În timpul Cruciadelor, alaturi de Templieri actiona la Ierusalim si un alt Ordin militaro-calugaresc: „Ospitalierii” sau „Ioanitii”, cei care astazi sunt cunoscuti sub numele de Cavaleri de Malta. Daca în ceea ce îi priveste pe Templieri, Ordinul s-a împrastiat dupa ce Jacques de Molay a fost ars pe rug pe 18 martie 1314, Ioanitii si-au continuat activitatea, foarte asemanatoare cu cea a Templierilor, pâna în zilele noastre. Principiile si actiunile lor îi demasca drept una din cele mai puternice grupari oculte supra-nationale care actioneaza în spatele scenei politice si financiare mondiale.
Scurta incursiune în istorie
Istoria cavalerilor de Malta începe în anul 1048, când un grup de negustori din republica italiana Amalfi a cerut permisiunea sa construiasca la Ierusalim o biserica, o mânastire si un spital care sa ofere asistenta pelerinilor.
În anul 1113, comunitatea monastica ce s-a dezvoltat în jurul spitalului a fost recunoscuta printr-o Bula papala si a primit privilegiul de a-si alege conducatorii independent de orice autoritate laica sau religioasa. Cunoscuti pâna atunci ca si „Ospitalieri” (de unde si numele de spital din zilele noastre), din acest moment încep sa se numeasca „Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim”.
Cei care îl alcatuiesc sunt militari si calugari totodata (o combinatie extrem de dubioasa tinând cont de principiile divine ale non violentei), de origine nobila si depun un triplu juramânt de saracie, castitate si supunere. Vorbim deci de un grup militaro-religios care se bucura de o serie de privilegii: pot purta arme si mai ales pot circula liber (fara a avea nevoie de permise de libera trecere sau alte aprobari).
În plus, prin Bula papala din 1113 sunt total independenti de orice autoritate statala, constituind ceea ce în termeni moderni s-ar numi o structura supra-nationala. Cu timpul au devenit si o forta militara terestra si navala foarte importanta.
Cavalerii provin din toate tarile Europei.
Astazi în Malta, le sunt aratate turistilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceza, italiana, engleza, spaniola, germana si diverse dialecte ale acestora. Existau sedii diferite pentru fiecare limba, care erau numite „auberge”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeasi filiera locuiau împreuna. Structura aceasta o întâlnim astazi si în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât si în simbolul NATO. La fel cum NATO a fost constituit ca o forta militara de aparare a pacii, si acest Ordin este alcatuit din „cavalerii ai pacii”.
În anul 1291, dupa pierderea ultimului bastion crestin de la Acra, cavalerii se refugiaza în Cipru. Izgoniti si de acolo, ajung în insula Rhodos unde ramân timp de 200 de ani si pun bazele unei importante forte navale în zona mediteraneana, care ataca frecvent teritoriile turcesti, siriene si egiptene. Jafurile si distrugerile provocate îl fac pe sultanul Soliman magnificul sa atace Rhodosul în anul 1522. Cavalerii rezista eroic timp de 6 luni dupa care sunt înfrânti, iar supravietuitorii sunt obligati sa paraseasca insula. Ratacesc timp de sapte ani prin diverse tari si în 1530 împaratul Carol Quintul, cu aprobarea papei Celement al-VII-lea, le ofera insula Malta. Cu aceasta ocazie se stabileste ca Ordinul sa ramâna neutru în caz de razboi între natiunile crestine. Când în 1798 Napoleon Bonaparte ocupa Malta, cavalerii sunt constrânsi sa abandoneze insula si se împrastie în toate tarile Europei. De-abia în 1834 Ordinul se stabileste în mod definitiv la Roma, unde detine si astazi Villa Malta si Palatul Malta, ambele teritorii malteze în statul italian.
Putini, dar plasati în pozitii cheie
Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numara astazi 12.500 de „cavaleri”, carora li se alatura 80.000 de voluntari. Nu va imaginati cumva ca în cazul lor a îndraznit cineva sa considere voluntariatul ca fiind trafic de fiinte umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al Ordinului, aflam chiar ca exista doar 38 de „cavaleri” de Malta în adevaratul sens al cuvântului.
Mai precis, doar 38 dintre ei au depus ca si în vechime cele trei juraminte: de castitate, de saracie si de supunere. Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori si, desigur, serios implicate în politica sau afaceri. Despre acestia trebuie spus faptul ca ei nu depun decât juramântul de obedienta totala fata de Ordin. Tinând cont de pozitiile de putere pe care ei le ocupa în societate, un astfel de juramânt îi transforma în instrumente ale unor interese straine de cele ale popoarelor sau statelor pe care ar trebui sa le reprezinte.
Pe lânga faptul ca timp de secole au reprezentat o importanta forta armata terestra si navala, Cavalerii de Malta au ramas pâna în zilele noastre o importanta putere oculta financiara si politica. Majoritatea membrilor sunt de origine nobila, iar printre conditiile primirii în Ordin se afla aceea de a detine o pozitie sociala, titluri si o avere importanta. Aceasta conditie, oricât ar parea de bizara este cheia puterii financiare a cavalerilor. De altfel, în vechime, averile nobililor ce se înrolau ca si cavaleri de Malta reveneau la moartea acestora Ordinului.
Înca de la început Ioanitii s-au constituit ca o organizatie si forta militara supra-nationala, si asa au ramas pâna astazi. Îi regasim acum peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relatii Externe al SUA (CFR în limba engleza), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterala. Toti „Cavalerii de Malta” detin functii politice care le confera imunitate diplomatica. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activitatile ilegale în care sunt implicati si se pot sustrage în caz de nevoie cercetarii autoritatilor.
Strânse legaturi cu francmasoneria
Într-o plansa ce reproduce structura francmasoneriei, regasim la nivelul Ritului de York Cavalerii de Malta si binecunoscutul lor simbol printre gradele cele mai înalte. Mai ales, Loja Propaganda Due (P2) din Italia a avut strânse legaturi cu ei.
În cartea „Cavalerii întunericului”, François Hervet scrie: „în decembrie 1969 a avut loc o întâlnire secreta în biroul contelui Umberto Ortolani, ambasadorul cavalerilor de Malta în Uruguay, la care au participat mai multe capete ale lojei P2: Licio Gelli, Roberto Calvi, Michele Sidona, toti implicati în omorârea Papei Ioan Paul I si în masive fraude bancare.”
Istoricul militar român Mihai Dogaru afirma într-o emisiune TV în 2006: „Cavalerii de la Malta reprezinta una dintre cele mai vechi ramuri ale „Ordinului Cuceritorilor” (societate francmasonica în care sunt admisi doar cei care au deja un anumit grad de initiere oculta). Ei au o Constitutie proprie si au jurat sa depuna toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale.”
Cavalerii de Malta sunt cei care au pus bazele CIA. Allen Dulles si Bill Donovan, primii directori ai CIA, numiti chiar „tatii” acestui serviciu de informatii, erau cavaleri de Malta. La fel stau lucrurile si cu urmasii lor: Wiliam Casey, directorul CIA în timpul guvernarii Reagen si John Mc Cone, directorul din timpul guvernarii Kennedy.
Multi membrii notabili din armata SUA sunt cavaleri de Malta:
Alexander Haig – secretar de stat în timpul presedintelui Ronald Reagan, seful personalului de la Casa Alba în timpul guvernarilor Nixon si Ford. Între 1974 si 1979 el a fost comandatul fortelor SUA si NATO în Europa, si a jucat un rol important în sângeroasele razboaie din Vietnam si Corea.
William Westmoreland – general american care a comandat operatiunile militare în razboiul din Vietnam.
Charles A. Willoughby – pe numele real Adolf Tscheppe Weidenbach, fost nazist, general în armata SUA si seful spionajului în timpul razboiului din Corea.
Pe lista cavalerilor de Malta se afla si: Tony Blair – fostul premier al Marii Britanii, David Rockefeller – mare magnat, filantrop si un personaj cheie în tot ceea ce înseamna conspiratii, J. Edgar Hoover – fost director al FBI, Giscard d’Estaing – fost presedinte al Frantei, Juan Carlos – rege al Spaniei, George H.W. Bush – fost presedinte al SUA si cântaretul Frank Sinatra.
Mâna în mâna cu nazistii
Pe lânga zona mediteraneana si Africa, principala sfera de influenta a cavalerilor de Malta se afla în America Latina. Dictatorul Augusto Pinochet (presedinte al statului Chile pâna în 1990) si Juan Peron (ales de trei ori presedinte al Argentinei si implicat în adapostirea unor criminali de razboi nazisti pe teritoriul acestei tari) erau si ei cavaleri de Malta.
O serie de nazisti, unii dintre ei declarati criminali de razboi au fost cavaleri de Malta:
Reinhard Gehlen – general nazist, sef al serviciilor de spionaj din Germania pâna în 1968, recrutat apoi de SUA pentru a coordona actiunile de spionaj din timpul razboiului rece în Uniunea Sovietica. Dupa razboi a primit cea mai înalta decoratie a Ordinului Marea Cruce de Merit.
Heinrich Himmler – nazist bine cunoscut si criminal de razboi, comandant al trupelor SS si al Gestapoului.
Kurt Waldheim – membru al Wehrmacht-ului (Înaltul comandament al fortelor armate naziste) în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, devenit secretar general al Natiunilor Unite din 1972 pâna în 1981 si presedinte al Austriei.
Franz von Papen – nobil german, cancelar al Germaniei în 1932, ofiter nazist si unul dintre personajele cheie care au actionat în culise facând posibila venirea lui Adolf Hitler la putere.
Fritz Thyssen – om de afaceri nazist care l-a sustinut financiar pe Hitler.
Pe lânga toti acesti nazisti cavaleri de Malta, Ordinul a fost implicat direct în ceea ce s-a numit „Rat Line” – operatiunea de scoaterea din Europa a nazistilor de rang înalt si a oamenilor de stiinta care activau în lagarele de concentrare naziste. Multi dintre ei au ajuns în America Latina, una din zonele controlate de Cavalerii de Malta, datorita privilegiilor pe care membrii acestui Ordin le au. Ne referim cu precadere la libera lor circulatie. Practic, Cavalerii de Malta le-au pus la dispozitie acestor criminali de razboi pasapoarte diplomatice false.
Penny Lernoux scrie în cartea sa „People of God”: „Dupa razboi, baronul Luigi Parrilli, aristocrat italian si cavaler de Malta a început negocierile secrete dintre dintre liderii SS si seful CIA, Allen Dulles. Allen Dulles si cel care l-a succedat, John Fosters lucrasera împreuna, înainte de a ajunge directori ai CIA, în conducerea companiei lui Rockeffeler, Standard Oil. Cu acest prilej ei stabilisera strânse relatii cu I. G. Farben, fabrica ce producea gazolina pentru masinile de raboi naziste, dar si substanta Zyklon B utilizata în lagarele de concentrare (aceasta ramura a I. G. Farben a devenit ulterior renumita fabrica de medicamente Bayer). Jurnalistul de razboi George Seldes a publicat câteva aticole în presa vremii despre acest subiect, si rezultatul a fost ca au încercat sa îl omoare de mai multe ori, iar în final niciun ziar nu a mai vrut sa îi mai publice articolele.”
