Timpul, a patra dimensiune
Continuam supozitiile legate de timp si cum au definit unii sau altii aceasta notiune…
Celebrul astrofizician Stephen Hawking, în cartea sa din 1988, Scurta istorie a Timpului, demonstra în capitolul intitulat Sageata Timpului, ca timpul are o singura directie, ca entropia creste o data cu timpul, dar nu si ce este Timpul. Si Einstein, atunci când a dorit sa defineasca gravitatia scria ca „este ceva care…”.
Asadar, Timpul, gravitatia, sunt certitudini pe care le traim o viata de om, dar care nu sunt definite cu exactitate. În lipsa exactitatii, teorii si supozitii mai aproape de literatura S.F. decât de stiinta. Sa vedem alte câteva teorii care încearca sa explice ce este timpul, dupa cum au fost prezentate de Listverse.com.
Cubul format din felii
În cadrul perceptiei empirice, conform careia un obiect, toate obiectele, au trei dimensiuni fizice, lungime, latime, adâncime, matematicienii au tinut sa adauge o a patra dimensiune, Timpul. Chiar daca nu se stie cu exactitate ce este Timpul, în vreme ce toate celelalte trei dimensiuni sunt masurabile înca de pe vremea lui Pitagora. Teoria universului ca un „cub” cu patru dimensiuni considera timpul drept o dimensiune actuala, alaturi de celelalte trei.
Teoria Universului ca un bloc (cub) cu trei dimensiuni alcatuit din straturi (felii) de timp, care formeaza un întreg. Mai mult, orice persoana este un obiect cu patru dimensiuni care exista în straturi de timp. Straturile de timp înseamna orice eveniment din viata, de la nastere, copilarie, adolescenta etc.
Timpul, în sine, nu exista în sensul de trecut, prezent si viitor, ci în sensul ca orice punct din interiorul blocului cu trei dimensiuni se afla în relatie cu alte puncte ale timpului. Teoria Universului ca un bloc compact format din straturi de timp lasa loc ideii de timp infinit, atât trecut cât si viitor, în sensul în care blocul dimensional se poate extinde în infinit, în orice directie. Singurul lucru imposibil este schimbarea viitorului si asta deoarece, daca exista evenimente care se petrec în blocul de timp, viitorul este decis. Adica nu poate fi schimbat. Teoria aceasta omoara, vai, si ideile s.f. legate de calatoriile în trecut si în viitor.
Khronos, Kronos si Moira
Cam asa îsi imagineaza timpul teoriile contemporane. Dar cum defineau Timpul gânditorii Antichitatii. Înainte ca filozofii greci sa încerce sa explice Timpul au fost mai întâi explicatiile mitologice care, toate, includeau figura centrala a Tatalui Timpului. Înaintea lui erau zeii primordiali, Khronos si Ananke. Khronos era zeul timpului, imaginat ca o fiinta, o parte om, o parte leu si o alta, taur. Ananke, sarpele, înfasurat în jurul oului ca simbol al lumii, era simbolul eternitatii.
Khronos mai apare în mitologia greco-romana stând în mijlocul rotii zodiacale. Nefiind guvernat de timp, el putea fi un barbat tânar sau batrân, asemanator cu imaginile de azi ale Tatalui Timpului si ale copilului care anunta noul an. Khronos era tatal titanilor si apare deseori drept Kronos, care si el, este asociat cu Timpul. Kronos era titanul responsabil cu detronarea si castrarea tatalui sau si care avea sa fie ulterior omorât de propriul sau fiu, Zeus. Khronos era cel responsabil de progresia în timp de-a lungul anotimpurilor si al anilor de la începuturi. Dar ceea ce li se întâmpla oamenilor, barbati si femei, în timpul trecerii timpului, era în responsabilitatea altcuiva.
Noi ne raportam la timp în legatura cu ceea ce ni se întâmpla în timpul scurgerii acestuia. Ne nastem, crestem si îmbatrânim. Acest ciclu al omului nu era domeniul timpului, ci al Moirei. Klotho desfasura firul vietii, începând ciclul vietii pentru fiecare. Lakhesis masura cât de lung va fi firul, în timp ce Atropos era cel care taia firul vietii. Lucrurile erau clare în Antichitate, viata era legata de timp, si timpul de viata, cu responsabili diferiti pentru actiuni diferite.
Moira (Moirai) avea si puterea de a prevede evenimentele din viitor, sugerând ca destinul a fost scris deja. Si, desi zeii controlau trecerea timpului de-a lungul anotimpurilor, Moira era responsabila de lucrurile care se petreceau în interiorul timpului: cum ar fi întoarcerea Persefonei la mama sa, Demetra, în timpul verii sau lunile pe care le petrecea alaturi de sotul ei Hades în timpul iernii. Si aici lucrurile erau clare, logice: Persefona statea în infern sase luni pe ani, lunile reci (toamna si iarna) când natura moare, pentru a se întoarce dupa sase luni, în lunile calde (primavara, vara), când natura devine din nou verde. Iata ciclul naturii, împreuna cu cel al omului.
Nu stim ce este Timpul
Desi avem o multime de instrumente pentru a masura timpul, ceasuri, calendare etc, tot nu stim ce este timpul. Desi el ne guverneaza viata. Dar dincolo de timpul masurat de ceasuri, mai exista si un timp sideral. E vorba despre timpul masurat de miscarea de rotatie a Pamântului în raport cu stelele fixe si nu cu Soarele. Mai este si ziua solara, care este perioada alternantei zi-noapte. Pe la începutul secolului al XX-lea, cercetatorii si astronomii au descoperit ca rotatia Pamântului încetineste, ajungându-se astfel la calcularea Timpului Efemeridelor, la care s-a renuntat în 1979.
A urmat Timpul Terestru Dinamic care este un calcul mult mai precis, bazat pe Timpul International Atomic. În 1991 s-a renuntat la denumire în favoarea Timpului Terestru. Denumiri mai vechi si mai noi, dar, într-un cuvânt, nu prea stim ce sa facem cu timpul, desi îl folosim si îl traim zi de zi. Scurgerea timpului era definita de Hawking în raport cu entropia; Entropia creste o data cu timpul, scria el în Scurta Istorie a Timpului.
Suntem constienti de trecerea timpului pentru ca entropia, adica dezordinea, creste o data cu timpul. O cana care cade de pe o masa, într-o singura secunda se sparge în sute de cioburi, dar niciodata n-o sa vedem cum din sutele de cioburi se va forma o cana într-o secunda. Timpul se scurge într-o singura directie. E clar. Si totusi, ce este Timpul?…
