Nanostructuri stravechi atipice pentru locul si existenta lor
Artefactul atipic (OOPArt, sau Out-Of-Place Artifact) este o expresie specializata, utilizata la desemnarea a zeci de obiecte preistorice descoperite în diverse locuri pe glob, care par a indica un nivel de progres tehnologic incongruent cu vremurile în care se presupune ca obiectele au fost create.
Artefactele atipice îi frustreaza adesea pe oamenii de stiinta cu mentalitati conventionale, îi încânta pe investigatorii cu firi aventuroase, deschisi catre teorii alternative, si stârnesc dezbateri.
În 1991, aparitia unor artefacte de un grad minuscul extrem si de forma elicoidala, gasite aproape de malurile râurilor Kozhim, Narada si Balbanyu din Rusia, au condus la o dezbatere care continua pâna astazi.
Aceste structuri misterioase si minuscule sugereaza posibilitatea existentei unei culturi capabile sa dezvolte nanotehnologie acum 300.000 de ani.
Aceste obiecte elicoidale manufacturate au fost initial descoperite în timpul unei cercetari geologice asociate extragerilor aurifere din Muntii Urali. Aceste fragmente includ componente elicoidale, spiralate, fusiforme, precum si altele, neidentificate.
Conform analizelor efectuate de Academia Rusa de stiinte din Syktyvkar, cele mai mari bucati descoperite sunt, în cea mai mare parte, create din cupru, dar cele mai mici sunt realizate din wolfram si molibden.
Desi cele mai mari dintre acest obiecte masoara 3cm, cele mai mici sunt de numai 0,02cm, iar numeroase sunt construite respectând proportiile numarului de aur.
Forma lor sugereaza faptul ca sunt create de om, nu fragmente metalice aparute în mod natural. De fapt, s-a descoperit ca ele se aseamana acelorasi componente miniaturale ale nanotehnologiei contemporane.
Cu toate ca unii cercetatori au afirmat ca aceste structuri minuscule ar fi numai reziduuri lasate în urma testarilor de rachete lansate de la statia spatiala Plesetsk, din apropiere, un raport întocmit de Institutul din Moscova a determinat faptul ca acestea sunt mult prea vechi pentru a putea proveni dintr-un proces modern de fabricare.
În 1996, dr. E.W. Matvejeva, din partea Departamentului Central de Cercetare Stiintifica Geologica si de Exploatare a Metalelor Pretioase din Moscova, consemneaza faptul ca, în pofida vechimii milenare, componentele au o origine tehnologica.
Aceste bucati au fost gasite la o adâncime situata între 3 si 12 metri, într-un strat geologic cu o vechime între 20.000 si 318.000 de ani.
Cum au fost oamenii capabili sa fabrice asemenea componente marunte în trecutul îndepartat si la ce au folosit ele?
Unii considera ca elicoidele dovedesc faptul ca rasa umana s-a bucurat de un nivel tehnologic sofisticat în Pleistocen, în timp ce altii afirma ca descoperirile sunt creatii apartinând civilizatiilor extraterestre.
Artefactele acestea au fost studiate la patru institute diferite din Helsinki, Sankt Petersburg si Moscova. Totusi, cercetarile aprofundate la care au fost supuse aceste structuri minuscule par sa se fi încheiat în 1999, odata cu moartea doctorului Johannes Fiebag, unul dintre cercetatorii de prima importanta ai descoperirii.
