Secretele celei mai avansate civilizatii stravechi de pe teritoriul României
Pe teritoriul de astazi al României aparea în urma cu 7.000 de ani o misterioasa civilizatie. A fost numita Cucuteni si a fascinat generatii întregi de cercetatori din întreaga Europa.
Este considerata un adevarat leagan al civilizatiei agrare de pe batrânul continent, o cultura sofisticata si deosebit de avansata pentru acele vremuri.
Acum 8.000 de ani în urma omenirea declansa asa numita ”revolutie neolitica”. Practic, omul devenea sedentar, învata sa cultive plante si sa creasca animale. Dezvolta sate uriase si un set de credinte care vor influenta decisiv spiritualitatea de-a lungul istoriei. Vânatorii si pescarii nomazi deveneau agricultori si pastori, iar mai apoi ctitori de orase si civilizatii.
În aceasta lume marcata de revolutii tehnologice uluitoare în spatiul danubian, pe actualul teritoriul al României, acum 7.000 de ani sau cu 5.000 de ani î.Hr. lua nastere o civilizatie unicat, care a reusit sa uluiasca lumea stiintifica.
Se numea Cucuteni si a fost descoperita abia în secolul al XIX-lea în mod accidental. Mai precis, acum 122 de ani, niste tarani sapau dupa piatra într-un deal, de lânga localitatea Cucuteni, judetul Iasi, numit Cetatuia. Piatra era transportata la Târgu Frumos si Hârlau pentru constructii civile. Printre pietre apareau bucati de ceramica cu un decor misterios, dar fascinant.
Din fericire, în zona se afla folcoristul Theodor Burada, care vizita biserica de la Cotnari. Acesta a descoperit în cariera de piatra ceramica pictata si statuete de lut de o frumusete rara. A oprit sapaturile si a facut vâlva în mediul stiintific românesc. Amatori de istorie, dar si specialisti au explorat superficial zona gasind si mai multe artefacte. Din lipsa banilor, orice cercetare a fost sistata.
Abia în 1910, un arheolog neamt, Hubert Schimdt, a vizitat locul, l-a cercetat si a realizat ca are de-a face cu o civilizatie uluitoare dezvoltata chiar înaintea celor binecunoscute din zona Mesopotamiei. Din acel moment, cultura Cucuteni, cum a fost numita, a devenit cunoscuta întregii Europe.
Au urmat valuri de cercetatori, iar mii de asezari au fost scoase la lumina, împreuna cu o civilizatie misterioasa care si astazi fascineaza si ridica numeroase semne de întrebare.
Leaganul civilizatiei europene agrare
Descoperirile arheologice, din punctul de vedere al unor specialisti, arata ca civilizatia Cucuteni, alaturi de alte culturi din spatiul danubian, este un adevarat leagan al civilizatiei agrare europene, un factor civilizator pentru zonele învecinate, care a raspândit revolutia agrara în Europa. Atât prin întinderea asezarilor, viata spirituala, arta sa deosebita dar si prin tehnologiile folosite.
”Avem aici în zona un punct forte în evolutia întregii civilizatii europene. Aici s-ar parea ca a fost leaganul de dezvoltare al civilizatiei agrare europene si nu neaparat în zonele vehiculate pâna acuma din Asia, de exemplu. Este una dintre zonele din care civilizatia agrara s-a extins ulterior catre vestul Europei”, spune arheologul Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Judetean de Istorie Botosani.
Civilizatie întinsa pe 350.000 de kilometri patrati
Studierea asezarilor si a artefactelor apartinând culturii Cucuteni a dus la o încadrare în timp a acestora, dar si clasificare a culturii.
A fost stabilit faptul ca aceasta uimitoare civilizatie se întindea pe un areal urias. Este vorba de 350. 000 de kilometri patrati din Ariusd pâna în Ucraina la Tryplya. Cu putine variatii zonale, specialistii si-au dat seama ca era vorba despre o civilizatie unitara, cu aproape aceleasi obiceiuri si mod de viata. 
Practic, era vorba de o populatie care traia asemanator si este posibil sa fi avut si legaturi de natura politica. Adica anumite asezari, uriase, precum cea de la Ripiceni, judetul Botosani, Cetatuia, judetul Iasi sau Tryplya ajungeau sa controleze teritorii si populatii însemnate.
”Densitatea asezarilor cucuteniene este cu totul iesita din comun. Uneori pe teritoriul unui sat actual gasim urmele a 8-10 statiuni cucuteniene.”, scria specialistul Senica Turcanu, doctor, sef al muzeului ”Istoria Moldovei” de la Iasi în articolul ”Cultura cucuteni: prezentare istorica” din cadrul sesiunii de comunicari adunate în lucrarea ”Cucuteni-5000 redivivus”.
Numarul asezarilor Cucuteni este urias, cele mai multe fiind însa întâlnite în judetele Iasi si Botosani pe teritoriul României, cu descoperiri importante la nivel national la Ripiceni, Cucuteni, Draguseni, Târpesti, Habasesti, Trusesti, Dealul Fântânilor. Pe malul Prutului în special a existat în înflorire deosebita a acestor asezari.
”Proto-orasele” din România înaintea Mesopotamiei
Asa cum arata specialistii, aceste asezari respecta aproape acelasi tipar în tot acest areal urias de 350.000 de kilometri patrati. Inclusiv modul de asezare si dispunere.
”Aproape toate statiunile cucuteniene se gasesc în imediata apropiere a cursurilor de apa principale sau de mai mica importanta, situare pusa de unii cercetatori si în legatura cu existenta unor cai de comunicatie lesnicioase. Locuirile au fost situate pe promontorii desprinse din terase de diferite altitudini, fragmente de terase, mameloane, dealuri si mai rar pe interfluvii, grinduri sau insule. Sapaturile ample demonstreaza ca satele cucuteniene erau construite dupa un plan mai mult sau mai putin preconceput. Pe baza datelor publicate pâna acum au fost deosebite trei modalitati de organizare a satelor: circular, pe siruri paralele si în grupuri.”, scria în acelasi articol Senica Turcanu.
Sunt practic sate de agricultori si pastori, unele cu dimensiuni atât de impresionante încât au fost considerate proto-orase. La Ripiceni, un asemenea sat-oras se întinde pe o suprafata de peste 25 de hectare cu sute de locuinte, ateliere, si temple.
La Tryplya în Ucraina exista chiar un ”oras” cucutenian de câteva sute de hectare cu peste 1500 de locuinte.
Pentru specialistii care au explorat arheologic uriasele sate-orase cucuteniene, oamenii acestei civilizatii erau destul de avansati pentru vremurile în care traiau.
”Aveau si un nivel de trai suficient de ridicat, puteau sa construiasca aceste sate, unele cu locuri centrale care puteau sa aiba si functii administrative, poate religioase, poate de tipul acesta comercial, sa construiasca arme si unelete la nivel respectiv, sa foloseasca arama pe o scara destul de ridicata. Sa foloseasca o serie de invetii care au fost prezente în neoliticul si eneoliticul est-central si sud –est european sa le foloseasca pe scara larga”, spune reputatul profesor, conferentiarul doctor Dumitru Boghian de la Univeristatea ”Stefan cel Mare” Suceava. 
Casele din interiorul asezarilor, asa cum arata cercetarile arheologice erau facute din lut cu paie, prinse pe grinzi de lemn si acoperite cu diferite texturi.
Unele dintre acestea probabil a persoanelor bogate din cadrul asezarilor, erau cu etaj si de mari dimensiuni. Într-o epoca în care asezarile erau modeste, cu bordeie si case de mici dimensiuni, satele Cucuteni erau adevarate orase, precedându-le pe cele din Mesopotamia, pastrând totusi proportiile.
Au fost descoperite inclusiv locuinte de mari dimensiuni, considerate a fi temple sau asezari ale marilor capetenii tribale care controlau regiuni întinse. Una dintre acestea a fost descoperita la Ripiceni în aceasta vara. „Este o locuinta de 1000 de metri patrati. Deocamdata s-ar parea unicat pentru Cucuteniul din România. Poate fi un templu, poate fi locuinta sefului de comunitate, de trib”, spune arheologul Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Judetean de Istorie Botosani.
Totodata marile asezari cucuteniene erau bine fortificate cu palisade, valuri de pamânt si santuri de aparare. Se constata de exemplu la Ripiceni o adevarata împartire în ”cartiere” cu o zona separata de restul comunitatii. Totodata în cadrul asezarilor au fost descoperite inclusiv ateliere specializate de olarit si prelucrare a uneltelor si armelor dar si spatii pentru depozitarea cerealelor.
Agricultori, pastori, mestesugari si razboinici
Cea mai mare provocare pentru specialisti este reconstituirea pe baza descoperirilor arheologice a vietii acestei uimitoare civilizatii. Practic se pune întrebarea cine au fost acesti oameni care au trait si creat pe un areal atât de întins si au ridicat aceste impresionante ”proto-orase” ale lumii vechi, unicat în Europa neolitica si eneolitica.
Se stie pe baza cercetarilor ca au fost pastori si agricultori specializati în cultura cerealelor si cresterea vitelor. „Pe lânga cultivarea plantelor, comunitatile cucuteniene se ocupau cu cresterea animalelor, în special a taurinelor si în al doilea rând cu a porcinelor si a ovi-caprinelor. Vânatoarea avea un rol secundar fara a fi de neglijat.”, arata Senica Turcanu în ”Cultura cucuteni: prezentare istorica”.
Impresionantele vase cu capac dar si reziduurile arata ca puneau la prins laptele si faceau inclusiv preparate din lapte, având o hrana variata, demonstrata si de obiectele folosite în bucatarie, de la ”polinice”, la linguri si castroane de diferite dimensiuni. Existau inclusiv ciururi pentru scurgerea si prelucrarea brânzei.
Totodata, oamenii culturii Cucuteni, deosebit de evoluata pentru acele timpuri, erau si mestesugari priceputi. În special în domeniul ceramicii dar si al prelucrarii aramei si a pietrei. Foloseau unelte si arme din piatra, os, corn si arama, fiind descoperite inclusiv ustensile sofisticate din aceste materii prime si cu o finete a executiei care uimeste. 
”Cu siguranta au existat mestesugari specializati care procurau si prelucrau silexul prin cioplire, piatra prin slefuire si perforare, lemnul, osul si cornul. Comunitatile în discutie cunosteau metalurgia cuprului si a aurului.”, adauga Senica Turcanu.
Despre modul cum aratau, cum se comportau si mai ales cum se îmbracau se stie foarte putin, acest aspect reprezentând un adevarat mister.
Statuetele de lut, idoli feminini în special, gasiti în sapaturi arheologice ofera singurele indicii. Se presupune ca femeile foloseau fie rochii lungi acoperite cu numeroase forme geometrice si foarte colorate.
Deasemenea, sunt marturii ale unor brâie folosite de femei dar si fuste pâna în zona genunchilor. Totodata dupa cum arata inciziile de pe statuete se banuieste ca acestea foloseau tatuajul ritualic, cu simboluri magico-religioase pe tot corpul.
Barbatii purtau deasemenea, dupa cum arata idolii masculini, un soi de sorturi. Foarte interesant, prezenta tatuajului este absenta la barbati. Sunt identificate inclusiv podoabe, precum cea de pe celebra statueta feminina, descoperita la Botosani si intitulata ”Venus din Draguseni”. Aici femeia poarta un medalion complicat, poate din aur.
Etnicitatea acestora este greu de stabilit, fiind probabil populatii amestecate, prin migratii dinspre vest catre est si invers dar si din sud catre nord. Pe lânga meseriile pasnice, cucutenienii practicau si razboiul. În special triburile se luptau între ele pentru putere. Exista indicii ca în cadrul triburilor erau lideri sau „lorzi ai razboiului”.
”Exista în arsenalul lor, în patrimoniul lor, a uneltelor litice si a armelor, foarte multe arme, în special piese din silex, os, corn, piatra care pot fi deopotriva unelte si arme. Dar aveau si arme specializate, la un moment dat apar si piesele din arama, unele dintre acestea sunt însemne cu caracter simbolic, le purtau anumiti indivizi care aveau un anumit statut social în societate. E greu de spus cât de buni razboinici erau fiindca nu avem semnele niciunei lupte care sa ne spuna cum s-a purtat. Cert este ca exista aceste elemente care vorbesc de distrugerea violenta a asezarilor. Tot de faptul ca exista o lume nepasnica este ca fiecare asezare, mai mare sau mai mica, dupa posibilitati, si-a ridicat diferite sisteme de fortificare”, explica profesorul Dumitru Boghian.
Simboluri si credinte unicat în lume
Ceea ce uimeste însa cu adevarat la civilizatia Cucuteni si o transforma într-una dintre cele mai misterioase si evoluate culturi ale lumii vechi, este simbolistica folosita de mesteri sau adevarati artisti ai epocii.
Ceramica, adica vasele de diferite dimensiuni, forme si utilitati este una cu adevarat deosebita. Foloseau simboluri greu de descifrat astazi. De la lupi stilizati, pasari, serpi, meandre cu mesaj magico-religios, la vase cu misteriosi ”oameni-sopârla„, divinitati bizare si spirale, lumea culturii Cucuteni a stârnit fascinatia întregii lumi în expozitii din New-York pâna în China. 
”Splendida ceramica pictata nu este ceea ce pare la prima vedere. Are o serie de coduri culturale bine încetatenite dar insuficient puse în valoare”, spune Dumitru Boghian.
Vasele arse la temperaturi mari în ateliere specializate sunt adevarate opere de arta. Desenele sunt realizate în culori care au rezistat remarcabil trecerii timpului, fara sa fie cunoscuta provenienta acestora.
Totodata idolii, altare si vasele de cult în forma de binoclu în special, sunt ”vedetele„ oricarei expozitii de pe mapamond. Statuetele feminine în special sunt cel mai probabil zeitati si uimesc prin simbolistica. De exemplu sunt ”zeite” cu trei ochi care perforate trec dintr-o parte în alta a trupului, cu desene si simboluri greu de interpretat.
”Triburile Cucuteni au creat splendida si originala ceramica pictata si au lasat opere nu mai putin remarcabile în domeniul artei figurative. Realizarile artistice ale cucutenienilor se înscriu, incontestabil, între cele mai importante manifestari de arta plastica din lume, constituind, pentru preistoria Europei, o culme de neechivalat, o contributie inestimabila la patrimoniul cultural mondial”, precizeaza Senica Turcanu.
Oamenii fara morti. Ipoteza canibalismului
Unul dintre cele mai adânci mistere lasate de civilizatia Cucuteni este ritualul funerar. Mai precis nu se stie ce faceau cu mortii. În stadiul actual nu exista niciun cimitir al acestei culturi.
”Deocamdata lipsesc necropolele. Exista indicii ca au fost descoperite morminte. Cert este ca arheologii nu vor stii pâna la sfârsitul culturii Cucuteni care este cu certitudine problema necropolelor. Sa asteptam sa avem rabadare fiindca cert asa cum s-au îmbogatit în progresie geometrica cunostintele noastre odata cu aplicarea metodelor moderne vor apare si solutii pentru cunoasterea mai aprofundata a riturilor si ritualurilor funerare care nu sunt unele care se etaleaza la prima vedere.”, adauga Boghian. 
Au fost avansate diverse ipoteze, de la depunerea cadavrelor în natura si asteptarea descarnarii si eventual integrarea în circuitul naturii pâna la canibalism ritualic. Ultima ipoteza a fost lansata de specialistul Sergiu Haimovici, care crede ca niste oase gasite la Liveni în judetul Botosani, ar putea reprezenta o dovada în acest sens.
„Dupa ce am aratat caracteristicile morfologice si biometrice ale fragmentului de femur, mentionam ca în doua puncte se observa pe partea posterioara a diafizei, urme ce seamana cu acelea lasate de dintii umani„, arata Haimovici în „The human bone with possible marks of Human Teeth found at Liveni site (Cucuteni Culture” în Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iasi, 2003).
Razboaiele civile, invadatorii si disparitia unei civilizatii
Uluitoarea civilizatie Cucuteni a disparut brusc de pe scena istoriei acum aproximativ 4000 de ani în urma. Dupa ce a ajuns la apogeul sau, descoperirile arheologice arata ca marile „proto-orase” cucuteniene au sfârsit în cenusa. Mai precis multe dintre asezarile descoperite indica un sfârsit violent.
Specialistii sunt de parere ca între triburile cucuteniene au avut loc lupte violente pentru putere si resurse, satele cele mai mari si mai bogate fiind primele atacate.
”Exista aceasta lupta interna. Sunt foarte multe elemente care ar putea sa conduca si la ideea ca diferitele comunitati cucuteniene mai mari sau mai mici s-au luptat între ele fiindca gasim elemente nordice în aspectele sudice, gasim elemente sudice în aspectele nordice, gasim elemente vestice în aspectele estice. Gasim si pe cei straini care au venit. Nu stim daca numai cu piese pentru a le schimba ci au venit si nepasnic„, precizeaza Dumitru Boghian.
„Sunt acei pastori stepici care au presat în special de la sfârsitul fazei Cucuteni A de la est catre vest care probabil foloseau calul si alte strategii de lupta decât cele ale agricultorilor”, precizeaza conferentiarul.
Specialistul arata ca triburile cucuteniene nu au fost pur si simplu rase de pe fata pamântului, ei continuând sa traiasca si sa se amestece, mai ales cei care au supravietuit, cu noii veniti.
„S-au amalgat cu alte populatii pâna si-au pierdut individualitatea, s-au transformat si timpurile, lumea nu a mai fost atât de linistita ca în perioada neoliticului. Lumea devinea mult mai agitata în perioada aceasta de trecere de la sfârsitul eneoliticului la epoca bronzului, au loc foarte multe miscari de populatii, unele foarte violente, dizlocari si supravietuiri astfel încât ne trezim la un moment dat ca nu mai exista cultura Cucuteni”, conchide acesta.
sursa: adev.ro
