Oamenilor de stiinta nu le place sa vorbeasca prea mult despre constiinta. Ei nu o pot vedea, nu o pot atinge si, în ciuda eforturilor depuse de unii cercetatori, nu se poate evalua nivelul de constienta prin masuratori directe. Din pacate, fara rezultatele unor masuratori cu greu se poate explica, din punct de vedere stiintific, ce este constiinta.
Constiinta însa exista si ea este o caracteristica fundamentala a fiintei umane. Asa cum materia intunecata si energia intunecata au fost utilizate pentru a completa Modelul Standard al fizicii, cercetatorii au sugerat, de asemenea, ca este posibil ca constiinta sa fie o alta stare a materiei.
Desigur, aceasta este doar o ipoteza care reprezinta o încercare prin care fizica teoretica si neurostiinta încearca sa asocieze anumite principii de baza constiintei pentru ca aceasta sa poate fi mai usor descrisa si înteleasa.
Aceasta ipoteza a fost propusa pentru prima data în anul 2014 de catre cosmologul si fizicianul teoretician Max Tegmark de la MIT, care a sugerat ca exista o stare a materiei, precum starea solida, lichida sau gazoasa, în care atomii sunt aranjati astfel încât sa proceseze informatiile, sa creeze însusirea de a fi subiectiv si în cele din urma chiar constiinta.
Care este numele acestei stari ipotetice a materiei? Perceptronium, desigur.
În lucrarea sa Tegmark afirma urmatoarele:
„Generatii de fizicieni si chimisti au studiat ce se întâmpla atunci când grupam un numar mare de atomi si ei au constatat ca comportamentul colectiv al acestora depinde de modul în care sunt aranjati: diferenta cheie dintre un solid, un lichid si un gaz nu o reprezinta tipul atomilor, ci aranjamentul lor.
În aceasta lucrare am presupus ca constiinta poate fi înteleasa ca o alta stare a materiei. La fel cum exista mai multe tipuri de lichide, exista mai multe tipuri de constiinta.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamna ca nu trebuie sa identificam, sa masuram, sa modelam si în cele din urma sa întelegem proprietatilor caracteristice pe care toate aceste forme lichide ale materiei (sau toate starile constiente ale materie) le au în comun”.
Cu alte cuvinte, Tegmark nu sugereaza ca perceptronium exista în aglomerari fizice aflate undeva în creierul nostru sau curgând prin venele noastre pentru a ne conferi sentimentul de constiinta de sine. În schimb, el sugereaza ca constiinta poate fi înteleasa ca un model matematic, adica rezultatul unui anumit set de conditii matematice.
La fel cum exista anumite conditii în care diferitele stari ale materiei, gaz, lichid si solid, pot aparea, exista si conditii în care se pot forma diferite stari de constiinta, argumenteaza Tegmark.
Determinând ce anume provoaca aceste stari diferite de constiinta, în functie de conditiile observabile si masurabile, am putea întelege ce este de fapt constiinta si ce ar reprezenta aceasta pentru un om, o maimuta, un purice sau un supercomputer.
Ideea aceasta a fost inspirata de neurologul Giulio Tononi de la University of Wisconsin din Madison, care a sugerat în anul 2008 ca daca vrem sa dovedim ca ceva are constiinta, atunci trebuie sa demonstram ca sunt îndeplinite doua conditii specifice.
În conformitate cu teoria sa, denumita teoria informatiei integrate (IIT-Integrated information theory), prima conditie este aceea ca o fiinta constienta trebuie sa fie capabila sa stocheze, sa proceseze si sa-si reaminteasca o cantitate mare de informatii. A doua conditie este ca aceste informatii trebuie sa fie integrate într-un tot unitar, astfel încât ele sa nu poata fi separate în parti independente.
Acest lucru înseamna ca constiinta trebuie înteleasa ca un întreg care nu poate fi divizat în componente separate. O fiinta constienta sau un supercomputer trebuie sa stocheze si sa proceseze informatiile, dar trebuie sa faca acest lucru astfel încât sa formeze un ansamblu complet, indivizibil, argumenteaza Tononi.
Pe baza unor calcule matematice, ipoteza lui Tononi a prezis ca „unele dispozitive la fel de simple precum un termostat sau o dioda fotoelectrica ar putea avea sclipiri de constiinta”.
În calculele lui Tononi, acele „sclipiri de constiinta” nu reprezinta neaparat un sistem constient si el chiar a propus o unitate de masura, denumita phi sau ?, despre care a afirmat ca ar putea fi folosita pentru a evalua nivelul de constienta al unei entitati.
Sase ani mai târziu, Tegmark a aratat ca în conformitate cu teoria informatiei integrate exista doua tipuri de materie.
Primul tip de materie este „computronium”, care îndeplineste cerintele din prima conditie, aceea de a stoca, de a procesa si de a-si reaminti cantitati mari de informatii.
Al doilea tip de materie este „perceptronium”, care îndeplineste, de asemenea, prima conditie, dar sub forma unui întreg indivizibil, afirma Tononi.
În lucrarea sa din anul 2014, Tegmark descrie ceea ce el a identificat drept cele cinci criterii de baza care ar putea fi folosite pentru a distinge materia constienta de materia obisnuita aflata în stare solida, lichida sau gazoasa. Acestea sunt informatia, integrarea, independenta, dinamica si utilitatea.
„Când privim un pahar cu apa si gheata, percepem lichidul si cuburile solide de gheata ca fiind lucruri separate, chiar daca acestea fac parte din acelasi ansamblu. De ce se întâmpla acest lucru? De ce ne concentram asupra partilor componente si nu asupra ansamblului?”, se întreaba Tegmark fara a oferi un raspuns.
Mai recent, oamenii de stiinta au încercat chiar sa explice cum s-ar putea transfera constiinta umana într-un corp artificial.
Matthew Davidson de la Monash University din Australia a explicat în The Conversation ca desi oamenii de stiinta înca nu stiu prea multe despre ce este de fapt constiinta, cercetarile sugereaza ca, cel mai probabil, aceasta nu este o trasatura specifica doar omului.
„Daca constiinta este într-adevar o trasatura emergenta a unei retele integrate, dupa cum sugereaza teoria informatiei integrate, atunci probabil ca toate sistemele complexe, cu siguranta toate fiintele cu creier, au o anumita forma minima de constiinta”, afirma Matthew Davidson.
„Prin extensie, daca constiinta este definita de cantitatea de informatii integrate într-un sistem, atunci este necesar, de asemenea, sa renuntam la convingerea ca constiinta este o trasatura specifica numai fiintelor umane”.
Puteti urmari în continuare înregistrarea unei conferinte TED în care Max Tegmark ne vorbeste despre constiinta ca despre un model matematic.
