Muntii Caucaz sunt un taram aparte aflat la confluenta dintre Asia si Europa. O zona arhaica si exotica dintre Marea Neagra si cea Caspica. O lume cruda si fascinanta cu propriile legi si cutume vechi de milenii. Aici, la adapost de influenta molesitoare a civilizatiei occidentale, barbatii raman barbati si femeile femei, batranii sunt respectati cu sfintenie iar tinerii isi stiu rostul. Presate de vremuri si conjuncturi politice nefavorabile, tot aici au aparut si cele mai temute clanuri infractionale din fostul spatiu sovietic. Lupii nelinistiti si razbunatori din vagaunile Caucazului imprastie si astazi groaza in sufletul oricui are nenorocul sa se afle in calea lor!
Chemarea banditilor din munti
Folclorul si traditiile tuturor natiunilor din Caucaz abunda in glorificarea Djighitului-arhetip masculin perfect al barbatului luptator mandru si neinduplecat, care pandeste ca un vultur trecatorile salbatice din cei mai inalti munti ai Europei. Identificarea cu acest ideal al luptatorului mandru si rebel care sfideaza nesupus puterea Moscovei este parca un dat natural in sufletul fiecarui baietel care a vazut lumina zilei marginita de crestele Caucazului. 
Fie el georgian, cecen, cerchez, ingus, azer, tabasaran, avar, osetin, dargin sau daghestanez, baiatul stie ca trebuie sa ajunga la maturitate un Djighit. Altfel nu se poate.
Aflate la intersectia a trei imperii si calcate de numerosi nomazi invadatori, cele peste 27 de natiuni distincte care locuiesc in acest taram, unde frumusetea absoluta se imbina intr-un mod neinteles cu violenta codificata si cutumele tribale, popoarele de aici au fost nevoite sa-si faca din incapatinare si mandrie scut, iar din cruzime si curaj sabie. In plus, ura comuna impotriva rusilor a ramas neostoita. De peste 150 de ani rusii, fie ei imperiali sau sovietici se straduiesc sa-i supuna cu totul. Nu au reusit decat partial sau superficial, vrand parca sa confirme profetia facuta de o capetenie de aul cecen unui general al armatei Rusiei Imperiale. Uitandu-se calm in ochii generalului Bariatinsky, batranul cu privirea de foc ascunsa sub caciula imensa de blana de oaie, i-a spus acestuia ca rusii nici nu banuiesc cu ce s-au legat la cap…„Va mintiti singuri crezand ca ne-ati cucerit. Nu ne cunoasteti. Noi vom trai tot dupa legile noastre, voi nu puteti intelege. Baietii nostri vor creste aidoma unor vulturi turbati. Nepotii vostri vor fi prazile vor…” Asa vorbi batranul, iar Istoria i-a cam dat dreptate.
Obshina – Sau cum au inteles cecenii sa faca Mafie
Documentele oficiale ale Interpolului avertizeaza inca de la inceput in privinta asa numitei Obshina (Comunitate, Grupare), mai cunoscuta sub titulatura de Mafia Cecena. Renumele ei este temut pe buna masura. Imaginati-va o grupare atat de cruda si sangeroasa incat si-a castigat renumele de cea mai de temut mafie din marea familie a Mafiei Ruse. Cum in cadrul sau nu erau parca de ajuns redutabilii luptatori ceceni, randurile sale s-au intregit cu baieti unu’ si unu’: foste cadre KGB, ex-soldati din trupele de elita Spetznaz, criminali cu peste 10 omoruri la activ (conform unei cutume cecene, daca ai omorat pana la 10 oameni nu esti demn sa fii numit ucigas in toata puterea cuvantului, esti doar un om iute la manie…), cireasa de pe acest tort macabru fiind reprezentata de traficantii de armament si substante radioactive.
Chiar si in zilele noastre este foarte dificil sa definesti cu exactitate Mafia Cecenilor. Insasi cei mai reputati specialisti rusi, criminologi, antropologi si sociologi au dificultati in a stabili unde se termina activitatea de tip mafiot si unde incepe teritoriul fundamentalist Islamic sau unde se sfarseste lupta cu caracter nationalist si unde incep legaturile murdare cu lumea ascunsa a politicii moscovite. Mass-media rusa din ultimii ani a fost depasita de fenomen, esuand uneori tragic in incercarea de a defini si explica opiniei publice misterele aparitiei, dezvoltarii si activitatii fratiei lupilor sangerosi coboarati de pe povarnisurile muntilor Ceceniei pentru a-si gasi prazile in Rusia si mai apoi in intreaga lume. In linii mari, aventura infractionala a baietilor de la munte veniti pe marile bulevarde ale Moscovei, a inceput odata cu sfarsitul perioadei de genocid uman si cultural stabilita de Stalin in anii’50 ai secolului trecut.
Atunci, intr-o incercare brutala de a se razbuna pe popoarele din Caucaz banuite de colaborare cu Germania Nazista in perioada celei de a doua Conflagratii Mondiale, „Tatucul ” popoarelor a decis deportarea si exterminarea in gulagurile din Kazahstan si Siberia a tuturor avarilor, cecenilor, ingusilor, triburilor cercheze, tabasaranilor, agulilor, darginilor, azerilor, abhazilor, adjarilor, kalmucilor si multor alte popoare. Din tot perimetrul Muntilor Caucaz, Stalin nu i-a crutat de deportare decat pe osetini (pe motiv ca mama sa era osetina), pe evreii Juhuro (tatal sau era etnic evreu de munte de origine georgiana) si pe armenii, care au constituit mereu un avanpost de baza al rusilor in Caucaz. In urma deportarii si genocidului cecen, urmasii ghalgailor care s-au reintors in Cecenia dupa moartea dictatorului purtau in ei nu doar povara unor rani inca deschise, ci si ura neostoita impotriva comunismului si a prezentei ruse in muntii lor. Pe langa acest aspect complex de ura inter-rasiala, inter-culturala si inter-sociala, tinerii ceceni reintorsi in patria mama s-au vazut lipsiti de viitor intr-o tara distrusa de razboi cu sate si orase lasate in paragina de puterea de la Kremlin interesata doar de exploatarea petrolului cecen.
Obligati de situatia grea si saracia care domnea la tot pasul, tinerii ceceni s-au indreptat spre Moscova. Cei mai dezghetati spre prestigioasele Universitati Ruse, iar cei care au fugit de carte din frageda pruncie s-au orientat spre pietele agroalimentare sovietice unde au excelat in cotrabanda cu legume, fructe exotice, branzeturi si carne, alimente care erau un lux penrtu cetatenii „Celei mai fericite tari din lume” dupa cum scandau lozincile comuniste.
Khoza era un student eminent…
A exclamat increzator intr-un interviu, fostul profesor (acum octogenar) al parintelul Mafiei Chenene – Khoza Ahmed Nukahev. Personajul in cauza era un tanar nascut in satul Geldagan din Cecenia, care sosise in Moscova anului 1974 pentru a se inscrie la cursurile Facultatii de Drept din cadrul prestigioasei Universitati de Stat. Tanarul Khoza cum il numeau prietenii, era inflacarat de doua mari idei: -Alcatuirea unei fratii caucaziene printre barbarii rusi si crearea in clandestinitate a unui comitet de eliberare al Ceceniei.
Le-a infaptuit pe amandoua cand a creat Obshina… Munteanul se antureaza in acest scop cu Said-Khasanov Abumuslimov (pe viitor vice-presedinte al Ceceniei sub Zelimkhan Yandarbiev). Cei doi temerari nu dau doi bani pe propaganda sovietica si legile unui stat eminamente ostil, alegand in schimb sa-si omoare timpul citind cartile scrise de marii dizidenti ai momentului. Autorii favoriti erau istoricul cecen Abdurakhman Avtorkhanov, scriitorul rus Alexandr Soljenitin si fizicianul Andrei Saharov. Conform interviului din cartea „Conversatii cu un bandit – Interviuri cu o capetenie cecena despre Banditism si Islam”, de jurnalistul rus Paul Klebnikov,Khoza se ocupa personal de partea financiara si procurarea de arme, in timp ce Abumuslimov facea politica si insufletea tinerii studenti ceceni adunati in temuta organizatie de mai tarziu. Jafurile si bataile administrate personal de Nukhaev cetatenilor sovietici nu au ramas fara raspuns. In anul 1980, KGB-ul se autosesizeaza si tanarul lup dornic de razbunare este trimis sa se linisteasca dupa gratii timp de 8 ani sub acuzatia de banditism.
Mai tarziu, cand se elibereaza, Khoza declara in stanga si dreapta ca a fost nimic altceva decat o victima politica…In inchisoare lupul nu si-a uitat vechile naravuri, consolidandu-si noua organizatie si inhaitandu-se cu Nikolai Suleimanov (asasinat de gruparile ruse rivale inainte de Primul Razboi Cecen din 1991) cu care imparte o perioada sefia Obshinei. Odata cu declansarea razboaielor cu Federatia Rusa, Nukhaev isi regaseste aplombul militant-nationalist conducand un grup de rebeli. Ranit in timpul luptelor din Groznai, ajunge in Turcia. Pe un pat de spital din Istanbul, neobositul lup are o revelatie. Se descopera drept politician de succes! Nu sta mult pe ganduri si plaseaza o parte din atributiile mafiote in subordinea lui Movladi Atlangeriev, unul din locotenentii sai. Khoza avea planuri mari… 
Sub presedintii ceceni Zelimkhan Yandarbiev si Djohar Dudaev, fostul student la Drept devine Prim Ministru si Deputat al proaspetei autoproclamate Republici Ichkeria, o alta denumire veche a Ceceniei. In acest post, studentul mafiot luptator pentru libertate, se ocupa de legaturile economice si relatiile internationale in transportul de gaze naturale si petrol. Gurile rele comenteaza nu fara o oarecare boaba de adevar, ca Nukhaev fusese recrutat intre timp de C.I.A. Aceasta deoarece in anul 1997, Khoza era presedinte peste Camera de Comert Americano-Caucaziana inregistrata deja in Washington D.C. Apetitul pentru „stiiinte economice” al lupului nu se potoleste, cativa ani mai tarziu creand Piata Comuna Caucaziana, devenind mai apoi cofondator al Fondului de Investitii Caucazian. Aventura era departe de sfarsit. Dupa declansarea celui de al doilea Razboi Cecen, Khoza baga bani la greu in finantarea gherilelor lui Ruslan Gelaev si Aslambek Abdulkhadziev.
Dupa anul 2001, il regasim in tovarasia politicianului rus nationalist Alexandr Dugin. Cu toate ca era cautat de politia rusa, Khoza nu se sinchiseste prea mult si fondeaza alaturi de Dugin „Partidul Eurasiei”. Dupa citirea seriei de interviuri din cartea lui Paul Kleibnikov, Khoza intra in conflict deschis cu autorul certandu-se cu acesta pe teme… sociale! In timp ce lupul cecen declara sus si tare superioritatea sistemului social clanic-tribal cecen bazat pe traditiile Adat si pe respectarea Islamului, Klebnikov il contrazicea la toate capitolele. Prietenia celor doi s-a sfarsit in anul 2004 cand jurnalistul rus a fost impuscat in cap in plin centurul Moscovei de catre autori necunoscuti. Banuiala cade pe fostul student cecen care declara ca intr-adevar nu-l mai inghitea pe jurnalist, dar nu ar fi ordonat uciderea sa sub nicio circumstanta. Afacerile continua sa-i mearga din plin. Khoza isi indulceste opiniile fata de Rusia, indreptandu-si furia spre Wahhabism, curent islamist extrem de origine saudita, cecenul manifestandu-si deschis ostilitatea si fata de „Marele Satan” adica fostii sai parteneri americani…
Dupa acest episod, Khoza pleaca in Azerbaijan, iar din anul 2004 nu mai parvine nici o informatie oficiala despre persoana sa. Conform unor surse, Nukhaev sosise in secret in Cecenia in anul 2003 pentru a-l convinge pe Gelaev sa reia lupta. Gruparea celor doi lideri tribali ar fi fost inconjurata in muntii Dagestanului de catre trupele Spetznaz, o parte din rebeli fiind ucisi, altii cazand prizonieri. Daca despre Ruslan Gelaev se stie ca a fost ucis pe data de 28 februarie 2004, despre Khoza, lupul student nu se stie absolut nimic. Poate stie FSB-ul, dar tace!
Lupii in actiune
Cum ferocitatea si cruzimea dau intotdeuna roade, la inceputul anului 1987 fratia cecena devenise deja cea mai influenta grupare criminala din U.R.S.S. In acelasi an, gruparile rusesti Liubertsy, Solntsevo si Balashika zboara la propriu din Moscova. Noii duri din underground-ul moscovit erau reprezentati de barbati solizi cu parul negru si fizionomie caucaziana. Vorbeau o limba aspra, guturala, de neinteles pentru rusi. Aveau propriile legi, nu se temeau de nimeni, dispretuiau moartea si nu se lasau dominati de patimile alcoolului, femeilor si drogurilor. 
Erau, pe de alta parte, capabili de fapte de o cruzime incredibila chiar pentru incercatii agenti ai K.G.B.-ului. In general, nu aveau vicii si pasiuni comune rusilor. Se intalneau pentru a se aseza in cercuri unde dansau cantece stravechi razboinice, de dragoste sau pastoresti si a dansa dansuri dificile, salbatice si maiestuoase in acelasi timp. Spre deosebire de mafiotii rusi care aveau o adevarata ierarhie de tauaje cu simboluri clar stabilite, cecenii nu aveau decat un singur tatuaj, omniprezent insa la toti membrii: Borz – Simbolul totemic al lupului in limba cecena, impodobea bratele, umerii sau pieptul oricarui membru al clanurilor caucaziene. Animal indragit de ceceni, lupul este simbolul suprem al libertatii si curajului, cele mai iubite atribute in randul tuturor cecenilor.
Astazi, in ciuda razboaielor devastatoare din patria mama, Mafia Cecena si-a extins activitatea din Vladivostock pana in Viena, ocupandu-se in principal de furturi de automobile, spalare de bani, trafic cu uraniu si plutoniu, trafic de imigranti chinezi in Japonia, trafic de droguri si, bineinteles, asasinate la comanda, activitate la care conform tuturor surselor, cecenii exceleaza…Spre deosebire de alte grupari criminale din spatiul ex-sovietic, Obshina este o organizatie hibrida criminal-politica care se foloseste de toate metodele ilegale posibile pentru inarmarea si echiparea militantilor ceceni rebeli care lupta impotriva guvernului marioneta condus de Ramzan Khadirov si sustinut in Cecenia de Vladimir Putin. Activitatea lor este deosebit de ambigua, analistii politici si militari nestiind daca Obshina este mai interesata de crearea primului stat independent din Caucazul de Nord sau de perpetuarea instabilitatii regionale, situatie care convide datorita proliferarii traficului de droguri, armament si carne vie din zona, activitati in care Fratia Cecena este de asemenea lidera incontestabila.
De fapt, gruparile criminale sau paramilitare cecene joaca un rol deosebit de important in traficul de droguri din Asia Centrala via Caucaz spre Europa. In Primul Razboi Cecen soldat cu infrangerea Armatei Ruse si umilirea lui Boris Eltin, gherilele cecene s-au alimentat cu bani din jafuri armate si asasinate la comanda precum si din vanzarea de petrol autohton.
Situatia s-a schimbat in decursul celui de al Doilea Razboi Cecen, cand sponsorizarea gherilelor a fost facuta exclusiv de milionarul saudit Ibn Al-Khattab, prieten cu rebelul Shamil Basaev. Tot Mafia Cecena domina piata drogurilor din Rusia, producatorii de droguri din Tadjikistan preferand sa lucreze cu cecenii pe motiv ca acestia din urma au legaturi stranse atat in lumea interlopa rusa cat si in randurile politiei si politicienilor de la Moscova. Totusi Mafia Cecena a fost nevoita sa cada victima nefasta in razboiul media orchestrat de Kremlin impotriva incercarilor de eliberare ale micii republici caucaziene.
Specialistii in comunicare ai Kremlinului s-au folosit astfel de cumplita reputatie a Obshinei pentru a demoniza un intreg popor si a pacali opinia internationala in privinta actiunilor sale brutale in Cecenia, portretizandu-i pe ceceni drept barbari care merita sa moara, islamisti fanatici sau popor de mafioti, acuzatii departe de adevar si generalizate grosolan de specialistii Biroului de Propaganda Militara din Kremlin. In acest sens, merita amintita in incheiere opinia lui Djohar Dudaev despre legatura dintre poporul cecen, Obshina si propaganda rusa :
Reporter: – „De unde credeti ca au aparut in presa rusa reportajele despre Mafia Cecena ?”
Djohar Dudaev: – „Toate pregatirile au aparut inca din anul 1989. Imediat ce Congresul National Cecen a adoptat suveranitatea tarii, propaganda rusa a inceput la toate nivelurile politice si ideologice imaginabile. Ei se pregateau sa re-inghita Cecenia. Doreau de asemeni sa reinstaureze frica in ochii cetatenilor ex-sovietici si de a da o lectie lumii intregi: -Uite ce se intampla daca nu va supuneti… Au vrut de la inceput sa imbrace noul imperiu intr-o haina a violentei. Pentru asta trebuiau sa creeze cecenilor imaginea unei natiuni de criminali si mafioti. Nu suntem un popor de mafioti. Consultati statisticile si vezi vedea ca proportional nu avem mai multi infractori decat alte popoare precum georgienii sau chiar rusii…”
