periplul în sistemul lui Jupiter printr-o prabusire pe gigantica planeta. Acest lucru se va produce dupa ce va parcurge 37 de orbite complete în jurul lui Jupiter, într-un interval de timp de peste 20 de luni.
În tot acest interval va transmite spre Pamânt noi informatii care îi vor ajuta pe astronomi sa completeze acest urias puzzle jovian dar si informatii care ne vor ajuta sa întelegem mai bine natura sistemului nostru solar, evolutia sa si viitorul sau.
„Ne va ajuta sa întelegem cum a aparut sistemul nostru solar si de ce existam”, a mai adaugat Dr. Michio Kaku.
