În ce masura trasaturile de personalitate sunt si trasaturi genetice? Daca ne uitam la animalele non-umane, precum câinii, putem vedea rolul experientelor de viata (de exemplu, un câine care a fost crescut cu multa dragoste va avea o personalitate placuta), însa putem vedea, de asemenea, si personalitati de rasa.
Ce este personalitatea?
Câinii au fost crescuti selectiv de catre oameni pentru obtinerea diferitelor rase cu caracteristici specifice. Un rezultat a fost aparitia unor personalitati distincte, identificabile la diferite rase de câini.
Care sunt exemplele pentru personalitatea de rasa la câini?
Ogarii afgani sunt distanti, Rasa Beagle este extrem de prietenoasa, anumiti câini ciobanesti sunt crescuti pentru a a manifesta retinere fata de straini, golden retrieverii iubesc pe toata lumea si asa mai departe. Fiecare rasa are trasaturile sale comportamentale.
Am vazut multe exemple de trasaturi determinate genetic, cum ar fi modele fixe de actiune (comportamente tipice pentru specii). Sunt cateva motivele pentru care trebuie sa manifestam prudenta fata de rationamentele simpliste asupra evolutiei.
De exemplu: o schimbare genetica poate avea multiple efecte comportamentale sau de alt tip (pleiotropie – fenomen genetic prin care o singura gena controleaza realizarea mai multor caractere ereditare), iar cele mai multe trasaturi (fizice sau comportamentale) sunt rezultatele mai multor sisteme genetice, nu ale uneia singure.
Acestea fiind spuse, putem afirma ca influentele genetice asupra personalitatii sunt clare si incontestabile, atât la oameni, cât si la animale.
O implicatie determina necesitatea asemanarilor de personalitate în cazul clonelor si acest lucru este constatat. De exemplu, un manager care a lucrat pentru Infigen, o companie de biotehnologie, unde s-au clonat 193 de bovine, a remarcat: „Aceste clone au aceleasi personalitati… Mugesc tot timpul, sunt fericite, prietenoase” (Kristof, 2002).
Ce preocupare unica au împartasit sotii Freedman în activitatea lor?
Doi cercetatori, sot si sotie, Daniel si Nina Freedman, au studiat „diferentele de rasa” la oameni (Freedman and Freedman, 1985). Daniel se ocupa de cresterea si antrenamentul câinilor. Nina studia psihologia dezvoltarii umane.
Stramosii lui Daniel venisera din Europa, iar parintii Ninei din China. Cei doi au constatat diferente mari în modurile de comportament ale familiilor lor.
De exemplu, familia lui Daniel era animata în timpul mesei, a Ninei era linistita. Explicatia evidenta consta în diferenta dintre cultura chineza si cea americana în privinta regulilor de comportament din jurul mesei.
Dar de unde provin regulile? Sotii Freedman au început sa se întrebe daca diferenta n-ar putea fi bazata, cel putin partial, pe genetica.
Freedmanii au decis sa observe si sa compare comportamentele sugarilor cu origini etnice diferite. Procedând astfel, ei au dorit sa înlature influenta culturii, astfel încât diferentele de comportament sa poata fi atribuite doar diferentelor genetice.
Ei au localizat femeile gravide de origine europeana si chineza din zona San Francisco. Cele doua grupuri se asemanau printr-o serie de variabile precum: anii petrecuti în Statele Unite, calitatea asistentei prenatale si nivelul veniturilor. Copiii acestor mame au fost testati imediat dupa nastere.
Destul de clar, existau diferente mari de temperament. Copiii americani plângeau tare când erau furiosi si erau greu de calmat. Copiii chinezi încetau sa plânga aproape imediat ce erau luati în brate. Copiii americani îsi întorceau viguros capul când li se punea o cârpa pe nas. (Freedmanii au subliniat ca acest lucru era indicat în manualele de pediatrie americane ca o reactie „normala”). Cu toate acestea, bebelusii chinezi pur si simplu respirau pe gura când li se acopereau nasurile.
De ce a fost semnificativ pentru Freedmani ca bebelusii navajo se asemanau în comportament cu copiii chinezi?
În cercetarile ulterioare, Freedmanii au gasit asemanari izbitoare între comportamentul copiilor chinezi si cel al copiilor navajo (o populatie indigena din America). Copiii navajo, atunci când au fost testati, se asemanau cu copiii chinezi în toate privintele, dar se deosebeau de copiii caucazieni.
Acest lucru este semnificativ, deoarece populatia navajo descinde dintr-o populatie asiatica care a migrat peste podul terestru dintre Alaska si Siberia, în urma cu aproximativ 10.000 de ani. Ne putem astepta ca modelele de comportament bazate pe gene sa fie similare în cele doua grupuri.
Singura, cercetarea sotilor Freedman nu ar fi fost suficienta pentru a dovedi ca temperamentul este scris „în gene”. Cu toate acestea, exista multe surse doveditoare care indica aceeasi concluzie.
În anii ’80, câtiva teoreticieni ai personalitatii, cum ar fi Buss si Plomin, au abordat baza genetica a trasaturilor de personalitate si de temperament. În jurul anului 1987, Plomin numea constatarea influentelor genetice asupra personalitatii „cea mai importanta constatare a geneticii comportamentale din ultimul deceniu” (Holden, 1987).
Cercetarile lui Bouchard despre gemenii identici
Thomas Bouchard de la Universitatea din Minnesota a facut cele mai faimoase cercetari referitoare la influentele genetice asupra omului. El a studiat gemeni identicii separati de la nastere.
Gemenii identici provin dintr-un singur ovul, care este fertilizat de un singur spermatozoid si care se divide în momentul în care începe sa se dezvolte oul. Prin urmare, gemenii identici sunt mai identici genetic decât oricare alte fiinte.
Studiind gemenii identici separati de la nastere si crescuti în familii diferite, Bouchard a vrut sa identifice asemanarile ce decurg din acelasi genotip, în ciuda diferitelor medii familiale. El a crezut ca exista astfel de asemanari ce ar putea fi puternic influentate de gene.
În ce a constat cercetarea lui Bouchard? Cum a început ea?
Setul de date folosit de catre Bouchard a fost unic, probabil un eveniment unic în istorie. Agentiile de adoptie nu mai distrug de atunci seturile de date despre gemenii identici.
Proiectul lui Bouchard a început atunci când a citit stirile despre doi gemeni identici reuniti abia la maturitate: James Lewis si James Springer au fost separati la câteva saptamâni dupa nastere. Când au fost reuniti pentru interviuri si masuratori, a aparut o colectie extraordinara de coincidente.
Ambii „gemeni Jim” s-au casatorit cu femei pe nume Linda, de care au divortat. Ambii s-au casatorit a doua oara cu femei pe nume Betty.
Amândoi au facut scoala de politie si au lucrat cu norma redusa în agentii de aplicare a legii. Amândoi au avut animale de companie în copilarie numite Toy.
Ei aveau obiceiuri identice în privinta bautului si fumatului si ambii îsi rodeau unghiile pâna la ciot. Primii lor copii se numeau James Alan Lewis si James Allan Springer. (Holden, 1980)
Cum au crescut Oskar si Jack? În ce mod erau ei similari?
Bouchard a fost inspirat sa caute mai multe cazuri de gemeni identici crescuti separat si le-a aflat. Holden a declarat:
„Într-un caz, doi gemeni identici (Oskar si Jack) au fost crescuti în culturi extrem de diferite. Cei doi s-au nascut în Trinidad si au fost despartiti la scurt timp dupa nastere. Dupa aceea, copilaria lor a fost foarte diferita.
Mama s-a întors înapoi în Germania luându-l cu ea pe Oskar, pe care bunica sa l-a educat în spirit catolic si nazist. Jack a fost crescut de catre tatal sau în Caraibe ca evreu si si-a petrecut o parte din tinerete într-un kibut israelian.
Dar asemanarile au început sa iasa la iveala chiar în aeroport, când cei doi frati s-au reunit. Ambii aveau mustati si ochelari fara rama, ambii purtau camasi sport cu doua buzunare si epoleti.
Ei împartaseau multe idiosincrazii: le placeau alimentele picante si lichiorurile dulci, erau distrati, aveau obiceiul de a adormi în fata televizorului, credeau ca este amuzant sa stranuti într-o multime de straini…Spalau toaleta înainte de a o folosi, îsi pastrau benzile de cauciuc pe încheieturi, citeau revistele de la sfârsit la început, cufundau pâinea pajita cu unt în ceasca de cafea… „
Bouchard a marturisit ca a fost socat de asemanarile din manierelor lor, întrebarile pe care le puneau, „temperamentul, tempoul, modulul în care procedau”. (Holden, 1980)
În ce privinte se asemanau gemenii cel mai mult?
Farber (1981) a revizuit 121 de studii de caz si a confirmat existenta „unor asemanari remarcabile – uneori neplacute” în multe dimensiuni. El a scris:
„Ceea ce gemenii par a împartasi cel mai mult este ceea ce am putea numi personalitate – acele particularitati ale modului de a fi si ale preferintelor personale… râsul, interesele profesionale, postura, gusturile pentru haine, alegerea numelor.”
Cercetatorul australian, David Hay, a condus unul dintre cele mai mari studii despre gemeni din lume, colectând date de la 587 de gemeni, timp de peste un deceniu. Hay a observat ca gemenii identici sunt adesea „imagini în oglinda” unul cu altul, cu structura faciala, amprente digitale si mâini dominante inversate.
Aceasta duplicare în oglinda se extinde la creier. Daca unul dintre gemeni este dominat de emisfera dreapta, celalalt tinde sa fie dominat de emisfera stânga.
Deoarece cele doua parti ale creierului sunt oarecum specializate pentru lucruri diferite, gemenii în oglinda pot gândi în moduri diferite. Unul poate excela la matematica, celalalt la artele limbajului, de exemplu.
Cu toate acestea, chiar si gemenii care gândesc diferit pot fi foarte asemanatori în temperament si în alte variabile de personalitate. Bouchard a constatat ca gemenii identici care au fost crescuti separat nu erau deosebit de asemanatori la scorurile IQ sau la testele de personalitate standardizate, dar (asa cum a subliniat Farber) s-au gasit asemanari izbitoare în maniere.
Ce a descoperit Hay despre creierul gemenilor?
Exemple de ciudatenii sau de maniere comune sunt: purtarea benzilor de cauciuc pe încheieturi sau citirea revistelor înapoi (cazul lui Oskar si al lui Jack, de mai sus), alegerile personale (cum ar fi numele pentru animale de companie sau pentru copii, ori stilurile de îmbracare) si comportamentul social expresiv (timiditatea sau lejeritatea sociala, stilurile de râs, expresiile faciale si postura). Daca aceasta este personalitatea, atunci constatarile lui Bouchard sustin influentele genetice puternice asupra personalitatii.
Astfel de influente sunt acum aproape universal acceptate. Turkheimer (2000) a rezumat „trei legi ale geneticii comportamentale”:
1. Prima lege. Toate trasaturile umane comportamentale sunt ereditare.
2. A doua lege. Efectul de a fi crescut în aceeasi familie este mai mic decât efectul genelor.
3. A treia lege. O parte substantiala a variatiei în trasaturile comportamentale umane complexe nu este explicata de efectele genelor sau ale mediului familial.
Critica geneticii comportamentale s-a schimbat de-a lungul anilor, a subliniat Turkheimer. Initial, multi cercetatori din domeniul stiintelor sociale erau sceptici în ceea ce priveste influentele genetice. Multi credeau ca cercetarile ulterioare vor arata ca majoritatea trasaturilor de personalitate sunt cauzate de mediul înconjurator. Aceasta critica a disparut. Oamenii de stiinta au ajuns sa recunoasca faptul ca exista o „revenire” în evaluarea contributiilor genelor si ale mediului în dezvoltare: ambii factori au fost întotdeauna prezenti si toate trasaturile sunt influentate de mostenirile ereditare.
Cum s-au schimbat criticile explicatiilor genetice?
Noua critica a evidentiat ca genetica comportamentului nu a putut explica modul în care genele au cauzat diferentele de dezvoltare, deoarece factorii genetici si factorii de mediu erau prea încurcati.
Experimentele de laborator cu animale non-umane puteau identifica influentele genetice, deoarece genele puteau fi modificate una câte una si controalele experimentale puteau exclude explicatiile alternative. Experimentatorii pot schimba o singura gena la animalele clonate si pot observa efectele. Nu este nevoie sa spunem ca la oameni asemenea cercetari nu au fost permise.
Prin urmare argumentul (lui Turkheimer) s-a modificat. Nimeni nu ar mai nega efectele genetice; în schimb, se obiecteaza ca cercetarea nu a putut decela influentele exacte la om.
De ce – s-au întrebat criticii – copiii din aceeasi familie sunt atât de des foarte diferiti? O explicatie evidenta ar putea fi aceea ca fratii reactioneaza reciproc la prezenta celuilalt.
Într-o anumita masura, fiecare copil cauta o nisa unica. Daca fratele mai mare a excelat în sport, sora mai mica ar putea sa se straduiasca pentru a excela în mediul academic. De aceea a fost important pentru Bouchard sa studieze gemenii identici crescuti separat.
Plomin si Daniels (1987) au facut studii de genetica comportamentului, dar ei au admis ca explicatiile genetice specifice la om erau evazive. Ei au scris un articol: „De ce sunt copiii din aceeasi familie atât de diferiti unul de celalalt?” Raspunsul sugerat a fost ca diferentele s-ar putea datora unor influente neobisnuite sau unice.
„O perspectiva sumbra este ca mediul esential ar putea fi format din evenimente nesistematice, idiosincratice, serendipice (când anumite aspecte ar putea fi sesizate din întâmplare), asa cum sunt accidentele, bolile sau alte traume….”
Turkheimer a replicat ca perspectiva nu era sumbra, decât pentru cercetatorii care doreau rezultate clare. Influentele idiosincratice pot include lucrurile bune, precum oportunitatile unice, profesorii extraordinari sau noile tehnologii.
De aceea, a mentionat Turkheimer, acestea nu constituie o problema si nu dorim sa eliminam astfel de efecte „idiosincratice” asupra dezvoltarii umane. Ele sunt unele dintre cele mai interesante influente ce ar trebui studiate.
