Astronomii Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA) au anuntat identificarea unui nou tip de exoplaneta, poreclita Mega-Terra sau Mega-Pamântul datorita dimensiunilor impresionante. Kepler-10c nu este o descoperire recenta, dar abia acum astronomii au putut sa îi calculeze masa si sa determine posibila compozitie. Conform cercetatorului Dimitar Sasselov, director al Harvard Origins of Life Initiative, Kepler-10c ar fi un „Godzilla al planetelor terestre” si ar putea avea implicatii pozitive pentru descoperirea vietii în afara Sistemului Solar.
Kepler-10c a fost semnalata în 2011 de catre misiunea Kepler, fiind situata la aproximativ 560 de ani lumina de Terra, în constelatia Draco (Dragonul). Planeta orbiteaza în jurul stelei Kepler-10 odata la 45 de zile, iar sistemul mai include si o planeta vulcanica cu o masa de trei ori mai mare decât Pamântul, Kepler-10b.
Telescopul spatial Kepler poate masura dimensiunea planetei, dar nu îi poate stabili masa. Astfel, despre Kepler-10c se cunostea ca are un diametru de aproximativ 29000 km, de 2,3 ori mai mare decât Terra, si s-a presupus ca ar fi o planeta pitica gazoasa, un mini-Neptun.
Echipa Harvard-Smithsonian a utilizat instrumentul HARPS-North din cadrul observatorului TNG din Insulele Canare pentru a determina masa planetei. Cercetatorii au descoperit ca planeta Kepler-10c are o masa de 17 ori mai mare decât Pamântul, mult mai mare decât se estimase. Prin urmare, astronomii considera ca planeta Kepler-10c are o compozitie mult mai densa, fiind alcatuita din roci si alte solide.
Xavier Dumusque, astronom CfA si coordonatorul studiului, sustine ca au fost surprinsi de aceasta descoperire, iar planeta Kepler-10C este suficient de mare ca sa nu îsi fi pierdut atmosfera în timp, cel mai probabil fiind formata asa cum o putem vedea acum. Descoperirea are mai multe implicatii pentru teoriile si modelele privind formarea planetelor, fiind dificil de explicat existenta unor planete solide atât de mari.
Totodata, astronomii considera ca descoperirea are „implicatii profunde” pentru istoria Universului si posibilitatea aparitiei vietii. Sistemul Kepler10 are o vechime de aproximativ 11 miliarde de ani, ceea ce înseamna ca s-a format la mai putin de 3 miliarde de ani dupa Big Bang. În acea perioada se considera ca predominau elementele precum hidrogenul si heliul, iar componentele necesare formarii unei planete solide, precum siliciu si fier, ar fi aparut dupa explozia primei generatii de stele.
Identificarea planetei Kepler-10c ca fiind un Mega-Pamânt sugereaza ca planete solide s-ar fi putut forma mult mai devreme decât se credea pâna acum, iar Dimitar Sasselov sustine ca „daca se formeaza roci, poate sa apara viata”. Cercetarea sugereaza ca astronomii nu ar trebui sa excluda stelele vechi atunci când cauta planete asemanatoare Pamântului.
