Razboinici necrutatori, foarte buni calareti, un popor extrem de numeros care a stapânit sute de ani mari parti ale lumii cunoscute…
Nu se stie înca bine de unde anume au venit si ce a condus efectiv la disparitia lor. Enigmele legate de ei alimenteaza adesea fanteziile unor împatimiti, care încearca cu disperare sa descopere taine milenare si sa gaseasca raspunsuri clare.
O misiune aproape imposibila, pentru ca izvoarele istorice sunt foarte sarace si extrem de rare. 
Ne vom referi astazi doar asupra informatiilor existente, clare, acceptate aproape în unanimitate. Stim astfel ca în urma cu mai bine de 3000 de ani, acesti kimmerios sau kimmerioi (cum i-au numit istoricii greci) locuiau un teritoriu imens, de la Caucaz si Marea Azov, la Nord si Nord Vest de Marea Neagra, în Basarabia de astazi, în Crimeea dar si în Delta si în nordul Dobrogei noastre.
Unii spun ca cimerienii ar fi stapânit toate aceste pamânturi începând din veacul al XVI-lea înainte de Hristos, dar datarea este, se pare mult exagerata, fiind mai logic de localizat undeva între secolele XII-VIII î.Hr.
Exista dovezi certe ca cimerienii au locuit în Dobrogea noastra, statuile menhir sau cele de tip Tanagra fiind asimilate culturii cimeriene de mari personalitati ale arheologiei românesti precum profesorul Ion Pâslaru, de la Mangalia. Câteva secole bune au controlat asadar pamânturile pe care astazi le locuim.
Originea cimerienilor este înca neclara. Mari autori antici, precum Herodot îi leaga de traci si de geti, cu acestia spunându-se ca ei s-ar fi înrudit. Altii i-au apropiat de iliri sau de iranieni. Se mai spune de asemenea ca tribul tracic al trerilor ar fi avut origini cimeriene. Sunt multe taine legate de ei.
Cert este faptul ca în secolul VIII î.Hr. ei sunt alungati din stepa nord pontica si din celelalte tinuturi din jurul Marii Negre de un alt popor, cel al scitilor, aflati în plin apogeu. Sub presiunea scita, cimerienii îsi abandoneaza vechile tinuturi si pornesc în exod, ajungând în zone îndepartate ale Asiei.
Vor ataca mai întâi Asiria iar regele Sargon al II-lea va fi ucis de catre ei. În jurul anului 695 i.Hr. cimerienii cuceresc Frigia iar celebrul si bogatul rege Midas, se otraveste pentru a nu fi capturat.
Cimerienii ataca mai târziu regatul asirian Urartu si pe regele acestora Esarhaddon (Asshardaron), fiul lui Senacherib si nepot al defunctului Sargon II. Ajutat de sciti, Asshardaron îi învinge în batalia de la Hubushna, din anul 673 î.Hr.
Treptat, cimerienii se retrag si vor continua sa lupte împotriva regatelor din Asia Mica, cum este cazul Lidiei. Cu timpul, cimerienii (divizati si întinsi pe zone vaste) devin din ce în ce mai slabi. Sunt înfrânti de neamuri noi, mai puternice sau sunt asimilati de catre acestea.
Nu dispar cu totul. In întreaga Europa exista neamuri (mai ales în Nord) care si-au descoperit (real sau nu) un filon cimeric. Merovingienii, stramosii regatului franc afirmau în secolele VII – VIII d.Hr. ca se trageau din tribul sicambrilor (sugambri), un grup de cimerieni veniti cu mii de ani în urma de la Gurile Dunarii, din Dobrogea noastra.
Legendele au pus stapânire pe povestea reala a cimerienilor. Astazi, cei mai multi dintre noi stiu de cimerieni din opera fantastica a englezului Robert E. Howard, care a creat un tinut imaginar numit Cimeria si pe celebrul rege razboinic Conan Barbarul, erou de benzi desenate sau de filme. Howard s-a inspirat din povestea realilor cimerieni.
Dincolo de aceste povesti, misterioasa civilizatie a cimerienilor merita sa fie mereu amintita, pentru a supravietui timpului.
În legende antice ale popoarelor de la Marea Neagra, „popoarele potopului” au fost cunoscute sub numele de cimerieni, care în cele mai vechi timpuri au trait la Marea Neagra. În cele din urma, acestea au fost respinse de sciti în Mesopotamia.
O mare parte din aceasta legenda veche spusa de istoricul grec Herodot prezinta elemente de adevar daca sunt examinate însa într-un interval de timp mai mult larg. Actuala datare cronologica este destul de incerta!
„Originea cimerienilor este obscura. Lingvistic, ei sunt de obicei considerati ca fiind traci sau iranieni, sau cel putin având o clasa conducatoare iraniana. Probabil au trait în regiunea de nord a Marii Negre, dar încercarile de a defini leaganul de origine cu precizie prin mijloace arheologice, sau chiar a stabili data expulzarii din tara lor de catre sciti, nu au avut deplin succes pâna în prezent, ” se scrie în Enciclopedia Britannica.
