A existat o rasa humanoida gigant ce a trait pe Pamant? Probabil ca da…
Dimensiunile indivizilor variau de la 2,5 m la 4-5 m. Oasele lor au fost descoperite in nenumarate situri arheologice din intreaga lume. Totusi, populatiei nu i se ofera informatii legate de aceasta chestiune…
Argedava si Valea Mortii, doua situri arheologice descoperite in Romania si dincolo de Ocean, in Desertul Colorado, sunt invaluite intr-un mister ce dureaza de cel putin 60 de ani. Schelete de uriasi, artefacte ciudate, apartinand unei civilizatii necunoscute, simboluri mistice, confiscate de lumea stiintifica si invaluite in tacere.
Gigantii de la Nucet
Cea mai uimitoare descoperire din Romania, necropola de uriasi de la Argedava – Popesti-Novaci, este si cea mai tainuita. Este vorba de scheletele roz (ca in urma unei iradieri) a 80 de uriasi, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 metri, deshumate la Nucet, de la Necropola Zeilor, din vestul cetatii. Necropola a fost pomenita pentru prima oara in 2003, la Congresul III de Dacologie, de catre profesorul de istorie si filosofie Gheorghe Bardan Raine si cercetatorul Gheorghe Serbana. O proba accesibila a acestor descoperiri este doar caseta video inregistrata la congres.
Complexul din Valea Mortii
Dincolo de Ocean, autoritatile au asternut tacerea asupra „descoperirii secolului”, cum o denumise presa din 1947. In Desertul Colorado, in legendara Vale a Mortii, s-a descoperit un complex de 32 de pesteri ce se intind pe o suprafata de 180 de mile in care s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri inaltime, imbracate ciudat, cu costume de piele, pantaloni bufanti, stransi la glezne si jachete lungi. Dr. Bruce Russell a fost primul cercetator care a rupt tacerea. Pe langa uriasi, s-au descoperit si ramasitele unor specii disparute, dinozauri, tigri preistorici, elefanti imperiali, expuse in nise, ca la muzeu.
Orasul subteran
Legendele indienilor Paiute vorbesc de un adevarat oras subteran locuit de uriasi, legende confirmate de un miner. In urma surparii unui tunel, a cazut intr-o sala enorma, avand in mijloc o masa rotunda de piatra, cu tronuri de piatra si cu un sistem de conducte de piatra ce pareau a fi fost pentru iluminare cu gaz. Pe pereti, a vazut sulite de aur inscriptionate. A reusit sa iasa la suprafata prin niste tunele, iar locul de iesire parea a fi un doc, cam la jumatatea muntelui. Cercetatorii au confirmat ca, in antichitate, Valea Mortii a fost sub ape.
Cimitire
Profesorul Vine Deloria, de la Universitatea din Arizona, a acuzat autoritatile ca au asternut tacerea si asupra altor situri, cum ar fi tumulele din Arizona continand schelete de uriasi si de mastodonti. Sau, de asemenea, necropola din Cincinnati, unde au fost descoperite tablite cu inscriptii, spade, stofe, tumulele din Kentucky, Tennesse si Mississippi, toate continand schelete de oameni depasind 2,50 metri si artefacte inscriptionate cu scrieri nedescifrate.
La Cayuga, Niagara, se afla „Cimitirul gigantilor”, descoperit in 1880, care a avut noua schelete masurand peste 2,70 metri. Smithsonian Institute a expus din toate aceste situri cateva artefacte, motivand ca scheletele s-au prefacut in pulbere.
Scheletele din Pantelimon
In Romania, schelete de uriasi au mai fost descoperite la Polovragi, in mai multe etape de sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete, deshumate in 2005, din dealul de sub manastirea Negru Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon – Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de uriasi. La Scaieni, necropola de uriasi a fost descoperita de localnici, in 1985. Au fost scoase doua schelete, dar situl nu a fost niciodata cercetat.
Uriasii din adâncuri
Un articol publicat de ziarul rusesc “Pravda” lansa o ipoteza tulburatoare: în adâncurile unor lacuri din Eurasia, ar trai fiinte misterioase, asemanatoare omului, masurând circa 3 metri înaltime si dotate cu puteri extraordinare. Existenta lor ar fi fost tinuta secreta de armata rusa, dornica sa aiba întâietate la studierea ciudatelor creaturi. Numai ca uriasii au fost semnalati în diverse variante si în alte colturi ale lumii, si în alte epoci, fara sa se poata stabili pâna acum cine sunt sau de unde vin.
https://www.youtube.com/watch?v=AU8s0wNakkM
Scafandri rusi, la vânatoare de “creaturi argintii”
La sfârsitul anilor ‘30, misterele din jurul lacului Issyk Kul (în traducere Apa Fierbinte) din Kârgâstan l-au facut pe renumitul cercetator în domeniul paranormalului Grabovski sa se deplaseze în zona, scrie Paul Stonehill în articolul din “Fate Magazine”, preluat de ziarul “Pravda”. Doi localnici din regiunea Transiliisk Ala-Tau gasisera într-una din pesterile din apropierea apei trei gigantice schelete umanoide, împodobite cu lilieci din argint.
Oamenii au luat podoabele, pe care le-au topit, dar una din piesele mai mici a scapat, nu se stie cum. Când povestea a ajuns sa circule, podoaba salvata a fost studiata de cercetatorii sovietici, care însa nu au fost în stare sa-i determine vârsta.
Localnicii au ramas cu convingerea ca scheletele proveneau din adâncuri. Tot despre gigantii subacvatici a scris si gruzinul George Papashvili, stabilit în Statele Unite, în cartea “Anything can happen”, publicata la New York în 1925.
El consemneaza aici povestea unor baieti de pe malul unui lac din Georgia, care au gasit într-o pestera -la care au ajuns prin scunfundare- schelete asemanatoare celor omenesti, dar masurând circa trei metri!
Peste ani, mai precis în 1992, revista rusa a fenomenelor paranormale, „Anomalia“, a publicat un articol scris de Mark Steinberg, unul din veteranii sovietici ai razboiului din Afganistan si autor a numeroase carti. Acesta a povestit ca, în 1982, conducea, împreuna cu colonelul Ghenadi Zverev, antrenamentele scufundatorilor militari, în lacul Issyk Kul, când pe neasteptate a sosit generalul Vitali Demianko, seful Serviciului de scafandri militari. Acesta i-a informat pe cei doi ofiteri ca, „în timpul antrenamentelor efectuate în lacuri de mare adâncime din regiunile siberiene si ale Trans-Baikalului, scufundatorii sovietici au întâlnit misteriosi înotatori subacvatici, de peste trei metri înaltime“.
Creaturile, foarte asemanatoare oamenilor, purtau costume argintii, mulate, în ciuda apei reci ca gheata, iar la adâncimea de 50 m nu aveau niciun aparat de respirat, în afara unor casti sferice pe cap. Unul din ofiterii din zona a ordonat sa fie capturata o astfel de creatura, dar când scafandrii au încercat sa prinda în plasa unul din ciudatii înotatori, s-au trezit azvârliti în sus de o forta uriasa, care i-a împins dincolo de luciul apei, în aer! Din cauza scaderii bruste a presiunii la ascensiunea prea rapida la suprafata – ascensiune care forteaza patrunderea de bule de azot în sânge si în tesuturi- militarii au fost afectati de embolie. Si pentru ca din camerele de decompresie exitente la baza militara doar una era în stare de functionare (în ea încapând doar doua persoane), „vânatoarea “ s-a soldat cu moartea a trei scafandri, restul ramânând invalizi.
Întâlnire-surpriza cu gigantii subacvatici
Scriitorul V.V. Krapiva a reunit o serie de relatari ale unor veterani de pe submarinele nucleare sovietice, care au executat misiuni ori au stationat în nordul Rusiei, la baze secrete, si care au avut parte de întâlniri cu fiinte sau obiecte stranii.
V.V Krapiva consemneaza si o întâlnire cu profesorul Korsakov de la Universitatea din Odessa. Acestea i-a reprodus discutia avuta cu un prieten ofiter din Marina sovietica, care a servit la baza navala din Sevastopol.
Prin anii ’50, ofiterul respectiv a vazut cu ochii lui un OZN ridicându-se în spatele crucisatorului pe care se afla. Martorul a avut impresia ca straniul obiect a rasarit brusc din adâncul marii si s-a grabit sa-l fotografieze. O alta marturie îi apartine lui B.Borovikov.
Acesta a vânat ani de zile rechini pâna într-o zi când, plonjând în regiunea Anapa, la o adâncime de 8 metri, a dat peste niste fiinte uriase care înotau spre suprafata. Aveau un aspect laptos, dar chipuri umanoide, si un fel de coada de peste. Conducatorul grupului de “ciudati” l-a zarit pe Borovikov si s-a oprit. Avea ochii bulbucati si privea printr-un soi de ochelari. Ceilalti doi tovarasi s-au apropiat, iar unul dintre ei a întins mâna – o mâna cu membrane- spre scufundator. Grupul s-a îndreptat spre Borovikov, dar a pastrat o oarecare distanta, s-a învârtit în jurul lui, dupa care s-a îndepartat si a disparut. Experienta a fost publicata în 1996.
Cine doarme în pesterile tibetane?
Cunoscutul scriitor rus Mihail Demidenko, trimis al Statului Major General al armatei sovietice pe lânga Armata Rosie chineza, a strâns un impresionant material documentar pentru cartile sale, în timpul numeroaselor calatorii prin China, Tibet, tari din sud-estul Asiei si Europa.
De pilda, în 1954, Demidenko a însotit un grup de înalti ofiteri chinezi si sovietici într-o inspectie la trupele din provincia Xinjiang si în vestul Tibetului. Oficialii au înnoptat într-o manastire lamaista, unde un calugar batrân i-a spus lui Demidenko despre anumite pesteri din muntii tibetani, care ar adaposti uriasi de circa 3 metri înaltime, aflati într-un fel de somn anestezic, din care ar urma sa se destepte la momentul potrivit. Ulterior, Demidenko a auzit ca Armata Rosie ar fi scotocit una din aceste pesteri sacre, scotând de acolo “uriasii amfibieni adormiti” pe care i-ar fi spânzurat public. Potrivit scriitorului rus, si nazistii ar fi fost interesati de misteriosii giganti din Tibet, pe urmele carora Hitler ar fi trimis o expeditie SS.
Colosi speriati cu un foc de arma
Brusca înmultire a aparitiilor de OZN-uri în spatiul sovietic a determinat Academia de Stiinte a URSS sa demareze, în 1978, un program de cercetare a “fenomenelor atmosferice nobisnuite”.
Numele de cod al acestui program era SETKA-AN, iar printre actiunile incluse a fost si aceea de interzicere a folosiri termenului de OZN. Restrictia a fost ridicata abia în 1989. La rândul sau, Ministerul Apararii a lansat un program similar, numit SETKA-MO. Eduard A. Yermilov, un reputat om de stiinta rus, membru al prestigiosului Institut de Cercetari Stiintifice în domeniul Radiofizicii, a fost implicat în acest program.
Potrivit cercetatorului Mihail Gerstein, care se afla în posesia mai multor rapoarte SETKA, în 1980 a fost creata o comisie militara special pentru a studia aparitiile de OZN-uri raportate de militari în zona Borisoglebsk, din regiunea Voronez, una dintre cele mai…frecventate de vizitatori nepamânteni, potrivit expertului militar A.Plaksin, si el fost participant la SETKA.
Potrivit descrierilor, aparitiile aveau de la dimensiunile unei mingi de tenis la lungimi de 200 m si se deplasau cu pâna la 600 km/h ori…stationau pe pamânt sau în aer. Yermilov a raportat ca pe 26 mai 1982, în timp ce se pierduse legatura cu un avion MIG-21, un OZN si-a facut aparitia la 1500 metri altitudine. O echipa formata din sergentul A. A. Panyukov si civilul A. Yu. Kunin a pornit a doua zi în cercetare prin padurea Povorino, unde, într-o poiana, a observat o creatura humanoida înalta de circa 3,5 metri, purtând un costum argintiu cu reflexe verzui.
Fiinta respectiva s-a facut nevazuta, dupa care martorii au zarit ceva ca o explozie în spatele copacilor, urmata de ridicarea în vazduh a unui obiect luminiscent care a disparut în aer.
Ziarul “Komsomol’skaya Pravda” a publicat si el, la 1 decembrie 2000, un articol semnat de A. Pavlov, în opinia caruia se poate vorbi deja despre o relatie strânsa între armata rusa si cercetarile ufologice.
Astfel, în 1990, o brigada amplasata la Timofeyevka a intrat în alerta dupa ce o santinela a dat alarma, tragând un foc de avertisment. Soldatul respectiv vazuse doua fiinte învesmântate în argintiu, înalte de aproximativ 2,5 metri, care veneau dinspre padurea de stejari din apropiere. Dupa focul de arma, cele doua creaturi au fugit înapoi, dar cum solul era moale, dupa ploaia recenta, militarii rusi au putut observa în urma lor contururi de talpi uriase, putin asemanatoare cu cele umane.
Schelete stranii si-n România
Urme ale unor fiinte-gigant au fost descoperite în mai multe locuri din lume.
Într-o pestera din localitatea caucaziana Alguetca, au fost gasite în 1964 câteva schelete umane de 2,8 – 3 metri.
În zona Agadâr (Kazahstan), au fost scoase la iveala unelte uriase, vechi de circa 30.000 de ani, apartinând unui humanoid de circa 4 metri. Cel mai înalt schelet, de peste 5 metri, a fost gasit la Gargayan, în Filipine. Schelete mai modeste, de numai 2,4 metri, au fost semnalate la Scaieni, în judetul Buzau, si la Cetateni, în Arges.
Si la Nucet au fost deshumate ramasitele a circa 80 de colosi, despre care localnicii spun ca masurau 5 metri.
Dincolo de Ocean, în numeroasele pesteri din desertul Colorado, s-au gasit schelete umane ce depasesc 2,50 metri înaltime, iar la Cayuga, în apropiere de cascada Niagara, se afla „Cimitirul gigantilor”, descoperit în 1880, unde au fost îngropati humanoizi de peste 2,70 metri înaltime. Scriitorul Lobsang Rampa sustine, într-o carte aparuta în 1957, ca uriasii erau extraterestri care traisera în Tibet, pe timpul când aceasta zona era o câmpie scaldata de ocean, adica în urma cu 40 de milioane de ani.
Si Biblia mentioneaza existenta uriasilor, fara a oferi însa amanunte legate de originea sau identitatea acestora. Prima referinta o gasim în Geneza 6:4: „Uriasii erau pe pamânt în vremea aceea si chiar si dupa ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor.” O posibila explicatie privind aceste fiinte ar fi legata de cuvântul folosit în originalul ebraic, Nefilim, un derivat al verbului nafal, care înseamna a cadea, cadere. Prin urmare, “uriasii” ar fi cei (de)cazuti, „degeneratii”…
