OZN-uri deasupra Romaniei (II)
Într-un alt articol am prezentat cazuri istorice din cartea „UFOs over Romania”. Un astfel de caz apare si în cartea autobiografica „Hronicul si cântecul vârstelor” a lui Lucian Blaga. El descrie o întâmplare din vara anului 1904, din Muntii Apuseni: „Într-o noapte, târziu dupa înalta ora, un taran sta cu carul sau pe câmp. Era treaz, asa se povestea. Dintr-o data, el vede o roata de foc coborând din zare peste Muntii Apuseni.
Roata se apropia repede, învârtindu-se. Omul o privea înnebunit. Când fu lânga el, roata de foc se prefacu în om. si om cu om se privira. Lung, fara a-si spune un cuvânt. Vedenia aceasta a dat mult de lucru talmacitorilor din sat si macina mintile”. Autorul comenteaza ca întâmplarea se apropie foarte mult de experienta prin care a trecut profetul Ezechiel si care este cu amanuntime descrisa în Biblie.
Dr. I.P., originar din Craiova, a vazut într-o seara din vara anului 1905, la Horodnicul de Sus, în apropiere de Radauti, un obiect alungit, în forma de farfurie, mai mare ca Luna. Era foarte viu luminat de o sursa proprie si zbura constant spre vest. Martorul a marturisit, ca observatia a declansat în el un foarte pronuntat sentiment de neliniste.
Puternice surse de lumina
Cercetând presa româneasca veche, la Biblioteca Academiei Române, Ion Hobana a descoperit faptul ca, în ianuarie 1913, în spatiul aerian al tarii noastre au evoluat obiecte zburatoare înzestrate cu puternice surse de lumina. Martorii oculari au declarat ca ele efectuau viraje deasupra localitatilor survolate, manifestând o predilectie pentru cazarmile din Focsani, Iasi, Braila si Târgoviste. Executând ordinul ministrului de razboi, ostasii au tras salve asupra acestor intrusi, observati cu „aparate optice” si urmariti pe distante apreciabile.
Data fiind implicarea unor unitati militare, Ion Hobana a solicitat Ministerului Apararii Nationale documente de arhiva privind aceste evenimente. I s-au pus la dispozitie noua rapoarte trimise de Inspectorul General al Jandarmeriei Rurale catre generalul Alexandru Averescu, seful Marelui Stat Major General. Daca le adaugam cele 14 stiri din ziare, consemnate îndeosebi în ziarul „Universul”, ne aflam în posesia a 23 de observatii, înregistrate în mai putin de o luna.
S-a sustinut atunci ca era vorba de aeroplane rusesti, care ar fi executat misiuni de recunoastere, dar starea aviatiei în ianuarie 1913, pe plan mondial, exclude aceasta interpretare. Observarea aeriana a fortificatiilor si a miscarilor de trupe se realiza atunci exclusiv la lumina zilei, tocmai pentru ca aparatele existente nu dispuneau de reflectoarele semnalate în marturiile civile si militare. Iar încercarea de a pune toate fenomenele luminoase pe seama planetei Venus este infirmata de orele si directiile diferite în care au aparut obiectele zburatoare, ca si de evolutiile lor, neconforme cu acelea ale unui corp ceresc.
Tot Ion Hobana a descoperit si urmatoarele cazuri. „Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor” din 15 Octombrie 1914, a publicat marturia unui observator din acea vreme: „Am vazut o sfera de foc de culoare alba care s-a deplasat încet si perfect paralel cu orizontul, pe un interval de vreo 20 de grade. Brusc, între constelatia Varsatorului si cea a Capricornului, ea a disparut complet.”
Un director de scoala, nascut în 1901, îsi amintea în anul 1969 de un eveniment petrecut, în satul Bujoreanca, judetul Dâmbovita, în toamna anului 1914 sau 1915, pe când el avea vârsta de 13 sau 14 ani. La caderea noptii, se afla împreuna cu familia sa la masa, în gradina, când atentia le-a fost atrasa de un obiect rosiatic. Avea marimea aparenta a unei mingi de fotbal sau a unui cap de om si prezenta un fel de protuberanta ce amintea de un „tub de esapament”. Se deplasa spre est, cam la 20-25 metri deasupra solului, producând un puternic curent de aer care rasucea vârfurile salcâmilor si stejarilor, lasând în urma o jerba de scântei stralucitoare lunga de 8-10 metri. Acest obiect zburator a tot reaparut, timp de cinci sau sase zile. Într-o zi, „paru sa iasa din albastrul cerului” deasupra unei case situata la 800 metri de cea a martorilor si disparu tot atât de brusc deasupra unei alte locuinte. Alta data, a ramas imobil deasupra unei case, în interiorul careia s-a descoperit mai târziu corpul acoperit de arsuri al unei femei.
Taranul Ioan Bunescu, povestea ca, într-o noapte, în iunie 1926, pe când avea 38 de ani, a trecut prin urmatoarea întâmplare: „Am plecat cu vitele pe Leurda (platou, în apropiere de satul Colun, judetul Sibiu). Gasisem acolo iarba grasa. Sa fi fost putin dupa miezul noptii. Deodata, dinspre comuna Cârta, a aparut o lumina, de parca ar fi stat sa rasara Luna. Putin dupa aceea s-a ivit un glob luminos care venea repede spre Leurda. Câteva clipe a pierit dupa un loc înalt, numit Surpaturi, apoi a venit de s-a oprit drept deasupra mea. Cel putin, asa mi s-a parut. Atât de tare lumina ca, desi pâna la Olt sunt 4 km, vedeam luciul apei. Înspaimântat, m-am trântit în iarba. În spatele luminii se vedea ceva întunecat. Semana cu o barca. Nu facea niciun zgomot. Dar ce mi s-a parut ciudat era un fel de vânt care nu batea nici dintr-o parte, nici dintr-alta, ci ma apasa de sus în jos. A stat asa, nu stiu cât, apoi a pornit-o. Cu lumina în fata. Pe atunci oamenii erau înapoiati si superstitiosi. Am povestit a doua zi în sat. Babele au fost de parere ca l-am vazut pe Lazar Teca, un om de la noi din sat, banuit a fi … strigoi. De fapt Lazar Teca nu era deloc strigoi, numai ca obisnuia sa umble noaptea si sa dijmuiasca vacile de lapte. Eu credeam ca (obiectul) l-a vazut toata lumea. Poate l-au vazut si altii de prin alte sate. Nu stiu ce sa spun. Dar sunt sigur ca n-a fost numai o nalucire”.
Un obiect cilindric in aer
O alta observatie a avut loc în iulie 1927, în comuna Nicolae Balcescu (Nu a fost specificata zona, acest nume fiind purtat în România de 12 localitati, aflate în 11 judete diferite). Inginerul agronom Gheorghe Achimescu afirma ca, pe un timp foarte frumos, cu vânt slab si o vizibilitate excelenta, un obiect cilindric a survolat satul, la 200 sau 300 de metri înaltime, mergând de la vest spre est. Avea mai bine de 15-20 metri în lungime si un diametru de 3-4 metri. Culoarea sa era de un „gri afumat”, nu emitea niciun fel de lumina si se deplasa fara cel mai mic zgomot. Un grup de copii, care erau cu oile la pascut nu departe de sat, l-au urmarit atenti, convinsi fiind ca era Dumnezeu!
Martorul Petre Eremencu relata o observatie avuta în Piatra Olt, judetul Olt: „Într-o seara de iulie 1927 sau 1928, am vazut, împreuna cu numerosi alti martori, un cilindru iradiant care zbura în directia est. Trecu pe deasupra orasului cu o viteza fantastica fara a scoate nici cel mai mic sunet. Acest obiect era mai mare decât Luna plina. De culoare galbena, lumina sa ilumina atât de clar strazile ca te credeai în plina zi. El exploda în aer cu o proiectie de scântei rosii”.
Profesorul pensionar Dumitru Coca povestea urmatoarele: „Am trait câtva timp la Hârseni, într-una dintre vaile muntilor Fagaras, judetul Brasov, Într-o noapte de vara, în 1955, între miezul noptii si ora 01:00, ma aflam pe drum, împreuna cu sotia mea, si priveam spre casa noastra. Pe dreapta, între Fagaras si Hârseni, curge un pârâias si la stânga se întind câmpii.
La vreo 500 m de sat, am observat la circa 1.000 de metri inaltime, un obiect suficient de ciudat pentru ca sa ne cuprinda frica. Era o arca, cu întindere aparenta de 1,5 m, care emitea un inel de scântei albe. Acest obiect zbura cu o viteza mare în directia muntilor situati în stânga noastra. Nu se auzea niciun sunet si era albastru cu dungi de un alb stralucitor. Traiectoria sa era orizontala, cu o balansare laterala, dar fara rotatie în jurul propriei axe. Noaptea era calma si clara. Observatia a durat trei minute sau ceva mai mult si s-a facut în conditii excelente, ceea ce exclude posibilitatea sa fi confundat ceea ce am vazut acolo cu vreun fenomen atmosferic”.
