Istoria este martora multor descoperiri arheologice uluitoare. Sute de artefacte ne pun pe gânduri si ne forteaza sa ne revizuim convingerile despre trecut. Aceste descoperiri sunt întotdeauna însotite de controverse, pentru ca lumea academica este foarte selectiva atunci când stabileste ce anume reprezinta fapt dovedit stiintific si ce este farsa. Descoperirile prezentate în continuare vorbesc despre civilizatii antice misterioase sau despre cunostinte stiintifice inexplicabile pentru vremea lor. Toate constituie provocari la adresa teoriilor conventionale despre aparitia omului pe Pamânt si a multor credinte religioase.
Vehiculele de acum 14 milioane de ani
În centrul Turciei, în regiunea numita Valea Frigiana, marcaje misterioase ce par a fi urmele adânci ale unor roti sau senile de vehicule grele, se întind, sapate în piatra, pe zeci de kilometri. Nimeni nu stie cum au aparut aceste curioase santuri paralele care se întretaie pe dealurile pietroase, dar locul pare sa fi fost explorat în vremuri imemoriale de vehicule care au strabatut toata zona în lung si în lat.
În timpul unui studiu pe care l-a efectuat la fata locului în 2014, geologul rus Alexander Koltîpin a devenit convins ca urmele din Turcia au fost create în urma cu 12 sau 14 milioane de ani. Potrivit lui Koltîpin, Pamântul a mai fost locuit de o civilizatie avansata, în prezent necunoscuta, ale carei vehicule grele au lasat în solul moale si umed în Valea Frigiana urme adânci, care ulterior s-au pietrificat.
Koltîpin este de parere ca aceste urme au facut parte dintr-o retea de drumuri care se întindea de-a lungul Marii Mediterane, în urma cu milioane de ani. De altfel, santuri similare au fost descoperite si în Italia, Franta, Malta, Kazahstan si chiar în America de Nord. Expeditia condusa de Alexandr Koltîpin în 2014 a fost prima misiune de cercetare stiintifica în amanunt a acestor misterioase vestigii din Turcia.
Nu e de mirare ca arheologii se feresc sa discute despre acest subiect, el ar putea rasturna toate teoriile conventionale cu privire la istoria si originile rasei umane. Teoria pe care cei mai multi arheologi o sustin este ca urmele au fost facute în antichitate de care trase de animale. Aceasta nu se sustine, deoarece în sol nu s-a imprimat nicio urma de animal sau de om.
Sunt oare santurile pietrificate din Turcia si din alte zone ale lumii, întinse pe zeci de kilometri, urme de roti sau de senile de vehicule grele, facute în urma cu milioane de ani?
Cercetarile geologice efectuate de Alexander Koltîpin arata ca santurile perfect paralele au fost formate în perioada Miocenului. La acea vreme, caii, rinocerii si hipopotamii abia apareau ca specii, iar de rasa umana, asa cum o stim noi acum, nici nu putea fi vorba.
Potrivit teoriei conventionale a originii omului, Homo Sapiens a aparut pe Pamânt în urma cu aproximativ patru sute de mii de ani, la o distanta de milioane de ani dupa fiintele care au lasat urmele fosilizate din Turcia. Cine au fost creatorii acestor santuri si cum anume au facut urmele, probabil nu vom afla niciodata. Este cert, însa, ca aceasta descoperire are potentialul sa împinga limita istoriei mult înapoi în negura timpului.
Reactorul nuclear de doua miliarde de ani
Exista un loc în Africa unde, în urma cu doua miliarde de ani, s-au produs reactii nucleare în lant în mod inexplicabil. Acest loc este reactorul nuclear fosilizat de la mina Oklo, din Gabon. Reactorul a fost descoperit în mod întâmplator în 1972, când un angajat francez al unei uzine nucleare a observat ceva „curios” la izotopii de uraniu din minereul pe care îl analiza. Materialul provenea de la mina din Oklo.
În mod normal, concentratia izotopului de uraniu 235 – folosit la fabricarea bombelor nucleare si a centralelor atomice – este de 0.720%. Dar mostrele de uraniu prelevate de la Oklo aveau o concentratie de 0.717%. Diferenta era de 0,003%. Cifra pare infima, dar aceasta dovedea ca din mina disparusera nu mai putin 200 de kilograme de uraniu. Ca sa ne facem o idee despre ce înseamna aceasta cantitate trebuie sa stim ca bomba care a devastat Hirosima în cel de-al Doilea Razboi Mondial a creat efectul catastrofal cu doar 1 kilogram de uraniu din cele 63 cu care a fost dotata.
Fizicienii au intrat imediat în alerta, crezând în prima faza ca cineva furase cele doua sute de kilograme de material radioactiv. Si-au dat repede seama, însa, ca de fapt uraniul fusese consumat în urma cu foarte, foarte mult timp. Dupa cercetari amanuntite, la care au participat echipe de fizicieni din toata lumea, s-a dovedit ca, în urma cu doua miliarde de ani, în strafundurile minei din Gabon a functionat un reactor nuclear în toata regula.
Acesta a functionat fara oprire timp de 500.000 de ani. Atât de senzationala a fost descoperirea, încât ea a fost prezentata la o conferinta a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica. Si mai ciudat este ca cercetarile ulterioare au demonstrat ca acest reactor vechi de doua miliarde de ani era mult mai avansat decât cele din zilele noastre. Avea forma unei galerii subterane cu o lungime de câtiva kilometri si o latime de 40 de metri.
Mai mult, geologia locului fusese astfel alcatuita încât a permis ca deseurile radioactive rezultate din activitatea reactorului sa fie pastrate în conditii perfecte. Astazi, la aproape o jumatate de secol de la aceasta descoperire incredibila, lucrurile sunt departe de a fi clare în privinta originii reactorului. De exemplu, s-a stabilit ca, în mod cu totul inexplicabil, mineralele din mina au fost îmbogatite înainte ca reactorul sa înceapa sa functioneze. Aceasta era o conditie necesara pentru ca reactia în lant sa se declanseze si sa se poata autosustine.
De asemenea, s-a descoperit ca în procedeu s-a folosit apa, ceea ce a diminuat intensitatea reactiei si a prevenit o explozie nucleara. Reactorul nuclear de la Oklo are toate caracteristicile unei instalatii de ultima generatie. Potrivit lui Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru fizica, apa folosita în reactoarele nucleare trebuie sa fie foarte pura. Numai ca acest tip de apa nu exista nicaieri în stare naturala, ea trebuie produsa în combinate specializate, pe cale artificiala. Se naste, asadar, întrebarea: cine si în ce scop ar fi putut declansa si controla o reactie nucleara în urma cu doua miliarde de ani?
Piramidele din Bosnia
Arheologul Semir Osmanagic a devenit faimos în 2006, când a descoperit ceea ce ar putea fi cele mai mari si mai vechi piramide din lume. Piramida Soarelui si Piramida Lunii, asa cum le-a botezat Osmanagic, se gasesc în Visoko, la 20 de kilometri de Sarajevo, în Bosnia-Hertegovina. Osmanagic a emigrat în Statele Unite înainte de razboiul de la începutul anilor ’90 si a devenit un prosper om de afaceri. Acest fapt i-a permis sa îsi finanteze curiozitatea despre civilizatiile antice si piramidele din diverse locuri ale lumii, pe care le-a vizitat la fata locului. În 2006, când a revenit în Visoko pentru a-si lansa o carte, a observat formele curioase ale muntilor, care pareau mult prea regulate pentru a fi niste simple dealuri.
Piramidele par sa fi fost sculptate in munte, în trepte acoperite cu placi de beton groase de o jumatate de metru. În timp, structurile au fost acoperite cu un strat de pamânt gros de un metru si jumatate, din care a crescut o padure. Socotind ca la fiecare 400 de ani se depune aproximativ un centimentru de pamânt, Osmanagic a ajuns la concluzia ca stratul ce acopera piramidele din Bosnia are o vechime de cel putin 12.000 de ani.
Cu toate acestea, în timpul sapaturilor, între dalele de beton ale piramidelor au fost gasite resturi organice cu o vechime uluitoare, de 24.000 de ani. Piramida Soarelui, cu înaltimea de 220 de metri, este cu 73 de metri mai înalta decât Marea Piramida din Egipt. Dar descoperirile extraordinare nu se opresc aici. Piramida Soarelui este orientata fata de Nord cu o eroare de doar 12 secunde de arc de cerc.
Aceste date sunt confirmate de Institutul Geodezic din Sarajevo, care a verificat ca piramidele din Bosnia sunt aliniate aproape perfect cu punctele cardinale. Si aici, ca si în Egipt, obsesia constructorilor antici pentru precizia arhitectonica este uluitoare. Dar structurile descoperite de Osmanagic ascund multe necunoscute în pamânt. Ele cuprind si doua labirinturi subterane suprapuse, cu coridoare lungi de câtiva kilometri, care par sa duca spre Piramida Soarelui.
Scopul acestor galerii facute de mâna omului si în parte inundate ramâne si el un mister total. Tunelurile nu sunt mentionate în niciun document de arhiva. În aceste tuneluri au fost gasite mai multe pietre uriase, cu forme ondulate si însemne necunoscute. Monolitii par aliniati dupa cursuri de apa subterane, iar teoria lui Osmanagic este ca ei serveau drept instructiuni de utilizare a retelei subterane.
Dintr-un motiv necunoscut, la un moment dat în istorie tunelurile au fost astupate intentionat pe jumatate, ceea ce adauga si mai mult mister la acest puzzle gigant. În vreme ce mai multi cercetatori straini au clasificat piramidele din Bosnia drept formatiuni geologice naturale sau o farsa bine pusa la punct, Osmanagic afirma ca piramidele si tunelurile subterane faceau parte dintr-un complex antic ce producea energie vie, ecologica.
În primavara anului 2016, o alta stire despre o descoperire facuta la poalele Piramidelor din Bosnia avea sa faca înconjurul lumii: cea mai mare sfera artificiala de piatra de pe Pamânt, cu diametrul de 3 metri si greutatea de 37 de tone, a fost gasita într-o padure din apropiere. Sfere misterioase asemanatoare mai fusesera descoperite doar în Insula Pastelui, Costa Rica si Mexic. Alte 80 de sfere, însa mult mai mici, au fost dezgropate în padurea din Bosnia în 1936, de o ploaie torentiala.
40 de sfere s-au rostogolit pe valea unui pârâu din padure. Dintre acestea, s-au mai pastrat pâna azi 18. Pe cele mai multe le-au spart localnicii, crezând ca în mijlocul lor se ascunde aur. În final, s-a dovedit ca erau în întregime din piatra.
