Pe Terra sunt astazi circa 210 tari. In fiecare clipa, în orice loc din lume, se întâmpla ceva special. Aceasta arata si ca ne aflam înca departe de a ne satisface trufia de „stapâni” afirmând ca am ajuns sa ne cunoastem cu adevarat planeta. Iata câteva exemple în acest sens:
Infractori „fara frontiere”. Puscariile Pamântului sunt arhipline, dar proportiile difera. Cu numai 5% din populatia lumii, SUA se pot „mândri” cu cel mai mare numar de detinuti: 2,2 milioane, adica aproximativ 25% din totalul celor încarcerati pe mapamond. Urmatoarele tari din top sunt relativ simplu de ghicit: China (1,5 milioane) si Rusia (870.000) În schimb, va va fi dificil sa apreciati care este cel mai mare producator de opiu. Ei, bine, Afganistanul, cu incredibila proportie de 95% din opiul lumii. O industrie extrem de puternica, nediminuata nici dupa peste 10 ani de ocupatie americana. Sau poate tocmai de aceea…
Codrul, frate cu… surinamezul. Tara acoperita aproape în întregime de jungla (91%) este Surinam, însa majoritatea populatiei traieste de-a lungul coastelor. Totusi, Rusia, de fapt Siberia poseda în jur de 25% din padurile lumii (suprafata superioara celei a SUA), ceea ce face din „Marele urs” cel mai mare producator de oxigen din lume. Avem însa si exemplul contrar, care din pacate noua, românilor, nu ne este chiar strain: statul Haiti a devenit cel mai defrisat teritoriu de pe planeta, aproape toata suprafata sa fiind astazi lipsita de paduri!
Noroi si stele. Problema apei dulci de pe Terra implica si paradoxuri nu doar majore, ci si îngrijoratoare. Astfel, cu peste 3 milioane de lacuri (60% din totalul planetei), peste 9% din teritoriul Canadei este de fapt apa dulce.
La polul opus, o alta tara mare, Arabia Saudita, nu are în schimb niciun râu. În aceste conditii, cele mai mari rezerve de apa proaspata provin din centralele de desalinizare si din rezervoare.
În mod oarecum similar putem vorbi despre tara cu cea mai mare suprafata de desert, Libia – cu 99% din suprafata reprezentata de nisipuri – este unul dintre locurile cele mai aride. În unele zone nu a cazut nici macar o picatura de ploaie timp de decenii! Problema rezolvata în buna parte de regimul colonelului al-Gadaffi printr-un ingenios si faraonic sistem de transport al apei (pâna la „primavara araba”).
