Pe 17 decembrie 1969, Fortele Aeriene ale Statelor Unite (USAF) anuntau ca si-au încetat programul de investigare a fenomenului OZN si ca, de aici încolo, nicio agentie guvernamentala, inclusiv cele militare, nu vor mai cerceta rapoarte OZN. Cu toate acestea, documente desecretizate între timp dovedesc ca anuntul a fost facut doar de ochii lumii si au existat, si în continuare, structuri militare ascunse, care au colectat si analizat acest fenomen.
Departamentul Apararii al Statelor Unite (DoD) si componente ale Fortelor Armate produc, în mod obisnuit, „regulamente”, „instructiuni”, „manuale”, „directive” si „orientari”, pentru a ajuta la functionarea eficienta si legala a armatei americane. Multe dintre acestea au devenit azi declasificate si facute publice.
Într-un articol, publicat în mai 2017, Paul Dean, un ufolog australian concentrat pe implicarea guvernamentala si militara ca raspuns la fenomenul OZN, se arata surprins ca si regulamentele recentele ale Departamentului american al Apararii contin instructiuni privind OZN-urile, de pilda fotografierea acestora de catre personalul fortelor armate.
Extraterestri sau rachete conventionale?
Un exemplu este Manualul DoD 5040.6-M-1, care contine instructiuni pentru înregistrarea si manipularea materialelor informative vizuale, descriind modul în care fotografiile si imaginile în miscare, obtinute de membrii Fortelor Armate ale S.U.A., trebuie sa fie capturate, transmise si stocate. Manualul acopera nenumarate evenimente si scenarii care se pot întampla personalului militar si altor membri ai DoD, de la imagini din activitati post-batalie, la peisaje naturale. În mod curios, unul dintre subiectele enumerate este fenomenul OZN, alaturi de alte fenomene aeriene neidentificabile. Astfel, sectiunea 21 a capitolului 5 din manual este intitulata „Obiecte neidentificate (OZN) si imageria altor fenomene aeriene”. Sub acest titlu neasteptat se afirma: „Urmatorul tabel se refera la imagini pe care sunt înregistrate OZN-uri si alte fenomene aeriene care nu pot fi identificate în mod evident ca aeronave sau rachete conventionale. De asemenea, tabelul prezinta prioritatea atribuita fiecarei categorii de imagini si ofera instructiuni de manipulare”.
Respectivul tabel contine doua coloane. Cea din stanga este denumita „Descrierea subiectului”, iar cea din dreapta „Instructiuni”. În coloana din stanga sunt mentionate doua categorii de curiozitati aeriene care pot fi fotografiate sau filmate, anume: „Obiecte zburatoare aeriene care nu pot fi identificate în mod evident ca avioane conventionale” si „Fenomene aeriene (inclusiv lumini în miscare si fenomene similare)”.
Coloana din dreapta, care contine prioritatea, ca importanta pentru astfel de imagini, precum si instructiunile de manipulare, prevede: „Normal. Furnizati cópii sau dubluri, dupa cum este necesar, comandamentelor locale si superioare. Manipulati imaginile înregistrate de aparatele foto în conformitate cu Anexa 2.”
Se stabileste astfel, cu mare claritate, ca Departamentul Apararii îsi exprima interesul pentru imagini OZN, cerand personalului sau sa le înregistreze. Este semnificativ si faptul ca sunt enumerate nu una, ci doua subcategorii de „obiecte zburatoare neidentificate”. Aceste subcategorii acopera practic orice exemplu de activitate aeriana neobisnuita raportata vreodata.
Asadar – constata Paul Dean – putin s-a schimbat de-a lungul anilor, în privinta interesului manifestat de armata fata de acest fenomen. Dupa cum se stie, timp de decenii, toate întalnirile OZN au fost raportate oficial de catre personalul militar, iar rapoartele, care includeau si imagini fotografice, au fost trimise la birourile dedicate monitorizarii si investigarii fenomenului.
De exemplu, „Regulamentul Fortelor Aeriene 200-2, Spionaj, Raportarea obiectelor zburatoare neidentificate” (AFR-200-2), promulgat de secretarul pentru USAF pe 26 august 1953, defineste un OZN ca fiind: „Orice obiect aerian care, prin performanta, caracteristici aerodinamice sau obisnuite, nu este conform cu niciun tip de aeronava sau tip de racheta cunoscut, sau nu poate fi identificat ca un obiect familiar”. AFR 200-2 solicita, de asemenea, daca era posibil, si dovezi fotografice, precizand: „Toate filmele originale, inclusiv, ori de cate ori este posibil, atat cópiile, cat si negativele, vor fi denumite sau identificate în mod corespunzator, prin locul, ora si data incidentului la care se refera”.
Un alt exemplu în care obiectul interesului este clar definit este „Regulamentul Fortelor Aeriene 80-17, Obiecte Zburatoare Neidentificate (OZN)”. Promulgat pe 19 septembrie 1966 de catre secretarul USAF, acest regulament plasa raportarea OZN în cadrul Directiei pentru Stiinta si Tehnologie (AFRST), în subordinea unui adjunct al sefului Statului Major al USAF. La 8 noiembrie 1966, „AFR 80-17” a fost modificat în „AFR 80-17A”, reflectand implicarea Universitatii din Colorado în studiul fenomenului. Pe pagina 1, definind termenii folositi, scrie: „(a) Obiecte zburatoare neidentificate: Orice fenomen sau obiect aerian care este necunoscut sau pare neobisnuit observatorului, (b) Obiecte/fenomene familiare sau cunoscute: Avioane, lumini de aeronave, corpuri astronomice (meteori, planete, stele, comete, Soare, Luna), baloane, pasari, focuri de artificii, rachete, sateliti, fenomene meteorologice”.
În decembrie 1969, secretarul USAF, Dr. Robert C. Seamans Jr, anunta ca proiectele de urmarire a OZN-urilor nu se mai justifica, prin ratiuni de securitate nationala, întrucat „niciun OZN raportat, investigat si evaluat de Fortele Aeriene nu a fost dovedit vreodata ca o amenintare pentru securitatea noastra nationala”. Cu toate acestea, zeci de ani mai tarziu, regulamentele militare solicitau înca imagini, fotografice sau în miscare, ale OZN-urilor.
Comandamente militare
Nu exista practic nicio diferenta între definitiile OZN din anii 1950 si 1960 si cele stabilite în 2002. Desi OZN-urile nu ar trebui sa mai fie o problema pentru securitatea nationala si, aparent, armata americana nu se mai ocupa de rapoartele OZN, totusi ea este instruita, în continuare, sa colecteze si sa distribuie imagini ale OZN-urilor.
Avand în vedere pozitia guvernului american privind controversa OZN, militarii americani ar trebui sa evite chiar termenul „OZN”. Este notabil si faptul ca, alaturi de acceptia „traditionala” a OZN-urilor, regulamentul enumera si „fenomenele aeriene (inclusiv lumini în miscare si fenomene similare)”. În acest caz nu mai este vorba deci de rachete aparute neasteptat, de vehicule aeriene, cu sau fara pilot, de baloane etc. Nu mai exista nicio îndoiala ca DoD cere subordonatilor sai sa ia în considerare întregul spectru numit „Fenomene aeriene neidentificate”. Semnificativ este si faptul ca tabelul privind OZN-urile este prezentat în capitolul 5 al regulamentului, capitol care priveste în mod expres „evenimente si activitati în timp de pace”. În consecinta, fenomenele OZN si altele neidentificabile sunt asteptate în locuri în care aeronavele de lupta, rachetele, dronele si „ceata razboiului” sunt inexistente. Cu toate acestea, acelasi regulament cere ca înregistrarile sa fie trimise la esaloanele superioare „cat mai repede posibil”.
Pe 7 iunie 2016, Paul Dean a înaintat forurilor care au emis regulamentul o scrisoare, incluzand o ampla referire la „DoD Manual 5040.6-M-1”, în care întreba care sunt, mai exact, acele „comandamente locale si superioare”, desemnate drept destinatare ale imaginilor OZN. Pe data de 5 iulie 2016, Stephanie L. Carr, seful Oficiului pentru libertatea de informare (FOIA) a acelui compartiment, a raspuns la întrebare declarand ca: „Departamentele militare sau agentiile de aparare care sunt aplicabile anchetei dvs. ar fi serviciile militare si comandamentele diverselor forte”.
Au fost anexate liste cu detaliile de contact ale birourilor FOIA ale serviciilor militare ale S.U.A. Si ale comandamentelor celor patru forte: Armata, Fortele Aeriene, Marina si Corpul Marin. Erau enumerate, ca fiind aplicabile anchetei, opt din noua Comandamente Combatante Unificate. Pana în prezent, Dean nu a depus cereri FOIA la niciuna dintre aceste comandamente, dar intentioneaza sa le depuna în viitorul apropiat. El spera sa identifice astfel cópii ale unor imagini privind OZN-uri sau fenomene neobisnuite, ca si documentele însotitoare, în masura în care ele nu au fost eliminate între timp, conform diferitelor programe de distrugere a înregistrarilor. Oricare ar fi situatia, crede Paul Dean, exista o sansa ca actiunea pe care o are în vedere sa duca la rezultate pozitive.
