duminică, octombrie 13, 2024
Starea de veghe

Prana, energia fundamentala a Universului

Prana este forta vitala, psihica si spirituala care sustine deopotriva atât actiunile si manifestarile corpului cât si pe cele ale mintii, fiind subjugata de acestea la fel cum un cal este înhamat la o trasura, si fiind dirijata de catre minte exact pe caile pe care aceasta doreste sa calatoreasca, pentru a-si împlini dorintele.
Marii întelepti si initiati ai acestei planete, indiferent de traditia de care au apartinut au revelat faptul ca exista o energie vitala fundamentala si divina care transcende timpul si spatiul, care impregneaza toate lucrurile si fiintele din Univers si de care depinde sanatatea si viata tuturor fiintelor vii.Existenta ei a fost recunoscuta unanim înca din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscuta sub diferite nume.
Yoghinii o numesc prana, polinezienii si hawaienii – mana, chinezii – qi, iar japonezii – ki. Hippocrate a numit-o Vis Mediatrix Naturae, iar Galen – Pneuma.
În lucrarile atribuite initiatului Hermes Trismegistos aceasta energie este mentionata cu numele de Telesma.Alchimistul Robert Fludd o numea spiritus, iar kabbalistii, restrângându-i semnificatia, o numeau lumina astrala; hipnotistul Franz Anton Mesmer i-a spus fluid magnetic, în timp ce psihiatrul Wilhelm Reich a vehiculat pentru prima data denumirea de energie orgonica.
Mai recent, referindu-se la forta primara si subtila a vietii, oamenii de stiinta si parapsihologii au numit-o bioenergie.

Potrivit stravechii învataturi hinduse, prana este puterea divina care, în procesul creatiei Universului, actioneaza mai întâi în akasha tattva, unul dintre elementele de baza ale manifestarii.

Practic, Universul însusi este creat din aceasta substanta-substrat fundamentala akasha tattva, prin puterea energiei divine prana.

Upanishadele afirma ca înainte de manifestare era nemanifestarea, care nu este tot una cu vidul transcendent, ci este însasi prana.

Ea este prin urmare, „sufletul” energiei, esenta oricarei miscari, forta si puterea din toate lucrurile si fiintele. De pilda, prana se manifesta în miscarea corpurilor celeste, în gravitatie, electricitate si magnetism, fiind substratul energetic subtil al tuturor acestor forte.

Ea face parte integranta din toate formele de viata, de la protoplasma inferioara si pâna la cea mai complexa fiinta din Univers.

Ea este de asemenea prezenta si în obiectele neanimate, tot ca forta a vietii, tradusa aici în energia de coeziune a lucrului în sine. Prana patrunde toate formele de materie, fara sa fie ea însasi materie.

În textele occidentale contemporane, din nevoia de a se gasi o omologare materiala acestei manifestari, prana a fost asemanata adeseori cu electricitatea. Mai mult decât atât, ea nu contribuie numai la actiunile de creatie si mentinere a universurilor.

Atunci când o fiinta sau o substanta materiala ajunge la sfârsitul ciclului sau de viata sau de existenta de sine statatoare energia care a sustinut-o pâna atunci se resoarbe în prana universala si nediferentiata.

Desi prana este omniprezenta, ea este totusi mai concentrata în anumite locuri, cum ar fi vârfurile muntilor si zonele aflate lânga apele curgatoare, manifestându-se în mod concret sub forma concentratiilor crescute de ioni negativi.

Traditia yoghina considera ca trupul fizic uman este structurat dupa modelul unui rezervor energetic de prana, care actioneaza ca “biomotor” vital al corpului. Prin intermediul fenomenelor continue de rezonanta, prana personala se afla într-un permanent contact cu depozitul infinit al prana-ei universale.
Astfel, putem remarca înca o data importanta exceptionala a fenomenului de rezonanta care reprezinta baza metafizica si practica a oricarui proces de comuniune între macrocosmos, ca unitate de ansamblu, totalizatoare, si oricare alt sistem sau parte care îl reflecta în miniatura.

Bogdan

Pentru fiecare de ce trebuie sa existe un cum