Minciuni adevarate sau false adevaruri?
Retelele de socializare cel mai bun instrument de manipulare
Ultimii ani au consacrat „retelele de socializare” drept cel mai fabulos instrument de manipulare la nivel global în mâinile celor care le-au conceput. Fata de nivelul de manipulare al presei tiparite de acum un secol, azi manipularea maselor a atins cote inimaginabile, imposibil de intuit chiar si pe vremea lui Mark Twain care, extrem de lucid, spunea acum peste o suta de ani: „un om care nu citeste ziarul este neinformat, cel care îl citeste, este dezinformat”.
Astazi manipularea prin dezinformare este regina planetei, iar internetul este regele. Internetul este locomotiva, iar „retelele de socializare” sunt vagoanele de lux. Sa nu uitam ca mai exista si algoritmii, programe în stare sa stabileasca profiluri ale utilizatorilor, liste de preferinte, opinii politice, delicii culinare etc. Aceste profiluri, aparent nevinovate, sunt apoi folosite pentru manipularea diverselor categorii de oameni de pe întreaga planeta. Astfel încât, atunci când utilizatorii acestor informatii personale, strategii doresc obtinerea unui rezultat, în cazul organizarii unor manifestatii, schimbari politice sau alegeri politice nationale (prezidentiale sau parlamentare), sa obtina rezultatele puse la cale în laboratoare obscure.
Desi ideea de stiri false (folosit de presa americana pentru prima oara din 2016 sub denumirea de fake news) este veche, capatând un impuls puternic în timpul Razboiului Rece, manipularea prin „stiri false” a fost scoasa din cutie ca o noutate, exact cu ocazia alegerilor prezidentiale din 2016 în SUA, când victoria neprogramata a actualului presedinte a dat planurile strategilor peste cap, acestia punând „accidentul” pe seama unei manipulari teribile, reusite prin Facebook si Twiter (?). Ignorând faptul ca ei, ca strategi, au folosi exact aceleasi tehnici pentru a obtine victoria candidatului dorit!
Azi, actualul presedinte al SUA pune, la rândul lui, pe seama institutiilor de presa inamice (CNN, NBC) raspândirea stirilor false, atât pe canalele televiziunilor, cât si pe Facebook, adica atât pe calea presei clasice (tv sau tiparite), cât si a presei online.
Presa scrisa sau presa on-line?
Si când ajungem la presa on-line, vorbim de un instrument gigantic de transmitere a stirilor false, manipulatoare, câta vreme nu exista deocamdata un control care, în cazul clasicelor instrumente de presa (publicatii tiparite, posturi tv) este înca functional, cu toate abaterile de la regulile de baza, cum ar fi verificarea unei stiri din trei surse. La care se poate adauga faptul ca toate fotografiile sau imaginile video folosite de presa clasica sau on-line sunt azi prelucrate (cu programe informatice) într-o asemenea masura încât nimeni nu mai poate dovedi ca o fotografie este reala sau prelucrata. „Pixelul albastru” este atotputernic!
Un sociolog spunea ca azi „fiecare creator de mesaj este un mic demiurg”, realitate care nu exista pe vremuri. Aici se si naste cea mai grava problema a mesajelor sau a presei online. Fiecare poate sa spuna orice, în masura în care demiurgul a fost înlocuit cu miliarde de demiurgi! Înainte, dar si în ramasitele zilei de azi, a fi jurnalist însemna o scolarizare adecvata, o pregatire profesionala, o raspundere deontologica, un control ierarhic care facea deosebirea dintre un jurnalist si un grafoman analfabet.
Exact acelasi lucru se întâmpla si în cazul literaturii. Editurile nu publicau decât operele alese de un lector competent, aprobate de un director de editura. Grafomanii, analfabetii, n-aveau ce cauta într-o editura. Azi, respinsi de profesionisti, grafomanii, incultii, agramatii, toti se retrag în obscuritatea biroului, în fata unei claviaturi, pentru a-si lansa în lumea virtuala „operele”! Si Internetul, ca un dragon vorace, înghite orice! Chiar si stirile false. De vreme ce pot fi scrise în birouri cufundate în total anonimat si raspândite în lume cu un simplu clic, ce rost mai are demiurgul?
Aceasta este razbunarea anonimului incult, analfabet, care are opinii ferme si care, la rândul lui este victima sigura a strategilor, prin Facebook. Nimeni nu-l întreaba pe demiurg care e pregatirea lui, educatia lui, de vreme ce orice om are dreptul si posibilitatea de
a-si expune „opiniile”.
În lumea profesionistilor, opiniile neavenitilor sunt total ignorate, îsi gasesc locul direct la cos. Culmea, în presa online opiniile, indiferent cui apartin, nu doar ca sunt acceptate, dar strategii sugereaza ca ele trebuie luate în serios, mentionate fara rezerve si elogios chiar de presa clasica!
Asadar, ce ne intereseaza mai mult, presa clasica sau cea online? Minciunile adevarate sau falsele adevaruri, cum se întreaba multi?
Nenorocirea nu este alegerea, ci faptul ca oamenii nu mai pot face diferenta din cauza faptului ca ei sunt pusi sa aleaga între doua rele, ambele false! Sa alegem presa clasica (tiparita sau tv) sau cea online? Fiecare amesteca minciuna cu adevarul în raporturi diferite, asa încât nimeni sa nu-si mai poata puna întrebarea fundamentala despre adevar.
Lucru care se vede si în cazul unor sondaje ale eurobarometrului, mentionat în media online: „Românii cred ca jurnalistii (ca reprezentanti ai institutiilor de presa) sunt cei mai importanti creatori de mesaje. Topul încrederii în informatiile primite prin diverse medii de difuzare este urmatorul: radio si televiziune (66%), presa scrisa (45%), retele de socializare online si aplicatii de mesaje (39%), presa online (37%). Radio este pe primul loc în ceea ce priveste sursa preferata de informare si în alte 18 state europene, iar televiziunea este cea mai de încredere sursa de informare în alte opt state europene (Bulgaria, Danemarca, Cipru, Malta, Olanda, Portugalia, Suedia, Marea Britanie). Încrederea în cele doua medii de informare are valori egale în doar doua state membre – România si Lituania”.
Dar, pâna si aceste sondaje pot fi, la rândul lor, manipulatoare si asta pentru ca nu sunt verificate din surse independente, dar si pentru ca nu ating esenta fenomenului. Ori, esenta abordarii acestor realitati este aceasta: asa cum e ea, în presa clasica (radio, tv, tiparita) se poate avea o încredere retinuta, în vreme ce în presa online, fiind rodul unor neprofesionisti, oameni fara carte, needucati, fara complexe, încrederea ar trebui sa fie nula! Ea ar trebui sa fie total ignorata!
E ca si cum ai închide computerul: lumea lui virtuala, împreuna cu tot continutul online (inclusiv presa), ar disparea. Ar ramâne doar lumea reala, cu luminile si umbrele ei. Dar pentru asta e nevoie de discernamânt, si discernamântul vine, la rândul lui, din instructie, educatie, pregatire culturala. Cine poate rezolva aceasta dilema? Oamenii, algoritmurile? Cine este în stare sa-si dea seama, cu certitudine, ca o stire este falsa sau adevarata când în jurul nostru lumea colcaie de miliarde de demiurgi? Cum sa gasesti adevarul printre miliarde de minciuni?
