Descoperirea unui craniu are potentialul de a schimba ceea ce stim despre evolutia umana. Acesta este motivul pentru care, ulterior, aceasta descoperire a fost musamalizata.
În 1959, într-o zona numita Halkidiki din Petralona, nordul Greciei, un cioban a gasit o mica intrare într-o pestera, care devenise vizibila în momentul topirii unei sprafete mari de zapada. El a adunat un grup de sateni sa-l ajute sa curete intrarea pentru a putea patrunde si explora. Astfel, aveau sa descopere o pestera bogata în stalactite si stalagmite. Dar, de asemenea, ei au descoperit ceva surprinzator – un craniu uman fixat în peretele pesterii (cercetarile ulterioare au descoperit de asemenea un numar mare de fosile incluzând specii „pre-umane”, par provenit de la animale, lemn fosilizat si unelte din piatra si os).
Craniul a fost oferit Universitatii Salonic din Grecia de catre presedintele comunitatii Petralona. Întelegerea a fost aceea ca de îndata ce se sfârsesc cercetarile, va fi deschis un muzeu ce va prezenta descoperirile din pestera Petralona, si craniul va fi returnat pentru a fi afisat în muzeu – lucru care nu s-a mai întâmplat.
Dr. Aris Poulianos, membru al Uniunii Internationale pentru Stiinte Antropologice si Etnologice (UISAE) din cadrul UNESCO, ulterior fondator al Asociatiei Antropologice din Grecia si expert antropolog care lucra cu Universitatea din Moscova la acea vreme, a fost invitat de premierul grec sa se întoarca în Grecia pentru a ocupa un post universitar de conducere în Atena.
Aceasta s-a datorat publicarii cartii sale, „Originile grecilor”, care ofera cercetari excelente, ce arata ca poporul grec nu provine din natiunile slavice ci este de fapt populatia bastinasa a Greciei. La întoarcerea sa în Grecia, doctorului Poulianos i s-a spus despre descoperirea craniului de la Petralona. El a început imediat sa studieze pestera Petralona si craniul gasit acolo.
S-a descoperit ca „Omul din Petralona” sau Archanthropus din Petralona, asa cum a fost numit de atunci, avea o vârsta de 700.000 de ani, devenind astfel cel mai vechi europeoid (având trasaturi europene) descoperit vreodata în Europa. Cercetarea doctorului Poulianos a aratat ca „Omul din Petralona” a evoluat separat în Europa si ca nu era stramosul unei specii provenite din Africa.
În 1964, cercetatorii germani independenti Breitinger si Sickenberg au încercat sa respinga descoperirile doctorului Poulianos, sustinând ca acel craniu avea o vechime de doar 50.000 de ani si ca era într-adevar un stramos provenit din Africa. Totusi, o cercetare publicata în SUA în 1971 în prestigioasa revista „Arheologie” a sustinut descoperirile doctorului Poulianos, conform carora craniul avea într-adevar o vechime de 700.000 de ani. Aceasta constatare s-a bazat pe o analiza a stratigrafiei pesterii si a sedimentului în care a fost încastrat craniul. Cercetarile suplimentare din pestera au descoperit dinti izolati si doua schelete „pre-umane” datând cu 800.000 de ani în urma, precum si alte fosile ale mai multor specii.
Astazi, majoritatea academicienilor care au analizat ramasitele de la Petralona afirma ca respectivul craniu apartine unui hominid stravechi, diferit atât de homo erectus cât si de neanderthalienii clasici si oamenii moderni din punct de vedere anatomic, dar prezentând caracteristici ale tuturor acelor specii, precum si puternice trasaturi europene. Un craniu datând cu 700.000 de ani în urma care este fie Homo sapiens sau partial Homo sapiens este în conflict direct cu teoria evolutionista a „originii africane” a omului modern.
Sapaturile au continuat în pestera Petralona cu participarea cercetatorilor internationali (46 de specialisti din 12 tari), ceea ce a oferit dovezi suplimentare privind afirmatiile doctorului Poulianos. Printre aceste descoperiri ulterioare remarcabile se numara bucati de lemn, o frunza de stejar, par de animal si coprolite – toate fosilizate – ceea ce a permis o datare corecta. De asemenea, interesanta a fost si ampla prezenta a uneltelor din piatra si oase specifice etapei evolutioniste Archanthropus, începând cu straturile inferioare de sedimente ale pesterii (750.000 de ani) si mergând catre cele superioare (550.000 de ani).
Cercetarea, dupa o întrerupere datorata situatiei politice din Grecia, a continuat pâna în 1983. Apoi, guvernul a dat un ordin prin care toate sapaturile în pestera din Petralona au fost interzise tuturor, inclusiv echipei arheologice originare, si timp de 15 ani nimeni nu a avut acces la sit sau la descoperiri – fara ca guvernul sa furnizeze vreun motiv.
Este posibil ca prin blocarea cercetarilor sa se previna extragerea unor noi dovezi si concluzii stiintifice ramase ascunse în interiorul incredibilelor fosilele încastrate în straturile peretilor pesterii?
Dupa ce Societatea Antropologica a Greciei a dus cazul la tribunal, 15 ani mai târziu a primit din nou accesul în pestera. De atunci, Ministerul Culturii încearca sub orice forma sa schimbe decizia tribunalelor si sa deschida noi procese pentru blocarea cercetarilor în pestera.
Descoperirile doctorului Poulianos au dat peste cap total viziunea conventionala asupra evolutiei umane si cercetarea sa a fost stopata.
Dr. Poulianos si sotia sa au fost atacati si raniti în locuinta lor în 2012 si vinovatii nu au fost gasiti. Doctorului si echipei sale li s-a suspendat accesul în pestera pentru a nu-si finaliza cercetarea si studiul. În plus, nu se stie unde se afla în prezent craniul.
În prezent, în fata pesterii din Petralona se afla o tablita pe care scrie ca misteriosul craniu descoperit în pestera avea o vechime de 300.000 de ani. Pe Wikipedia veti putea gasi unele referinte ce resping dovezile, si care încearca sa dateze craniul din Petralona în parametrii acceptabili – între 160.000 si 240.000 de ani vechime.
Recent, profesorul C.G. Nicholas Mascie-Taylor de la Universitatea Cambridge a trimis o scrisoare Ministerului grec al Culturii spunând ca data corecta a craniului este de 700.000 de ani vechime si nu 300.000. De asemenea, el a criticat suprimarea informationala desfasurata de guvernul grec cu privire la aceasta descoperire incredibila.
