Desi nu exista o persoana anume careia sa i acorde creditul exclusiv pentru nasterea publicitatii în America, nimeni nu poate primi totusi mai mult credit decât un om de care cel mai probabil nu ati auzit niciodata: 
Edward Bernays.
Adesea denumit „parintele relatiilor publice”, Bernays a publicat în anul 1928 opera sa fundamentala, „Propaganda”, în care a sustinut ca relatiile publice reprezinta o necesitate:
„Manipularea constienta si inteligenta a obiceiurilor si a opiniilor maselor reprezinta un element important în societatea democratica. Cei care manipuleaza acest mecanism nevazut al societatii constituie un guvern invizibil care reprezinta adevarata putere conducatoare dintr-o tara. Suntem guvernati, mintile noastre sunt modelate, gusturile noastre sunt formate, ideile noastre sunt sugerate – în cea mai mare masura de oameni de care nu am auzit niciodata… Ei sunt cei care trag sforile ce controleaza mintea publicului”.
Nascut în Austria în 1891, Edward Bernays a fost nepotul lui Sigmund Freud (de doua ori :)). Mama sa, Anna, a fost sora lui Freud, iar tatal sau, Ely Bernays, a fost fratele sotiei lui Freud, Martha.
Pe când Edward avea 10 ani, familia Bernays s-a mutat la New York; acesta a absolvit mai târziu facultatea Cornell, având o specializare în agricultura. Dar în loc sa se dedice activitatilor specifice unui fermier, Edward Bernays a ales o cariera în jurnalism.
Astfel a ajuns sa ajute administratia Woodrow Wilson sa promoveze ideea ca implicarea SUA din timpul Primului Razboi Mondial a avut rolul de a aduce democratia în Europa.
Edward Bernays a a extins uzul propagandei
Vazând cât de eficienta este propaganda pe timp de razboi, Bernays s-a întrebat daca ar putea-o folosi la fel de util si pe timp de pace.
Dar propaganda obtinuse deja o conotatie peiorativa (care va fi augmentata pe timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial), asa ca Bernays a promovat sintagma „relatii publice”.
Plecând de la descoperirile unchiului sau, Sigmund (relatia cu acesta era adesea mentionata de Edward), Bernays a creat o abordare specifica pe care a intitulat-o „ingineria consimtamântului”.
El a furnizat liderilor mijlocele pentru „a controla si înregimenta masele conform dorintei noastre, fara ca ceilalti sa stie ce facem”. Pentru a face asta a fost necesar sa apeleze la inconstient.
Bernays a avut o lista impresionanta de clienti, de la General Electric, Procter & Gamble, American Tabacco Company la trusturi de presa ca CBS ori politicieni precum Calvin Coolidge.
Pentru a schimba imaginea de presedinte rigid a lui Coolidge, Bernays a organizat „mic dejun cu clatite” si concerte la Casa Alba cu Al Jolson si alti interpreti de pe Broadway.
Cu ajutorul lui Bernays, Coolidge a câstigat alegerile din 1924.
Campaniile publicitare ale lui Bernays constituie elemente de legenda.
Pentru a depasi rezistenta femeilor cu privire la fumat, Bernays a organizat o demonstratie cu ocazia Pastelui din 1929, pe timpul careia femei tinere purtau „tortele libertatii” (tigari Lucky Strike aprinse).
Bernays a promovat Lucky Strike, convingând femeile ca nuanta verde-padure a pachetului de tigari era una dintre cele mai la moda culori. Succesul efortului sau s-a vazut în nenumarate aparitii în show-uri de moda si afisaje stradale.
În 1930 Bernays a promovat tigarile ca mijloace de alinare a durerii gâtului si de subtiere a taliei. Dar în propria casa Bernays se straduia sa-si convinga sotia sa renunte la obiceiul de a fuma…
Atunci când a gasit un pachet de tigari Parliaments apartinând sotiei, Edward a rupt fiecare tigara, aruncând întreg pachetul în toaleta. Desi promova tigarile ca fiind bune pentru silueta si gât, se pare ca Bernays era constient de riscurile asociate fumatului, pornind de la primele studii existente si care asociau fumatul cu aparitia cancerului.
Bernays a folosit aceleasi tehnici si pe copii. Pentru a convinge copiii ca baia poate fi amuzanta, acesta a sponsorizat competiaii de sculptura în sapun si competitii de înot. Acestea erau organizate cu scopul de a arata ca sapunul Ivory facea mai multa spuma decât produsele similare ale altor companii.
Bernays a utilizat si frica pentru a vinde produse. Pentru a vinde paharele Dixie, Bernays a lansat o campanie pentru a speria publicul, facându-l sa creada ca doar paharele de unica folosinta sunt sigure din punct de vedere al sanatatii.
Ca parte a acestei campanii, acesta a înfiintat Comitetul pentru studierea si promovarea distribuirii sigure a mâncarii si bauturii.
Ideile lui Bernays au vândut mai mult decât tigari si pahare de unica folosinta
Desi Bernays a vazut puterea propagandei pe timpul Primului Razboi Mondial si a folosit-o pentru a vinde produse pe timp de pace, acesta nu si-ar fi putut imagina ca scrierile sale privind relatiile publice vor fi utilizate de cel De-al Treilea Reich.
În 1920 Joseph Goebbels a devenit un mare admirator al lui Bernays si al scrierilor sale – în ciuda faptului ca Bernays era evreu. 
Atunci când Goebbels a devenit ministrul propagandei celui De-al Treilea Reich, a încercat sa exploateze întregul potential al ideilor lui Bernays. De exemplu, acesta a creat „cultul Fuhrerului”.
Bernays a aflat ca nazistii îi folosesc munca în 1933, de la un corespondent de presa strain. A amintit ulterior în autobiografia sa din 1965:
„Ei foloseau cartile mele ca baza a unei campanii distructive împotriva evreilor din Germania. Asta m-a socat, dar am stiut ca orice activitate umana poate fi utilizata pentru scopuri sociale ori pentru scopuri antisociale”.
Ceea ce a creat Bernays nu este un principiu prin intermediul caruia sa evaluezi adecvarea propagandei, ci un mijloc pentru a modela opinia publica conform oricarui scop, benefic ori nu omului.
Aceasta constatare l-a facut pe presedintele Curtii Supreme a SUA, juristul Felix Frankfurter, sa-l avertizeze pe presedintele Franklin Roosevelt cu privire la acordarea unui rol lui Bernays în coordonarea efortului de razboi american (cel De-al Doilea Razboi Mondial), descriindu-l pe Bernays si pe colegii lui ca „pionieri profesionisti ai mintii colective, care exploateaza prostia, fanatismul si interesul de sine”.
În esenta, ceea ce Bernays a creat reprezinta un set de tehnici de manipulare, care sa-i faca pe oameni sa actioneze conform dorintei celui ce le aplica.
În mare este vorba despre bani. Convingându-i pe oameni ca vor ceva de care, în fapt, nu au nevoie, Bernays i-a transformat pe cetateni în consumatori, care folosesc puterea lor de cumparare în speranta de a se propulsa pe drumul catre fericire.
Fara o busola morala, o asemenea abordare duce la o imagine cinica asupra naturii umane si posibilitatilor omului, o abordare care poate consolida sau distruge vieti.
