Am prezentat ecoul pe care l-a avut dezvaluirea faptului ca Pentagonul a finantat cu 22 milioane de dolari un studiu pentru a afla ce sunt OZN-urile.
Cu aceasta ocazie au fost distribuite si filmari, facute din avioane de lupta F-18, cu o camera de ultima generatie cu imagini termice si metadate incorporate, filmari care au fost apoi analizate de profesionisti.
Un ofiter dintr-o unitate militara de elita, martor ocular, a spus: „N-am vazut nimic in viata mea, in istoria zborurilor mele, care sa aiba asemenea performante. Si retineti ca acest lucru nu are aripi”. Si o seama de alti specialisti, precum Chris Mellon, fostul asistent adjunct pentru informatii al Secretarului Apararii, care a parasit recent Pentagonul, au subliniat caracterul extraordinar al observatiilor.
A fost prima data ca toata media a reactionat. Au fost bineinteles invitati sa-si spuna cuvantul si scepticii care neaga existenta fenomenului OZN.
Unul dintre acestia, invitat de CNN, a fost astronomul Neil deGrasse Tyson, directorul Hayden Planetarium si mostenitorul miscarii „Cosmos” a lui Carl Sagan. Din pacate, omul de stiinta care, de obicei, este calm si elocvent si care a fost prezentat telespectatorilor drept „starul rock al explicatiilor stiintifice”, s-a dovedit atat de surescitat de subiect incat comentatorii au spus ca a fost practic incoerent.
Extraterestrii, la locul lor
Citez din afirmatiile sale: „Dovezile ca extraterestrii viziteaza Pamantul sunt atat de mizerabile incat nu mai am nici un interes pentru acest subiect… Lasati oamenii carora le pasa, sa mearga mai departe. Si cand veti gasi in sfarsit niste extraterestri, aduceti-i in Times Square”. „Toata lumea are acum o camera video de inalta definitie. Avem inregistrari video cu lucruri rare care, stiti, s-au intamplat… Astept doar imagini ale oamenilor… luand un ceai cu un extraterestru pe o nava spatiala”. „Bine, nu stim ce este, continuam sa verificam. Suna-ma cand ai o invitatie la cina de la un extraterestru”. „Sunt prea multi oameni ciudati… de parca ne-am afla la un balci de provincie”…
Partea interesanta este ca Tyson este de fapt de acord cu existenta extraterestrilor, dar numai atat timp cat acestia isi cunosc locul si se limiteaza la taramurile indepartate din strafundurile oceanului cosmic si lucreaza la claviatura pentru a transmite mesaje radio catre cercetatorii SETI…
Astronomul Seth Shostak, de la Institutul SETI, si el un opozant ferm al prezentei extraterestre pe Pamant (dar convins ca acestia transmit spre noi mesaje radio pe care le vom capta intr-o buna zi) a scris un articol, la inceputul lunii ianuarie a.c. Principalele idei din articol sunt:
Faptul ca guvernul a avut un proiect secret pentru a investiga fenomenele aeriene neidentificate, nu inseamna ca OZN-urile sunt nave spatiale extraterestre. Studiul Pentagonului se pare ca nu a gasit dovezi pentru o prezenta extraterestra. Da, a existat un film militar interesant pe care se vede ceva ca un grup de nave extraterestre. Dar acest grup era intotdeauna in centrul campului de vedere, ceea ce sugereaza ca „aceste «artefacte» erau cauzate de instrumentele de la bordul avionului, mai degraba decat de ceva din spatiul aerian din fata lui” (?!).
El a continuat: „Aproape in fiecare zi primesc un e-mail sau un telefon de la cineva care sustine ca a vazut «ceva foarte important» (am invatat, din experienta, ca asta este un cod pentru «OZN»). Vor sa vorbeasca… Deci, ce fac? In primul rand, in general, resping marturia martorilor, sau, altfel spus, povestile lor. Nu cred ca oamenii mint. Dar daca cineva va spune ca a vazut o fantoma in mall, veti avea dificultati in a face mare lucru cu informatiile respective, cu exceptia cazului in care ectoplasmul va reveni acolo in mod regulat”.
„Fotografiile pe care le vad tind sa arate efecte optice evidente – adesea luminile stralucitoare cauzate de reflexiile interne ale lentilelor sau ale marginilor de culoare rezultate din functionarea cipului camerei. Alte fotografii prezinta modele de difractie cauzate de «vanatoarea» sistemului autofocus al camerei. Multi oameni interpreteaza aceste modele ca imagini ale navelor spatiale. Multe inregistrari sunt realizate noaptea, facandu-le deosebit de greu de interpretat. Poate ca lumina zilei este prea periculoasa pentru extraterestri, pentru ca atunci ar fi posibil sa vezi detalii in fotografiile realizate de ei. Ma intreb daca, atunci cand soarele straluceste, ei stau sub pamant ca liliecii”.
„Sunt, de asemenea, precaut cu nuantele antropomorfe – de exemplu, atunci cand cineva spune: «Ei pareau prietenosi si doresc doar sa stabileasca un contact» sau «Imi bantuie silozurile de rachete». Aceasta din urma este o afirmatie deosebit de prosteasca. Niste extraterestri care vin din alte stele sunt cu mult mai avansati decat noi. Daca ati putea vizita America cu 150 de ani in urma, v-ati pierde timpul cu inspectarea fabricii de tunuri a Armatei Uniunii la Allegheny Arsenal din Pittsburgh?”
Shostak a continuat comentariile sale pe acelasi ton de ridiculizare, spunand ca daca OZN-urile sunt nave extraterestre, atunci „Sunt cei mai buni musafiri pe care i-am avut vreodata… Pentru ca, daca sunt aici, ei nu fac nimic … Ei trimit o flota uriasa de nave spatiale, preferabil in forma de farfurii de cina, doar pentru a zbura si pentru a face agitatie printre oameni, dar altfel nu fac nimic. Este putin ciudat ca extraterestrii sa vina la noi, sute si sute de ani-lumina, pentru a nu face nimic… Ei nu incearca sa ne ia pamanturile, ei nu aduc nicio boala, ei nu fac nimic; ei doar se plimba pe marginea localitatilor, ducand la observatii uluitoare. Dar asta e”.
„Farsele – si, desigur, exista unele – spune Shostak – nu par a fi frecvente. Oamenii care ma contacteaza par destul de sinceri. Dar o pretentie cum ar fi: «Stiu ce am vazut» are valoare zero pentru mine. La urma urmei, daca cineva afirma asa ceva, nu mai exista loc de discutii.”
Shostak se mai intreba daca explicatia extraterestra este convingatoare, sau pur si simplu posibila. Si iluzionistii prezinta lucruri miraculoase, dar asta nu inseamna ca lucrurile s-au petrecut intocmai.
Bineinteles, raspunsurile ufologilor la aceste afirmatii n-au intarziat. Unul dintre primii care au reactionat a fost jurnalistul Billy Cox. El spunea ca, atunci cand vine vorba de OZN-uri si cand doresc o opinie rationala si fiabila, oamenii din media fac apel la persoane ca Seth Shostak si Tyson. Insa Shostak si-a construit cariera pe teoria ca extraterestrii vor fi descoperiti, la o distanta rezonabila, dar cu siguranta nu in atmosfera noastra. Pentru multi dintre fanii SETI, cautarea extraterestrilor este un joc cu suma nula, unde luarea in considerare a dovezilor pentru o varianta este incompatibila cu examinarea dovezilor pentru cealalta varianta. Deci vor evita sistematic tot ce provine de la cei pe care ei ii numesc „credinciosii OZN”. Scepticii obisnuiesc sa spuna: da, exista multe lucruri pe care le vedem pe cer, pe care noi nu le intelegem, dar asta nu inseamna ca sunt extraterestri. Apoi, evoca tot soiul de analogii comportamentale antropocentrice pentru a-si sustine viziunile academice.
Dovezi, nu opinii
Cox mai evoca si opinia fostului director al proiectului de la Pentagon, Luis Elizondo. Intervievat de compania HLN, acesta a refuzat sa avanseze o explicatie pentru dovezile OZN de care proiectul dispunea, afirmand: „Preferam mai degraba ca din date sa rezulte concluziile… (si nu) din parerile noastre si din concluziile noastre sa rezulte datele”. Nu cumva aceasta este adevarata metoda stiintifica, opusa celei SETI? – se intreba Cox.
O alta opinie este a ufologului belgian André Skondras. El spune chiar ca s-a intrebat, pentru o clipa, daca merita cu adevarat sa-si piarda vremea pe o piesa atat de flagranta si disperata ca articolul lui Seth Shostak, avand in vedere ca vine de la un individ care adera la maxima dogmatica nestiintifica: „OZN-urile nu pot exista, prin urmare ele sau dovezile asociate nu exista”, dogma esentiala pentru organizatia CSI(COP), in care Seth Shostak a fost membru si a carei modus operandi a fost de a explica si respinge fapte raportate, fara a le investiga, doar prin abuz de stiinta, „dogmatic si papal”, precum odinioara inchizitia. Iar atunci cand faptele nu pot fi respinse, evoca argumente si scenarii speculative si ridicole, in loc sa investigheze inexplicabilul prin utilizarea corecta a stiintei.
Ufologul Nick Pope, cu experienta sa in proiecte guvernamentale OZN, aprecia ca cele intamplate sunt o dovada ca „oamenii, chiar si cei din guvern, nu sunt pregatiti sa excluda posibilitatea, fie ea si indepartata, a unei vizite extraterestre”.
Scepticii înversunati continua sa respinga în bloc orice dovada OZN, inclusiv cele care au iesit la iveala prin înregistrarile radar date recent publicitatii, dublate cu dialogurile pilotilor care au vazut si cu ochiul liber aceste obiecte. Printre cei care au încercat sa demonteze acest mod de gandire se afla si ufologul belgian André Skondras. Într-o scrisoare, adresata specialistului SETI Seth Shostak, el raspunde, punct cu punct, modului în care acesta încearca sa combata existenta fenomenului OZN. Iata principalele idei expuse.
Skondras critica, de la bun început, aderarea scepticilor la maxima dogmatica, nestiintifica: „OZN-urile nu pot exista, prin urmare, nici ele, nici dovezile asociate nu exista”. O atitudine rusinoasa pentru cineva care se pretinde om de stiinta.
În ideea ca la mijloc este si o neîntelegere privind terminologia, Skondras îsi propune sa disece cativa termeni folositi de sceptici, precum: „OZN”, „credincios”, „dovezi”. „stiinta” si „dezvaluire”, ca si raportul dintre acestia.
Stimuli vizuali
Se pare ca toata lumea stie ce este „OZN” sau „obiect zburator neidentificat” ori „fenomen aerian neidentificat” (FAN). Totusi Skondras revine asupra definitiei lor. Dr. Richard F. Haines, psiholog al perceptiei, un om de stiinta pensionat din NASA, iar ulterior coordonator stiintific al Centrului national de raportare a aviatiei asupra fenomenelor anormale (NARCAP), spune ca definitia folosita de NARCAP, pentru OZN sau FAN este „un stimul vizual care provoaca un raport de observare al unui obiect sau al unei lumini, vazute pe cer, daca înfatisarea sau dinamica zborului acestuia raman neidentificate si dupa examinarea tuturor dovezilor disponibile, de catre persoane care sunt capabile din punct de vedere tehnic sa realizeze atat o identificare tehnica, dar si eventual una de bun simt”. Deci niciun raport de observare nu ar trebui sa devina „OZN” pana cand nu a fost examinat de un personal competent din punct de vedere stiintific. Asadar, OZN nu este, pur si simplu, orice observatie pe care un martor spune ca nu o poate identifica.
La aceasta definitie, fizicianul nuclear pensionar, ufologul Stanton Friedman, mai adauga un criteriu: „si a carui aparenta si comportament de zbor indica faptul ca nu a fost facut pe Pamant”, deci convingerea – din nou a unor specialisti – ca „noi, pamantenii, nu putem construi lucruri care arata si actioneaza în acest fel. Ca daca am putea, am construi imediat, din cauza aplicatiilor militare ale unor astfel de nave.”
Skondras mai evoca si declaratia facuta în fata Congresului SUA, în 1968, de fizicianul atmosferei Prof. James E. McDonald, în care el considera ca cea mai probabila ipoteza este ca OZN-urile sunt dispozitive extraterestre de supraveghere iar „daca OZN-urile nu sunt de origine extraterestra, atunci banuiesc ca ele se vor dovedi a fi ceva mult mai bizar, probabil ceva de un interes stiintific înca si mai mare decat dispozitivele extraterestre.”
Scepticii folosesc adesea, în sens peiorativ, termenul de „credincios OZN”. Skondras si-a propus deci sa limpezeasca si termenul de „credinta”. Dictionarul îl defineste ca „acceptarea ca ceva exista sau este adevarat, mai ales ceva fara dovezi” s.a.m.d. În lumea OZN-urilor, exista în esenta – spune Skondras – trei tipuri de structuri de credinta: Doua dintre ele sunt situate în zonele exterioare ale ufologiei. Prima, deliranta, considera orice observatie drept o nava spatiala extraterestra. Alta, a „negationistilor”, crede/este convinsa (doar pe baza unor teorii) ca subiectul OZN este o prostie. Între cele doua se gaseste grupul celor care cred, dar numai pe baza unor dovezi solide prezentate.
Cele doua grupuri extreme de credinta – spune Skondras – sunt formate din indivizi care trag concluzii pe baza iluziei si a irationalitatii. Ele au în comun faptul ca din ecuatia lor (religioasa) lipsesc datele sau dovezile relevante. Al treilea grup, de mijloc, se bazeaza pe date si dovezi relevante, care-i fac sa înteleaga ca nu fiecare raport de observare este „extraterestru”, dar nici toate doar o suma de prostii.
Cele de mai sus conduc la urmatoarea întrebare – ce anume pot fi numite, cu adevarat, „dovezi”? Dictionarele definesc dovezile drept „corpul de fapte sau informatii care indica daca o credinta sau o propozitie este adevarata sau valabila.” Deci dovezile sunt niste „fapte sau informatii”. Pentru OZN-uri – spune Skondras – exista o cantitate imensa de fapte sau informatii disponibile care atesta realitatea fenomenului. Aceste dovezi vin sub toate formele: prin masuratori ale unor senzori sau instrumente electronice, dovezi fizice si fiziologice, dovezi fotografice, dovezi oficiale de documentare ori literatura stiintifica, precum si relatari ale unor martori oculari de înalta calitate.
Poate nu toate dovezile au aceeasi pondere stiintifica, dar Skondras e de parere ca este pur si simplu gresit sa renuntam complet la acele dovezi care implica elementul uman si pe care stiinta, în sensul cel mai strict, nu le accepta. Aptitudinile observationale relativ bune ale oamenilor, spre deosebire de abilitatile lor slabe de interpretare, permit evaluatorilor stiintifici competenti sa stabileasca daca a fost sau nu vorba de un OZN. Scepticilor – spune Skondras – le place sa se concentreze doar asupra cazurilor cu date incorecte, pe care apoi sa-si bazeze opiniile irationale.
Exista un numar foarte mare de martori, din toate categoriile sociale si din întreaga lume (inclusiv pilotii militari care sunt observatori instruiti, ca si fizicieni, oameni de stiinta de înalta calitate etc.), ceea ce este o dovada ca nu toti se însala, delireaza sau fac farse. Acelasi rationament realist se aplica si probelor fotografice.
Luis Elizondo, cel care a condus proiectul din Pentagon, declara într-un interviu radio: „Cred ca atunci cand vine vorba de OZN-uri, ne aflam în epoca dovezilor. Am ajuns la o multime de martori credibili si, din perspectiva mea, cred ca faptul cel mai important, în acest moment, este ca observatiile sunt clare, chiar daca originea lor nu este.” O observatie similara a facut si colonelul Dr. John B. Alexander, în prefata cartii sale „OZN-uri, mituri, conspiratii si realitati”, din 2011: „OZN-urile sunt reale! Fara dubii, ele sunt obiecte fizice, de origine necunoscuta, care tranziteaza Universul nostru. Dovezile care sustin aceste afirmatii sunt pur si simplu coplesitoare. Aceste dovezi includ atat datele brute colectate prin intermediul senzorilor multispectrali, cat si relatarile unor martori oculari de înalta calitate care nu raporteaza nici fapte înselatoare, nici nu delireaza. Dar sa nu mai vorbim de problema originii (OZN-urilor); este o alta problema. Nu exista solutii simple care sa se potriveasca tuturor faptelor”.
Studii sistematice
Termenul care urmeaza în mod firesc este cel de „stiinta”. Dictionarele spun ca ea este „activitatea intelectuala si practica incluzand studiul sistematic al structurii si comportamentului lumii fizice si naturale prin observare si experimentare”. O alta definitie este: „un corp organizat sistematic de cunoastere, pe un anumit subiect.”
OZN-urile au fost deja studiate sistematic, în mod privat si oficial, de peste 70 de ani. În acest rastimp s-au produs o multime de rapoarte de cercetare secrete sau nu. Între ele sunt si rapoartele tehnice ale studiului OZN al Pentagonului dezvaluit anul trecut. Dupa cum a declarat fostul senator Harry Reid, acestea au angajat „la varf, 41 de oameni de stiinta scriind rapoarte si analizand date care veneau de la armata”. Luis Elizondo spunea: „Am avut posesori de doctorat, am avut oameni de contrainformatii, am avut ofiteri de informatii instruiti, ofiteri de cazuri umane – o gama completa de talente.” Dar si la nivel mondial, s-au adunat cantitati coplesitoare de date despre aceste obiecte, care au o structura definita, un comportament aparent inteligent si care se manifesta în lumea fizica si naturala de multi ani, ceea ce a permis desfasurarea unei activitati intelectuale si practice asupra lor – adica stiinta!
Deci pentru OZN-uri exista dovezi clare, spre deosebire de dovezile directe evident zero, pe care echipa SETI le are pentru existenta unor civilizatii extraterestre care transmit prin radio. Cu toate acestea, SETI ajunge sa speculeze si sa faca deductii pe aceste zero dovezi directe, dar ufologii nu au voie sa faca acelasi lucru, pe baza unor dovezi convingatoare. În mod clar e o ideologie cu dublu standard!
Cat despre „dezvaluiri”, chiar daca ele nu sunt complete, numai cazurile din Blue Book, publicate în 1976, contin 130.000 de pagini. Dar nu numai SUA au dezvaluit dosare OZN, ci si o serie de alte tari din întreaga lume, cum ar fi Marea Britanie (peste 50.000 de pagini), Rusia, Brazilia, Argentina si Canada, pentru a numi doar cateva. Din pacate unii se fac ca nu le vad.
