Haremul faraonilor
De-a lungul istoriei, suveranii n-au ratat niciodata placerile iubirilor clandestine. Amantele lor beneficiau uneori de apartamente secrete in palat sau in afara sa, la adapost de indiscretia reginelor. In unele culturi, adulterul era acceptat sau chiar institutionalizat (la persi, chinezi, egipteni). In Egiptul antic, haremul devine o adevarata institutie socio-economica. „Iata, Marele Sef din Hatti si-a adus fata cea mare incarcata de numeroase daruri” (…) „Majestatea sa a apreciat frumusetea fetei si faptul ca aceasta il privea cu dragoste.”
Majestatea sa e Ramses II, legendarul invingator al hititilor in batalia de la Kades, cu trei decenii inainte de a primi darurile, prin anul 1245 i.Hr., cand incheie o pace definitiva cu Hattusili III, regele din Hatti (actuala Turcia) casatorindu-se cu fiica sa care va beneficia de dragoste, bogatie si prestigiu politic. Va face parte din harem si va duce o viata linistita, asemenea tuturor sotiilor secundare ale faraonului.
Sa ne oprim o clipa asupra termenului de harem. In imaginatia noastra, hranita de tablourile orientale si de literatura romantica, acesta se evoca un loc al placerilor si al intrigilor. Femei dezbracate, care lancezesc pe canapele din catifea si matase, asteptand chemarea sultanului sub ochiul gelos al unui eunuc. Aceasta viziune de serai al voluptatilor a fost imprumutata de primii traducatori ai textelor egiptene in secolul XIX. Haremul egiptean e denaturat de acest model. Termenii egipteni tradusi prin cuvantul harem desemneaza comunitatea de femei aflate sub protectia faraonului (nu toate sunt sotii) dar, in acelasi timp, indica o institutie, un serviciu de stat in folosul faraonului.
Exista putine indicii care permit egiptologilor sa schiteze contururile haremului vechiului Imperiu; o informatie lapidara dintr-un text, o inscriptie pe un mormant care evoca existenta cartierelor rezervate femeilor din palat, piramide ale sotiilor regale. Nu se cunosc motivele acestei poligamii. Un lucru e sigur: haremul constituie apanajul regal. Un semn de putere si bogatie? Un mijloc sigur prin care regele isi asigura succesiunea? Oricum, nu exista indicii ale unei semnificatii religioase intrucat zeii egipteni sunt fideli sotiei lor. In papirusul Westcar se aminteste faptul ca Snefru, rege din cea de-a V-a dinastie, porunceste sa i se aduca in harem 20 de fete frumoase, cu trupul acoperit doar de o plasa; fete care sa aiba sanii fermi si parul impletit.
Haremurile sunt constituite asadar – lucru firesc – din elite ale frumusetii. Printre ele se disting printese si femei de rang inalt pe care faraonul le ofera ca sotii unor colaboratori ai sai plini de merite. Haremul se dezvolta in Imperiul Mijlociu, dar mai ales in Noul Imperiu. Documentele din aceasta perioada istorica atesta o dezvoltare fara precedent a haremului si a structurii sale, care devine o adevarata institutie socio-economica. Apar constructii noi, separate de palatul regal, in interiorul aceluiasi complex arhitectonic (la Malgatta, Amarna si Teba), sunt construite si palate autonome, dotate cu resurse proprii, adevarate unitati economice, cu bunuri funciare si personal, locuri de cult si necropole.
Revista Magazin
